Papa Francisc: Dumnezeu ne cere să iubim dincolo de logica beneficiului
19.02.2023, (Catholica) - În loc să acționăm din interes propriu sau conveniență, Domnul ne lansează provocarea de a-i iubi pe alții în exces, fără calcule, a spus Papa Francisc duminică, 19 februarie 2023. Vorbind de la fereastra Palatului Apostolic din Vatican, Pontiful a reflectat la ce înseamnă „iubiți-i pe dușmanii voștri”, așa cum ne spune Isus să facem în pasajul evanghelic de duminică. „Fraților și surorilor, Domnul ne propune să ieșim din logica beneficiului și să nu măsurăm iubirea pe cântarul calculelor și al conveniențelor. Ne invită să nu răspunde la rău cu răul, să îndrăznim în bine, să riscăm în dăruire, chiar dacă vom primi puțin sau nimic în schimb”, a spus Sfântul Părinte în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Cuvintele pe care Isus ni le adresează în Evanghelia din această duminică sunt exigente și par paradoxale: El ne invită să întoarcem obrazul celălalt și să îi iubim chiar și pe dușmani (cf. Matei 5,38-48). Este normal pentru noi să îi iubim pe cei care ne iubesc și să fim prieteni ai celui care ne este prieten. Și totuși, Isus ne provoacă spunând: dacă acționați în acest mod, „ce faceți mai mult?” (v. 47). „Ce faceți mai mult?” Iată punctul asupra căruia doresc să atrag astăzi atenția voastră, asupra acestui „ce faceți mai mult”.
„Mai mult” este ceea ce merge dincolo de limitele obișnuitului, care depășește practicile obișnuite și calculele normale dictate de prudență. În general, noi căutăm în schimb să avem totul suficient în ordine și sub control, în așa fel încât să corespundă așteptărilor noastre, măsurii noastre: temându-ne să nu primim răsplata sau să ne expunem prea mult și apoi să rămânem dezamăgiți, preferăm să iubim numai pe cel care ne iubește, pentru a evita dezamăgiri, să facem bine numai celui care este bun cu noi, să fim generoși numai cu cel care ne poate restitui o favoare. Și celui care ne tratează rău răspundem cu aceeași monedă, astfel suntem în echilibru. Dar Domnul ne avertizează: acest lucru nu este suficient! Noi am spune: acest lucru nu este creștin! Dacă rămânem în obișnuit, în echilibrarea între a da și a primi, lucrurile nu se schimbă. Dacă Dumnezeu ar trebui să urmeze această logică, nu am avea speranță de mântuire! Dar, spre norocul nostru, iubirea lui Dumnezeu este mereu „mai multă”, merge dincolo, merge dincolo de criteriile obișnuite cu care noi, oamenii, trăim relațiile noastre.
Așadar, cuvintele lui Isus ne provoacă. În timp ce noi încercăm să rămânem în obișnuința raționamentelor utilitare, El ne cere să ne deschidem la un „mai mult”, la un „mai mult” al unei iubiri gratuite; în timp ce noi încercăm să echilibrăm conturile, Cristos ne stimulează să trăim „dezechilibrul iubirii”. Isus nu este un contabil bun: nu! Mereu conduce la dezechilibrul iubirii. Să nu ne uimim de acest lucru. Dacă Dumnezeu nu ar fi dezechilibrat, noi nu am fi fost niciodată mântuiți: dezechilibrul crucii ne-a mântuit! Isus nu ar fi venit să ne caute în timp ce eram pierduți și îndepărtați, nu ne-ar fi iubit până la sfârșit, nu ar fi îmbrățișat crucea pentru noi, care nu meritam toate acestea și nu puteam să îi dăm nimic în schimb. Așa cum scrie apostolul Paul, „cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. Dar Dumnezeu și-a arătat iubirea față de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5,7-8). Iată, Dumnezeu ne iubește în timp ce suntem păcătoși, nu pentru că suntem buni sau în stare să îi restituim ceva. Fraților și surorilor, iubirea lui Dumnezeu este o iubire mereu în exces, mereu dincolo de calcule, mereu disproporționată. Și astăzi ne cere și nouă să trăim în acest mod, pentru că numai așa îl vom mărturisi cu adevărat.
Fraților și surorilor, Domnul ne propune să ieșim din logica beneficiului și să nu măsurăm iubirea pe cântarul calculelor și al conveniențelor. Ne invită să nu răspunde la rău cu răul, să îndrăznim în bine, să riscăm în dăruire, chiar dacă vom primi puțin sau nimic în schimb. Pentru că această iubire este cea care transformă lent conflictele, scurtează distanțele, depășește dușmăniile și vindecă rănile urii. Așadar, putem să ne întrebăm, fiecare dintre noi: eu, în viața mea, urmez logica beneficiului sau pe cea a gratuității, așa cum face Dumnezeu? Iubirea extraordinară a lui Cristos nu este ușoară, dar este posibilă; este posibilă pentru că El însuși ne ajută dăruindu-ni-l pe Duhul Său, iubirea Sa fără măsură. Să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, care răspunzând lui Dumnezeu cu „da”-ul ei fără calcule, i-a permis să facă din ea capodopera harului Său.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Iubirea lui Isus ne cere să ne lăsăm atinși de situațiile celui care este încercat. Mă gândesc în special la Siria și la Turcia, la victimele foarte multe ale cutremurului, dar și la dramele zilnice ale iubitului popor ucrainean și ale atâtor popoare care suferă din cauza războiului sau din cauza sărăciei, a lipsei de libertate sau a devastărilor mediului: atâtea popoare… Sunt aproape în acest sens de populația neozeelandeză, lovită în ultimele zile de un ciclon devastator. Fraților și surorilor, să nu îi uităm pe cei care suferă și să facem în așa fel încât caritatea noastră să fie atentă, să fie o caritate concretă!
Adresez salutul meu vouă tuturor, veniți din Italia și din alte țări. Salut pelerinii din Oviedo (Spania) și elevii din Vila Pouca de Aguair din Portugalia. Apoi salut grupurile din Acțiunea Catolică din Rimini și din Saccolongo; credincioșii din Lentiai, Torino și Bolzano; tinerii de la Mir din Valvasone și Almenno San Salvatore; adolescenții și tinerii din Tricesimo, Leno, Chiuppano și Fino Mornasco; ministranții din Arcene și elevii de la școala „Sfântul Ambrozie” din Milano. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
