Funeraliile pr. Valentin Bulai la Fundu Răcăciuni
02.03.2023, Iași (Catholica) - Joi, 2 martie 2023, începând cu ora 10.30, în parohia Fundu Răcăciuni, a avut loc înmormântarea pr. Valentin Bulai, decedat în ziua de 27 februarie, după o suferință îndelungată. Au fost prezenți PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, colegii, un mare număr de preoți, credincioșii din parohia Fundu Răcăciuni, din parohia Schineni, unde părintele a fost paroh timp de treisprezece ani, dar și din alte parohii, unde pr. Valentin a slujit între timp. Comunitatea din Fundu Răcăciuni, așa cum ne-a obișnuit la sărbători, a întins tot ce avea mai frumos și mai popular pe garduri și pe porți: lăicere, ștergare, icoane, flori, ca și cum urma să aibă loc o sărbătoare frumoasă, totul pentru ca înmormântarea pr. Valentin, „fiul satului”, să fie mai degrabă un moment frumos decât un moment de suferință.
Preoții, împreună cu Episcopul, după trasul clopotului, s-au îndreptat cu greu din casa parohială spre biserică din cauza mulțimii mari de credincioși care au ales să participe la înmormântare. După ce pr. Nicu Butacu, secretarul Episcopului, a dat citire câtorva date referitoare la activitatea de slujire a pr. Valentin Bulai, a urmat prohodul. Cu toții ne-am unit în rugăciune și în cântare, rugându-l pe Dumnezeu pentru cel care ne-a fost coleg și prieten. „Cred că Răscumpărătorul meu trăiește și în ziua cea din urmă din pământ voi învia…”, un adevăr de care eram cu toții convinși și aceasta s-a simțit din glasul tuturor participanților.
Au urmat lecturile sfinte, iar pr. Daniel Cimpu, colegul pr. Valentin, a ținut predica. „Cum să nu mulțumim astăzi lui Dumnezeu pentru colegul nostru, pr. Valentin Bulai”, a spus pr. Daniel, „după ce am văzut la el o adevărată lecție de credință și de răbdare? Ne-a impresionat încă din seminar prin generozitatea sa, dar și prin capacitatea lui de sacrificiu”, fapt subliniat și la sfârșitul Liturghiei, mai ales de credincioșii din comunitatea de la Schineni, acolo unde a renovat biserica și de asemenea casa parohială, cimitirul și capela mortuară, dar și din filialele parohiei în egală măsură.
Simțind că sfârșitul îi este aproape, cu răbdare și tenacitate i-a sunat pe unii mai apropiați, salutându-i și „lăsându-i cu bine”. A rugat-o pe asistenta care îi era alături în spitalul din Bacău să îi aprindă lumânarea, pentru că simțea că „urmează să plece…” Și chiar dacă nu a plecat imediat, până la urmă a plecat… Își pusese totul la punct: testamentul, Liturghiile pe care le mai avea de celebrat, ceruse ultima Ungere, Viaticul, asigurându-se că doar astfel poate pleca liniștit!
După Sfânta Liturghie solemnă, preoți și laici i-au mulțumit lui Dumnezeu pentru pr. Valentin, pentru ceea ce a fost, ca și pentru slujirea pe care a făcut-o. La capătul sicriului, pe un scăunel simplu, se afla mama părintelui, plină de zile. Un baston era sprijinul ei în durere. Din când în când își mai ridica privirea și suspina. Ce-o fi fost în sufletul ei de mamă?! Mulțumită că fiul îi era preot, mângâiată de cuvintele frumoase spuse despre sfinția sa, alături de familia lărgită, l-a însoțit până la cimitir.
„Odihna cea veșnică dă-i-o lui, Doamne!” Acestea au fost ultimele cuvinte, ultima rugăciune înălțată către Dumnezeu de către Păstorul Diecezei, PS Iosif Păuleț, încredințând pământului trupul său, ca Domnul să îl învie în ziua de apoi. Colegii preoți, preoții în general, credincioșii care l-au cunoscut, rămânem cu imaginea pr. Valentin Bulai, un preot „șugubăț”, optimist, un preot care avea mereu la el expresia: „Lasă, mă, o să vezi că o să fie bine!” Dumnezeu să te odihnească împreună cu sfinții Săi, părinte Valentin, coleg și prieten! (pr. Felician Tiba pentru Ercis.ro)
