Cardinalul Robert Sarah: Ne-a dăruit atât de mult. Omagiu lui Benedict al XVI-lea
09.10.2023, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea: „Ne-a dăruit atât de mult. Omagiu lui Benedict al XVI-lea”, scrisă de Cardinalul Robert Sarah și tradusă în limba română de Andrei Adam-Motyka. Cartea apare în colecția „Creștinism în contemporaneitate”, în formatul 14×20, are 212 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 25 lei. Redăm ca prezentare a cărții chiar din cuvintele autorului.
De ce încă o carte despre Benedict al XVI-lea? Pentru mine nu se pune problema unor reglări de conturi sau să mă cobor la vreun joc al dezvăluirilor despre istoria unui om ale cărui cuvinte și acțiuni s-au dovedit atât de decisive pentru istoria Bisericii. Să nu vă așteptați la o sinteză academică a învățăturii sale teologice și nici nu căutați o compilație a marilor sale discursuri adresate lumii. Nu veți găsi în ea nici conferințele de la Subiaco, nici discursul adresat călugărilor bernardini și nici pe cel ținut în Bundestag. Las toate acestea în seama teologilor profesioniști. De asemenea, sunt convins că mulți cercetători își vor dedica activitatea cercetării operei monumentale a lui Joseph Ratzinger.
În ceea ce mă privește, am vrut ca această carte să dezvăluie forța învățăturii maestrului spiritual care a fost Benedict al XVI-lea. Cred că gândirea sa teologică atât de precisă și profundă își are rădăcinile într-o autentică experiență mistică și spirituală. Veți găsi, așadar, în această carte, o incursiune în sufletul lui Joseph Ratzinger. Am încercat să îmi amintesc acele momente în care, furtiv, mi-a deschis taina inimii sale. Aceste momente conturează o cale originală către Dumnezeu. Ele ilustrează portretul unui sfânt și ne invită să îl urmăm. Le-am adăugat diverse alte texte publicate de-a lungul anilor, pe care le-am revizuit, completat și actualizat. Descoperim astfel un Benedict al XVI-lea surprinzător, necunoscut. Putem întrevedea coerența imensei comori pe care ne-a lăsat-o. Se observă că învățătura și exemplul său constituie un tărâm încă neexplorat, dar unde Biserica va putea să găsească hrană pentru mult timp de acum încolo.
În sfârșit, am dorit să ofer cititorului câteva texte ale lui Benedict al XVI-lea, ce constituie un periplu în compania păstorului de suflete care a fost și va rămâne. Sunt texte adesea uitate și prea puțin cunoscute, care ne invită să pornim cu el într-o călătorie spre Dumnezeu. Cum am putea rezuma această călătorie? Nu putem să îi înțelegem unitatea și coerența fără a sublinia cea dintâi și unica sa preocupare: Dumnezeu. Joseph Ratzinger nu a încetat niciodată să se întoarcă la El. Nu a renunțat niciodată să îl tot contemple pe Dumnezeu însuși. Această dintâi privire spre Dumnezeu este cea care explică avertismentele sale neîncetate: uitarea lui Dumnezeu amenință lumea cu o catastrofă morală, antropologică și politică. Numai credința poate salva rațiunea, societatea și libertatea personală de la dezastru. Respingerea lui Dumnezeu duce la negarea realităților umane fundamentale. În acest sens, Joseph Ratzinger va fi trăit cele mai profunde urmări ale suferinței provocate de experiența regimului hitlerist.
Benedict al XVI-lea a pus la inimă preocuparea paternă și datoria misionară de a aborda cu înțelepciune, rigoare și cu un puternic simț al acurateței întrebarea crucială: Cine este Dumnezeu? El avea obiceiul să repete în discuțiile sale private: „Sunt chestiuni importante, dar cea mai importantă este credința în Dumnezeu”. Acesta este punctul central în jurul căruia au evoluat predicile sale, papalitatea și ministerul său petrin. Alții pot acționa diferit, dar obiectivul principal al Papei tocmai acesta este: Dumnezeu. Sau, probabil, pentru că Dumnezeu nu mai este centrul vieții mele și al preocupărilor mele. Cât de trist este să realizez că aproape nicăieri în jurul meu nu se manifestă nici cea mai mică atenție față de Dumnezeu și nici vreun interes cât de mic! Tot restul învățăturii sale trebuie citit în această lumină. De luat în considerare locul decisiv pe care l-a acordat liturgiei, locul privilegiat al întâlnirii cu Dumnezeu, pentru viitorul Bisericii.
Joseph Ratzinger a vrut să ne facă să redescoperim măreția, sacralitatea și originea divină a liturgiei pentru a ne pune în fața lui Dumnezeu. Cum am putea să îi mulțumim îndeajuns lui Benedict al XVI-lea pentru că ne-a ajutat să intrăm în mistica și măreția liturgiei divine, unde îl întâlnim cu adevărat pe Dumnezeu? Liturgia trebuie să-l arate în primul rând pe Isus Cristos, „prezent în jertfa Sfintei Liturghii, în persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, el, care s-a oferit odinioară pe cruce” (SC nr. 7). Liturgia nu este liturgie dacă nu lasă ca Isus Cristos să strălucească prin prezența sa transfiguratoare prin semnele, gesturile și cuvintele sacre pe care Biserica ni le-a transmis în ritualurile sale.
Să ne amintim apoi de atenția specială pe care a acordat-o mănăstirilor și rugăciunii contemplative. Pentru el a fost decisiv ca, la nivelul întregii Biserici, în anumite locuri, primatul efectiv al lui Dumnezeu să se manifeste și să se pună în aplicare în mod concret prin cântarea Oficiului divin, prin rugăciunea tăcută, prin meditarea Sfintei Scripturi și celebrarea de Liturghii solemne în locul cărora nimic altceva nu este de preferat. De asemenea, simțul său de Dumnezeu a fost cel care a făurit în el o iubire necondiționată pentru cuvântul lui Dumnezeu, transmis prin Tradiție și Sfânta Scriptură, și propus în mod sigur tuturor de Magisteriul intangibil al Bisericii.
În cele din urmă, iubirea sa de Dumnezeu l-a determinat să îi iubească și să îi sprijine pe preoții care urmau să anunțe prezența sa în lume. A iubit preoția ca pe un dar de la Dumnezeu pentru omenire. Privind la viața lui Benedict al XVI-lea, îmi vine în minte un cuvânt din Evanghelie: „Învățați de la mine că sunt blând și umil cu inima!” (Mt 11,29) Întreaga sa viață a fost înrădăcinată în Dumnezeu, iar învățătura sa a avut ca sursă rugăciunea și contemplația, reflectând inima blândă și umilă a lui Cristos. Fie ca Benedict al XVI-lea, maestru spiritual, păstor al inimilor și părinte al sufletelor, să ne călăuzească și să ocrotească Biserica.