Reflecție pastorală a Vaticanului despre angajamentul creștinilor în rețelele sociale
29.05.2023, Vatican (Catholica) - Vaticanul a publicat recomandări despre cum „să iubim mai bine aproapele” în rețelele sociale. Textul de 20 de pagini, „Către o prezență deplină: O reflecție pastorală asupra angajării în rețelele sociale”, publicat pe 29 mai, abordează provocările cu care se confruntă creștinii în utilizarea acestor medii. Printre subiectele abordate în reflecția pastorală se numără supraîncărcarea cu informații, derularea (scrolling) constantă, neacordarea atenției depline celorlalți, postura de „influencer”, mărturisirea lui Cristos, „detoxifierea digitală”, nevoia de tăcere, ascultarea intenționată și construirea unei comunități într-o lume fragmentată.
„O provocare cognitivă semnificativă a culturii digitale este pierderea capacității noastre de a gândi profund și cu scop”, avertizează textul. „Scrutam suprafața și rămânem în apele puțin adânci, în loc să medităm profund la realități.” Dicasterul pentru Comunicare al Vaticanului a publicat documentul, care a fost semnat de prefectul său laic, Paolo Ruffini, și de secretarul argentinian, Mons. Lucio A. Ruiz, care citează multe dintre discursurile Papei Francisc de la Zilele Mondiale ale Comunicațiilor din trecut. Textul „nu se dorește să ofere «îndrumări» precise pentru pastorație”, a precizat Dicasterul, ci urmărește să promoveze o reflecție comună asupra modului în care se pot promova relații semnificative și atente în rețelele sociale.
Reflecția pastorală a Vaticanului afirmă că cererea constantă a rețelelor sociale pentru atenția oamenilor „este similară procesului prin care orice ispită intră în inima omului și ne îndepărtează atenția de la singurul cuvânt cu adevărat semnificativ și dătător de viață: Cuvântul lui Dumnezeu”. „Diferite site-uri web, aplicații și platforme sunt programate pentru a profita de dorința noastră umană de recunoaștere și se luptă în mod constant pentru a atrage atenția oamenilor. Atenția însăși a devenit cel mai valoros bun și obiect de comercializat”, se arată în document. „În loc să ne concentrăm asupra unei singure probleme la un moment dat, atenția noastră continuă și parțială trece rapid de la un subiect la altul. În condiția noastră de «mereu activi», ne confruntăm cu tentația de a posta instantaneu, deoarece suntem dependenți fiziologic de stimularea digitală, dorind mereu mai mult conținut în derulări nesfârșite și fiind frustrați de orice lipsă de actualizări.”
Textul subliniază nevoia de liniște și faptul că școlile, familiile și comunitățile trebuie să aloce momente în care oamenii să se detașeze de dispozitivele digitale. Avertizează că spațiul pentru „ascultare deliberată, atenție și discernământ al adevărului devine rar. Fără tăcere și fără spațiul pentru a gândi cu calm, profund și cu un scop precis, riscăm să pierdem nu doar capacitățile cognitive, ci și profunzimea interacțiunilor noastre, atât umane, cât și divine.”
Documentul trage semnale de alarmă cu privire la „capcanele care trebuie evitate” în rețelele sociale, cum ar fi discursul agresiv și negativ făcut sub „acoperirea pseudonimului”. „De-a lungul «autostrăzilor digitale», mulți oameni sunt răniți de dezbinare și ură. Nu putem ignora acest lucru. Nu putem fi doar niște trecători tăcuți. Pentru a umaniza mediile digitale, nu trebuie să îi uităm pe cei care sunt «lăsați în urmă». Putem vedea ce se întâmplă doar dacă privim din perspectiva omului rănit din parabola Bunului Samaritean”, se arată în document. Textul notează modul în care personalizarea conținutului de către algoritmi poate consolida opiniile proprii ale oamenilor fără a-i expune la alte idei, ceea ce uneori poate duce la „încurajarea comportamentelor extreme”.
De asemenea, textul își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care companiile de rețele sociale tratează oamenii ca pe niște mărfuri ale căror „profiluri și date sunt vândute”. Textul subliniază că rețelele sociale „nu sunt gratuite: plătim cu minute din atenția noastră și cu octeți din datele noastre”. Și adaugă: „Accentul din ce în ce mai mare pus pe distribuția și comerțul cu cunoștințe, date și informații a generat un paradox: într-o societate în care informația joacă un rol atât de esențial, este din ce în ce mai dificil să se verifice sursele și acuratețea informațiilor care circulă în mod digital”.
Documentul subliniază că „fiecare creștin ar trebui să fie conștient de influența sa potențială, indiferent de numărul de «followers» pe care îi are”. „Prezența noastră pe rețelele de socializare se concentrează, de obicei, pe răspândirea de informații. În această ordine de idei, prezentarea de idei, învățături, gânduri, reflecții spirituale și altele asemenea pe rețelele sociale trebuie să fie fidelă tradiției creștine”, se arată în text. Acesta recomandă creștinilor să aibă grijă să fie „reflexivi și nu reactivi în rețelele sociale” pentru a se asigura că modul în care îi tratează pe ceilalți online este în sine o mărturie. „Ar trebui să fim cu toții atenți să nu cădem în capcanele digitale ascunse în conținutul care este intenționat conceput pentru a semăna conflicte între utilizatori, provocând indignare sau reacții emoționale”, se mai spune. „Trebuie să fim atenți la postarea și partajarea de conținut care poate provoca neînțelegeri, exacerba diviziunea, incita la conflict și aprofunda prejudecățile.”
O întrebare la care textul îi încurajează pe creștini să reflecteze este dacă postările lor pe rețelele de socializare caută „followers” pentru ei înșiși sau pentru Cristos. „Ce înseamnă să fii un martor? Cuvântul grecesc pentru martor este «martir» și se poate spune cu siguranță că unii dintre cei mai puternici «influencers creștini» au fost martirii”, se arată în text. Acesta îi îndeamnă pe oameni să își amintească faptul că „nu existau deloc «like-uri» și aproape nici un «follower» în momentul celei mai mari manifestări a slavei lui Dumnezeu! Orice măsurătoare umană a «succesului» este relativizată de logica Evangheliei.”
„În timp ce martiriul este semnul suprem al mărturiei creștine, fiecare creștin este chemat să se jertfească pe sine însuși: viața creștină este o vocație care ne consumă însăși existența, oferindu-ne pe noi înșine, suflet și trup, pentru a deveni un spațiu de comunicare a iubirii lui Dumnezeu, un semn care arată spre Fiul lui Dumnezeu. În acest sens înțelegem mai bine cuvintele marelui Ioan Botezătorul, primul martor al lui Cristos: «El trebuie să crească, Eu trebuie să mă micșorez» (Ioan 3,30). Ca Înaintemergătorul, care și-a îndemnat ucenicii să îl urmeze pe Cristos, nici noi nu căutăm «followers» pentru noi înșine, ci pentru Cristos. Putem răspândi Evanghelia doar prin crearea unei comuniuni care ne unește în Cristos. Facem acest lucru urmând exemplul lui Isus de a interacționa cu ceilalți.”
