Vizita Papei la Casal del Marmo este un semn de speranță a unei vieți noi
07.04.2023, Roma (Catholica) - Nu au fost aceeași tineri care erau în urmă cu zece ani, atunci când Papa Francisc a mers în după-amiaza zilei de 6 aprilie 2023, la închisoarea pentru minori de la Casal del Marmo, unde – ca în 2013 – a celebrat Liturghia In Coena Domini din Joia Sfântă. „Din fericire, aș spune”, glumește tânărul capelan, pr. Nicolò Ceccolini, la telefon cu mass-media vaticane. Semn că evident funcționează parcursurile educative și de reabilitare duse înainte de „sat”, și anume comunitatea de muncă mereu activă pentru „deținuți”, cuvânt pe care pr. Nicolò nu l-a folosit niciodată în cursul interviului. Pentru el sunt mereu și numai „tinerii”, circa cincizeci, de ambele sexe, de la 14 la 25 de ani, italieni, arabi, africani, romi, atei sau catolici, ortodocși, precum și circa cincisprezece musulmani care în aceste zile trăiesc Ramadan-ul. „Și pentru ei este o ocazie specială, foarte așteptată – relatează el – chiar și numai din curiozitatea de a întâlni o persoană care știu că este importantă și care vine să îi viziteze”.
„Aici, la Casal del Marmo, este o comunitate foarte colorată”, subliniază capelanul. Din ea fac parte agenții din poliția penitenciară, educatori, psihologi, medici, profesori, împreună cu directoarea și cu comandantul, toți atenți și angajați mereu pe urma acestor tineri. Cu doisprezece tineri, Papa va face ritul antic și mereu emoționant al spălării picioarelor. L-a făcut în urmă cu zece ani și l-a refăcut în anii care au urmat, în locurile de suferință vizitate cum ar fi penitenciare, centre de refugiați, structuri pentru îngrijirea și primirea bolnavilor. Alegerea tinerilor cărora Pontiful le va spăla picioarele nu a urmat un criteriu specific: „Pentru noi toți sunt egali”, afirmă capelanul, care ține să ne relateze cum pregătirile pentru venirea Papei i-au unit pe toți, întărind acel simț de comunitate care, în mod inevitabil, într-un loc de „lumini și umbre” cum este o închisoare, este adesea pus la încercare.
„Pentru noi este o mare bucurie, pentru că este un gest de mare preferință al Papei care pentru a doua oară după zece ani se întoarce la Casal del Marmo. Și o preferință a Papei față de lumea din închisoare, îndeosebi față de tineri. În mod clar, tinerii prezenți s-au schimbat. Din fericire, aș spune. Nu mai avem aici în interior pe nici unul care era prezent în urmă cu zece ani. Vizita este foarte așteptată… Este un moment important, un semn de speranță, un semn al posibilității unei vieți noi și diferite pentru toți” – nu numai pentru cel care a comis delicte „minore”, precum furturi, răpiri, distribuire de droguri, ci și pentru cel care s-a pătat cu delicte mai grave „împotriva persoanei”, precum omucideri și atentate. Cristos, în figura Vicarului Său, vine să îi viziteze pe toți. Și la Casal del Marmo se încearcă să se transmită acest mesaj, încercând în același timp să se facă „să repornească” vieți altminteri stătute ale delincvenței și suferinței. Se face aceasta prin școlarizare, munci manuale, educație la relațiile sociale.
„Desigur, nu este ușor mereu”, admite pr. Nicolò. El este acolo din 2011, mai întâi ca seminarist, acum capelan. „În urmă cu zece ani eram diacon când a venit Papa. Acum ne vom întâlni din nou”. În acești ani a întâlnit istorii, fețe, scene multe și se poate declara foarte bine martor al unei „realități” din închisoare care nu este mereu pozitivă. „Lumini și umbre”, întocmai. „În închisoarea pentru minori noi avem aceeași realitate a închisorii pentru adulți în ceea ce privește tipologia delictelor. Închisoarea prezintă mereu limite foarte mari pentru reeducarea unui tânăr, deci avem în față o realitate în care întunericul și lumina conviețuiesc mereu. Dacă pentru unii tineri poate să fie util și să folosească măcar ca pauză de reflecție, pentru atâția alții din păcate devine însă uneori «Universitatea delictului», în sensul că acela care intră pentru furt poate învăța altceva”.
Fiecărui tânăr care intră între zidurile instituției îi este rezervată primire și atenție, „prin figura educatorului care se îngrijește imediat de primele nevoi, înainte de toate cea a unei ascultări și a unei prime cunoașteri”. După aceea, explică tot capelanul, „tânărul este inserat în grupul celor ca el și se încearcă lent să se reactiveze parcursuri care au fost întrerupte sau uneori nu au fost începute niciodată, ca de exemplu școala de alfabetizare sau școala superioară”. Apoi există „laboratoare mai manuale, mai formative”: grădinărit, frizerie, tâmplărie. Toate acestea „în cadrul unui context foarte dificil”.
Ca preot, pr. Nicolò se inserează ducând înainte o pastorație a ascultării și o pastorație a timpului: „Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în acești ani este că prima formă de pastorație este prezența, adică faptul de a fi prezenți cât mai mult posibil. Mi-am dat seama că nu atât discursurile și cuvintele frumoase construiesc ceva, cât faptul că tinerii mă văd. Aceasta creează un raport de familiaritate și de prietenie care permite după aceea să se parcurgă un drum împreună”. Duminică în capelă se celebrează mereu Euharistia. Tinerii pot să participe liber: „Rămâne mereu un frumos moment de întâlnire”. În schimb, în timpul săptămânii, pr. Ceccolini a ales să nu se lege de activități deosebite, ci să îi stimuleze pe alții să facă aceasta, „cum sunt voluntarii, pentru că astfel am mai mult timp să fiu la dispoziția tinerilor. Timp pentru ascultare și pentru întâlnire așa încât să ofer o relație pozitivă”.
Și tinerii merg la el? „Da, da. Și eu îi caut mult. În ochii mei, chiar dacă sunt un preot catolic, toți sunt egali… Făcând abstracție de cel care este creștin, ortodox, catolic sau musulman, pentru mine toți sunt egali, toți cu aceeași nevoie de a fi priviți nu numai pentru ceea au făcut și nu numai pentru ceea ce spun documentele. Au nevoie să fie priviți cu o privire mai profundă”. (material Vatican News, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
