Papa Francisc: Suntem ai Domnului
22.10.2023, Vatican (Catholica) - „Să ne punem această întrebare: eu, ce imagine port înlăuntrul meu? Ne amintim că aparținem Domnului, sau ne lăsăm plăsmuiți de logicile lumii și facem din muncă, din politică, din bani idolii noștri de adorat?” Aceste întrebări au fost puse de Papa Francisc, inspirat de lectura evanghelică de astăzi din ritul latin, în contextul rugăciunii „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi ne relatează că unii farisei se unesc cu irodienii pentru a-i întinde o capcană lui Isus. Mereu încercau să îi întindă capcane. Merg la El și îl întreabă: „Este permis sau nu a da tribut cezarului?” (Mt 22,17). Este o înșelătorie: dacă Isus legitimează tributul, se pune de partea unei puteri politice suportate rău de popor, în timp ce dacă spune că nu trebuie plătit poate să fie acuzat de răzvrătire împotriva imperiului. O adevărată capcană. Însă El scapă din această cursă. Cere să i se arate o monedă, care poartă imprimată imaginea lui Cezar și le spune: „Dați-i, așadar, cezarului ceea ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” (v. 21). Ce înseamnă aceasta?
Aceste cuvinte ale lui Isus au devenit de uz comun, dar uneori au fost utilizate în mod greșit – sau cel puțin reductiv – pentru a vorbi despre raporturile dintre Biserică și stat, dintre creștini și politică; adesea sunt înțelese ca și cum Isus ar vrea să separe pe „Cezar” și pe „Dumnezeu”, adică realitatea pământească și cea spirituală. Uneori și noi gândim așa: una este credința cu practicile sale și alta este viața de toate zilele. Și acest lucru nu merge. Aceasta este o „schizofrenie”, ca și cum credința nu ar avea nimic de-a face cu viața concretă, cu provocările societății, cu dreptatea socială, cu politica și așa mai departe.
În realitate, Isus vrea să ne ajute să îl situăm pe „Cezar” și pe „Dumnezeu” pe fiecare în importanța sa. Lui Cezar – adică politicii, instituțiilor civile, proceselor sociale și economice – le aparține îngrijirea ordinii pământești; și noi, care suntem cufundați în această realitate, trebuie să restituim societății ceea ce ne oferă prin contribuția noastră de cetățeni responsabili, fiind atenți la ceea ce ne este încredințat, promovând dreptul și dreptatea în lumea muncii, plătind în mod onest taxele, angajându-ne pentru binele comun, și așa mai departe. Însă, în același timp, Isus afirmă realitatea fundamentală: că lui Dumnezeu îi aparține omul, tot omul și fiecare ființă umană. Și aceasta înseamnă că noi nu aparținem nici unei realități pământești, nici unui „Cezar” care este la rând. Suntem ai Domnului și nu trebuie să fim sclavi a nici unei puteri lumești. Așadar, pe monedă este imaginea împăratului, dar Isus ne amintește că în viața noastră este imprimată imaginea lui Dumnezeu, pe care nimic și nimeni nu o poate întuneca. Lui Cezar îi aparțin lucrurile din această lume, dar omul și lumea însăși aparțin lui Dumnezeu: să nu uităm aceasta!
Așadar înțelegem că Isus ne duce pe fiecare dintre noi la propria identitate: pe moneda din această lume există imaginea Cezarului, dar tu – eu, fiecare dintre noi – ce imagine porți înlăuntrul tău? Să ne punem această întrebare: eu, ce imagine port înlăuntrul meu? Tu, în viața ta a cui imagine ești? Ne amintim că aparținem Domnului, sau ne lăsăm plăsmuiți de logicile lumii și facem din muncă, din politică, din bani idolii noștri de adorat? Sfânta Fecioară să ne ajute să recunoaștem și să onorăm demnitatea noastră și pe cea a fiecărei ființe umane.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Încă o dată gândul meu se îndreaptă spre ceea ce se întâmplă în Israel și în Palestina. Sunt foarte preocupat, îndurerat, mă rog și sunt aproape de toți cei care suferă, de ostatici, de răniți, de victime și de cei din familiile lor. Mă gândesc la situația umanitară gravă din Gaza și mă îndurerează că și spitalul anglican și parohia greco-ortodoxă au fost lovite în zilele trecute. Reînnoiesc apelul meu pentru ca să se deschidă spații, să se continue trimiterea de ajutoare umanitare și să se elibereze ostaticii. Războiul, fiecare război care este în lume – mă gândesc și la martirizata Ucraina – este o înfrângere. Războiul este mereu o înfrângere, este o distrugere a fraternității umane. Fraților, opriți-vă! Opriți-vă! Amintesc că pentru vinerea viitoare, 27 octombrie 2023, am convocat o zi de post, de rugăciune și de pocăință, și pe care în acea seară, la ora 18.00 în Piața San Pietro vom trăi o oră de rugăciune pentru a implora pacea în lume.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Misiunilor, care are ca temă „Inimă arzătoare, picioare care merg”. Două imagini care spun tot! Îi îndemn pe toți, în dieceze și în parohii, să participe activ. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini, îndeosebi surorile Siervas de los Pobres hijas del sagrado Corazón de Jesús, din Granada; pe membrii de la Centro Académico Romano Fundación; Confraternitatea Señor de los Milagros, a peruvienilor din Roma: și mulțumesc, mulțumesc pentru mărturia voastră! Continuați așa, cu această evlavie atât de frumoasă. Salut membrii din Mișcarea misionară laicală „Toți păzitori ai umanității”, Corul polifonic „Sf. Anton Abate” din Cordenons și asociațiile de credincioși din Napoli și din Casagiove.
Salut și tinerii de la „Casa Giardino” din Casalmaggiore, grupul de tineri prieteni ai Comunității Emanuel, pe conducătorii și profesorii de la Școala catolică „Ioan al XXIII-lea” din Toulon, pe studenții de la Liceul „Sfânta Cruce” din Neuilly. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vouă, tineri ai Neprihănitei. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
