Papa Francisc: Isus dă viață atunci când speranța pare pierdută
26.03.2023, Vatican (Catholica) - În a cincea Duminică din Postul Mare, Papa Francisc i-a îndemnat pe credincioși să facă așa cum făceau când erau copii mici și învățau să meargă: să îl lase pe Dumnezeu să îi ia de mână. În acest fel, i-a asigurat el, chiar și atunci când cad sau se simt descurajați, nu vor fi singuri. Dimpotrivă, „chiar în aceste momente El se apropie mai mult ca oricând pentru a ne reda viață”, a spus Sfântul Părinte în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus din 26 martie 2023. Vorbind de la fereastra Palatului Apostolic din Vatican, Papa a vorbit despre Evanghelia zilei, despre învierea lui Lazăr, un prieten iubit al lui Isus. Ca lui Lazăr, Isus ne repetă fiecăruia dintre noi: „Vino afară! Ridică-te, reia drumul, regăsește încrederea!”, a spus Pontiful. Redăm alocuțiunea sa după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, a cincea duminică din Postul Mare, Evanghelia ne prezintă învierea lui Lazăr (cf. Ioan 11,1-45). Este ultima dintre minunile lui Isus relatate înainte de Paște: învierea prietenului Său, Lazăr. Lazăr este un prieten drag al lui Isus, care este pe moarte; pornește la drum, dar ajunge la casa lui la patru zile după înmormântare, când este pierdută de acum orice speranță. Însă prezența Sa reaprinde puțină încredere în inima surorilor Marta și Maria (cf. v. 22.27). Ele, deși în durere, se agață de această lumină, de această mică speranță. Și Isus le invită să aibă credință și cere să se deschidă mormântul. Apoi îl roagă pe Tatăl și îi strigă lui Lazăr: „Vino afară!” (v. 43). Și acesta revine la viață și iese. Aceasta este minunea, așa, simplă.
Mesajul este clar: Isus dă viață și atunci când pare că nu mai există speranță. Se întâmplă, uneori, să ne simțim fără speranță – tuturor li s-a întâmplat aceasta – sau să întâlnim persoane care au încetat să spere, amărâte pentru că au văzut lucruri urâte, inima rănită nu poate spera. Pentru o pierdere dureroasă, o boală, o dezamăgire fierbinte, din cauza unei greșeli sau a unei trădări îndurate, din cauza unei greșeli grave comise… au încetat să spere. Uneori auzim pe cineva care spune: „Nu mai este nimic de făcut!” și închide ușa la orice speranță. Sunt momente în care viața pare un mormânt închis: totul este întuneric, în jur se văd numai durere și disperare. Minunea de astăzi ne spune că nu este așa, sfârșitul nu este acesta, în aceste momente nu suntem singuri, dimpotrivă – chiar în aceste momente El se apropie mai mult ca oricând pentru a ne reda viața.
Isus plânge: Evanghelia spune că Isus, în fața mormântului lui Lazăr, a plâns, și astăzi Isus plânge cu noi, așa cum a putut să plângă pentru Lazăr: Evanghelia repetă de două ori că s-a înfiorat (cf. v. 33.38) și subliniază că i-au izbucnit lacrimile (cf. v. 35). Și în același timp Isus ne invită să nu încetăm să credem și să sperăm, să nu ne lăsăm striviți de sentimentele negative, care îți iau plânsul. Se apropie de mormintele noastre și ne spune nouă, ca și atunci: „Ridicați piatra!” (v. 39). În aceste momente noi avem ca o piatră înăuntru și singurul capabil să o ridice este Isus, cu al Său cuvânt: „Ridicați piatra!” Aceasta spune Isus, și nouă. Ridicați piatra: durerea, greșelile, chiar și eșecurile, nu le ascundeți înăuntrul vostru, într-o cameră întunecată și solitară, închisă. Ridicați piatra: scoateți afară tot ceea ce este înăuntru. „Ah, mi-e rușine”. Aruncați-mi-le cu încredere, spune Domnul, Eu nu mă scandalizez; aruncați-mi-le fără teamă, pentru că Eu sunt cu voi, vă iubesc și doresc ca voi să trăiți din nou.
Și, ca lui Lazăr, repetă fiecăruia dintre noi: Vino afară! Ridică-te, reia drumul, regăsește încrederea! De câte ori, în viață, ne-am aflat așa, în această situație de a nu avea forță pentru a ne ridica. Și Isus: „Mergi, mergi înainte! Eu sunt cu tine”. Te iau Eu de mână, spune Isus, ca atunci când fiind mic învățai să faci primii pași. Dragă frate, dragă soră, dezleagă fâșiile care te leagă (cf. v. 45); vă rog, să nu cedăm în fața pesimismului care deprimă, să nu cedăm în fața temerii care izolează, să nu cedăm în fața descurajării din cauza amintirii experiențelor urâte, să nu cedăm în fața fricii care paralizează. Isus ne spune: „Eu te vreau liber, te vreau viu, nu te abandonez și sunt cu tine! Este totul întuneric, dar Eu sunt cu tine! Nu te lăsa închis de durere, nu lăsa să moară speranța. Frate, soră, revino la viață!” – „Și cum să fac?” – „Ia-mă de mână”, și El ne ia de mână. Lasă-te tras afară: și El este capabil să facă aceasta. În aceste momente urâte care ni se întâmplă nouă tuturor.
Iubiți frați și surori, acest text din capitolul 11 al Evangheliei lui Ioan, care ne face foarte bine să îl citim, este un imn adus vieții și este proclamat atunci când Paștele este aproape. Probabil și noi în acest moment purtăm în inimă vreo povară sau vreo suferință, care par să ne strivească; vreun lucru urât, vreun păcat vechi pe care nu reușim să îl scoatem afară, vreo greșeală din tinerețe, nu se știe niciodată. Aceste lucruri urâte trebuie să iasă. Și Isus spune: „Vino afară!” Așadar, este momentul să ridicăm piatra și să ieșim în întâmpinarea lui Isus, care este aproape. Reușim să îi deschidem inima și să îi încredințăm preocupările noastre? Facem aceasta? Reușim să deschidem mormântul problemelor, suntem capabili, și să privim dincolo de prag, spre lumina Sa, sau ne este frică de aceasta? Și la rândul nostru, ca mici oglinzi ale iubirii lui Dumnezeu, reușim să iluminăm ambientele în care trăim cu cuvinte și gesturi de viață? Mărturisim speranța și bucuria lui Isus? Noi, păcătoșii, toți? De asemenea, aș vrea să spun un cuvânt duhovnicilor: iubiți frați, nu uitați că și voi sunteți păcătoși, și sunteți în confesional nu pentru a tortura, ci pentru a ierta, și a ierta totul, așa cum Domnul iartă totul. Maria, Mama speranței, să reînnoiască în noi bucuria de a nu ne simți singuri și chemarea de a duce lumină în întunericul care ne înconjoară.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, în solemnitatea Bunei Vestiri, am reînnoit consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei, având certitudinea că numai convertirea inimilor poate deschide drumul care conduce la pace. Să continuăm să ne rugăm pentru martirizatul popor ucrainean. Și să rămânem aproape și de sinistrații de la cutremurele din Turcia și din Siria. Lor le este destinată colecta specială de oferte care se desfășoară astăzi în toate parohiile din Italia. Să ne rugăm și pentru populația din statul Mississippi, lovită de o tornadă devastatoare. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din atâtea țări, îndeosebi cei din Madrid și din Pamplona și pe mexicani; precum și pe peruvieni, reînnoind rugăciunea pentru reconciliere și pace în Peru. Trebuie să ne rugăm pentru Peru, care suferă mult.
Salut credincioșii din Zollino, Rieti, Azzano Mella și Capriano del Colle, Bellizzi, Crotone și Castelnovo Monti cu Unitalsi; și salut candidații la Mir din Pavia, Melendugno, Cavaion și Sega, Settignano și Prato; tinerii din Ganzanigo, Acilia și Longi; și Asociația „Prietenii Răstignitului” din Marche. Adresez un salut special delegației de la Aeronautica Militară Italiană, care celebrează centenarul de la întemeiere. Adresez urările mele pentru această aniversare și vă încurajez să acționați mereu pentru construirea dreptății și a păcii. Mă rog pentru voi toți și faceți aceasta pentru mine. Și urez tuturor o duminică frumoasă. Poftă bună și la revedere!
