Sfințirea picturii parohiei din Iaz, 100 de ani de la vizita Fericitului Episcop Iuliu Hossu
19.10.2023, Oradea (Catholica) - Parohia greco-catolică „Nașterea Maicii Domnului” din Iaz, Protopopiatul Șimleu, a sărbătorit pe 15 octombrie 2023 un dublu eveniment: împlinirea unui secol de la vizita canonică a Fericitului Episcop Iuliu Hossu la Iaz încununată pe atunci cu sfințirea biserici vechi din sat, precum și binecuvântarea amplelor lucrări de renovare realizate în ultimii ani în actuala biserică greco-catolică din Iaz, la împlinirea a 20 de ani de la sfințirea acestui lăcaș de cult, a cărui piatră de temelie a fost pusă pe 27 decembrie 2000. Cu acest prilej, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, alături de un numeros sobor preoți, vicari și protopopi din Eparhia de Oradea, împreună cu Vicarului general al Eparhiei de Košice, Slovacia, pr. Jaroslav Lajčiak, a sfințit pictura din biserica parohială, realizată în stil neobizantin de artistul plastic Marian Furtună. Vizitei istorice a Fericitului Episcop Iuliu Hossu la Iaz, din iulie 1923, i-a fost dedicat de artist în pictura bisericii un cadru sugestiv, unde Preasfinția Sa ține în mână biserica veche pe care a sfințit-o.
Tot duminică, 15 octombrie, în biserica greco-catolică din Iaz, a avut loc conferința „Credința noastră este viața noastră”, susținută de dr. Marin Pop, șef al secției Muzeografie – muzee locale în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău; de pr. Nicolae Bodea, protopop de Șimleu, originar din Iaz; Nicolae Criste, primarul comunei Plopiș; și Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj. Cu același prilej, Preasfințitul Virgil Bercea a celebrat un parastas pentru preoții care au slujit parohia Iaz din 1863, prezenți în Cartea de Aur, și preotul Ardelean Grigore, care a slujit după 1990. Totodată, Episcopul Eparhiei de Oradea a oferit la finalul Sfintei Liturghii distincții unor credincioși din parohia Iaz, pentru activitatea și dăruirea lor în înfrumusețarea bisericii, artistului Marian Furtună și pr. Vasile Pop, administrator parohial, care a primit, în semn de prețuire și recunoaștere pentru toată implicarea, o cruce pectorală.
La poalele munților Plopiș, una dintre cele mai vechi parohii greco-catolice din Sălaj, s-a bucurat și de această dată să aducă împreună toate comunitățile greco-catolice din împrejurimi, autorități locale și județene, fii ai locului, reprezentanți ai instituțiilor culturale sălăjene și ai Bisericii Ortodoxe din Iaz, invitați speciali, care au dorit să ia parte la acest dublu, ba chiar triplu, eveniment. Acestora li s-au alăturat credincioșii din țară și străinătate care au fost părtași la sărbătoare prin intermediul transmisiunilor Maria TV și Radio Maria.
„Sunt momente frumoase care ne umplu sufletul și trebuie să știm să ne bucurăm de ele, dragilor, pentru că dacă suntem atenți la Evanghelia pe care am ascultat-o în această duminică (Matei 13,1-9), vedem semănătorul care a ieșit să semene. Cine este acel semănător aici, la Iaz? Poate să fie chiar unul dintre dumneavoastră, un țăran vânjos, care iese la semănat; este un om înțelept, încrezător, plin de speranță și convins că ceea ce face este extraordinar. Dacă ne gândim bine la părinții și bunicii noștri, ne dăm seama că erau exact la fel: știau când trebuie să semene, știau când trebuie să are… mai sunt printre noi”, a spus la începutul cuvântului de învățătură Preasfinția Sa Virgil Bercea, vorbind apoi despre „Mântuitorul care se apleacă acolo unde sunt oamenii”. „Acest Semănător este un optimist convins, deși sămânța a căzut printre pietre. El crede că și pietrele se pot schimba și că devin pământ bun. O seamănă pe drum, pe un drum bătut, dar El este convins că și pe un drum bătucit pot să răsară spice și să aducă rod.”
„Apoi spune că sămânța a căzut între spini, iar spinii, știm bine, fac să sângereze; dar totodată spinii înfloresc și aduc floare. Înțelegem acum că acest Semănător crede și speră dincolo de speranță. Dacă tu ești bun, totul poate să devină bun, este fundamental acest lucru”, a subliniat păstorul Eparhiei de Oradea. „Apoi vedem că acest Semănător din parabolă nu are nici cel mai mic gând de a fi oportunist: El, Mântuitorul, se adresează tuturor. Cuvântul cel bun îl împrăștie, îl seamănă tuturor. El a venit ca să îi îndrepte pe păcătoși, să îi vindece pe bolnavi, să dea vedere orbilor, să îi învie pe cei morți, să dea de mâncare săracilor. A venit cu un optimism și o convingere totală că fiecare om, fiecare dintre noi poate să fie bun! Nu are importanță unde este, deși El pierde, succesul este garantat. Vedem că sămânța de pe pietre sau cea de pe drum nu reușește să dea roade, dar suferința aduce Învierea. Acesta este succesul Domnului, Cel care biruie în inimile noastre: El care este bun, înțelegător, îndelung răbdător cu fiecare dintre noi și este convins că poate ca să ne transforme.”
Pilda Semănătorului explicată de Isus Cristos a fost privită la Iaz de Eparhul de Oradea într-un mod inedit: „Cine suntem noi, oamenii, fiecare dintre noi? Putem să ne regăsim că suntem acel drum bătut care, adesea, tocmai pentru că este bătut și bătucit nu mai crede în nimic. Atunci devine neutru, ca să nu supere pe nimeni. Acesta este omul, foarte adesea: drumul bătucit. Sau suntem spinii, care stârnesc neîncredere, care ne fac să ne fie frică? Câți dintre cei care ne înconjoară nu ne produc frică sau noi nu o stârnim? Sau de câte ori am devenit o piatră, la un moment de poticnire? Fiecare dintre noi ne putem pune întrebarea și în acest mod. Și totuși, Mântuitorul aruncă sămânța peste toți, peste fiecare dintre noi. Nu are importanță că ne-am comportat uneori cu neîncredere, am fost acel drum bătucit, am fost reci, răi sau puși pe ceartă. El seamănă… Înțelegem cât este de optimist acest Mântuitor și cât de multă încredere are în fiecare dintre noi, ce exemplu ne dă atunci când seamănă ori cât de mult bine ne face? Întrebarea este acum în gândul nostru: noi, când devenim semănători, unde aruncăm sămânța? Fiecare dintre noi putem să fim cu adevărat pământul bun, care primește sămânța și dă roade însutit”.
„Suntem aici, în pământul sfânt al Sălajului, îndrăznesc să spun eu, iar dacă ne gândim în urmă cu 75 de ani câtă suferință a fost pe aceste meleaguri, câtă încercare pentru toți… Este adevărat că greco-catolicii au avut de pătimit pentru că au fost scoși în afara legii, dar vă invit să vă aduceți aminte și să nu uitați acel moment trist. Aceasta nu pentru că ne place să ne întoarcem mereu în trecut, ci pentru că istoria este maestră și trebuie să ne învețe. Mântuitorul ne învață astăzi, la El facem mereu referință chiar dacă a fost acum 2000 de ani, aducând și rescriind Evanghelia în viața noastră. Ceea ce s-a întâmplat pe aceste pământuri nu trebuie să fie uitat, niciodată, nu pentru ca să ne răzbunăm, ci pentru a merge înainte împreună, pentru a fi noi pământul cel bun și a aduce roade în prezent. Doar astfel putem să mergem înainte – cu recunoștință și memorie – căci memoria vie ne dă conștiința locului de origine, ne arată cine suntem și ne oferă o perspectivă.”
„El, Domnul, ne este Învățător, El astăzi vine să semene. Noi trebuie să ne întrebăm în mod particular: ce sunt eu – pământul bătucit, spinii care aduc doar frică, sunt piatra de poticnire sau care refuză totul, ori sunt pământul bun? El ne cheamă mereu și întotdeauna, El este încrezător, El ‘s-a făcut tuturor de toate’ (cf. Sf. Apostol Pavel). Noi suntem chemați la fel, să fim tuturor de toate, dăruind, fiind pământul bun, reușind să semănăm. Atunci când dăruim din adâncul inimii, sămânța noastră a ajuns peste tot, nu are importanță în fața cui suntem, să credem în cel de lângă noi. Fiecare dintre noi, dintre dumneavoastră, aveți binele în suflet și acesta trebuie să fie semănat mereu și întotdeauna. Păcatele ni le știm și de aceea mergem la Spovadă, dar încrederea ne-o dă El, Domnul. Niciodată să nu lăsăm deoparte istoria noastră, iar Domnul și Maica Sfântă ne vor ajuta să mergem pe drumul cel bun. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!”, a încheiat Preasfințitul Virgil Bercea. (Mihaela Caba-Madarasi pentru EGCO.ro)
