Raportul final al Sinodului cere o mai mare coresponsabilitate în Biserică
28.10.2023, Vatican (Catholica) - Adunarea de aproape o lună a Sinodului asupra sinodalității, din Vatican, convocată de Papa Francisc, s-a încheiat în această seară, membrii aprobând un text ambițios care cere o mai mare „coresponsabilitate” a tuturor credincioșilor în misiunea evanghelizatoare a Bisericii – și propune reforme concrete pentru a o realiza. Intitulat „O Biserică sinodală în misiune”, raportul de sinteză de 42 de pagini a inclus propuneri notabile de înființare a unor noi slujiri pentru laici, de creștere a implicării laicilor în procesul decizional, de creare a unor procese de evaluare a modului în care Episcopii își exercită slujirea, de schimbare a modului în care Biserica discerne problemele „controversate” și de extindere a amprentei adunărilor sinodale în viitor. „Exercitarea coresponsabilității este esențială pentru sinodalitate și este necesară la toate nivelurile Bisericii”, se arată în raportul final. „Fiecare creștin este o misiune în lume.”
De asemenea, documentul a căutat în mod repetat să fundamenteze sinodalitatea în Scriptură, Tradiție și învățătura Conciliului Vatican II, afirmând în același timp necesitatea de a dezvolta în continuare conceptul însuși, adesea neînțeles, și de a-l aplica mai profund în teologia și dreptul canonic al Bisericii. Raportul final însuși a oferit o definiție cuprinzătoare a termenului: „Sinodalitatea poate fi înțeleasă ca fiind mersul creștinilor cu Cristos și spre Împărăție, împreună cu întreaga umanitate; orientată spre misiune, ea implică reunirea în adunare la diferitele niveluri ecleziale ale vieții, ascultarea reciprocă, dialogul, discernământul comun, construirea consensului ca expresie a faptului că Cristos se face prezent viu în Duhul Sfânt și luarea deciziilor în coresponsabilitate diferențiată”, se afirmă în raport.
Multe dintre aceste teme se regăsesc între cele 20 de subiecte abordate în document, de la „Inițierea creștină” până la „Misionarii în mediul digital”. Raportul de sinteză a notat domeniile de convergență, divergențe și propuneri concrete care au apărut în timpul discuțiilor celor 365 de membri ai Sinodului privind comuniunea, misiunea și participarea, din perioada 4-28 octombrie. „Aceasta este abordarea lui Isus, aceea de a crea spații pentru toți, astfel încât nimeni să nu se simtă exclus”, a declarat Cardinalul Mario Grech, capul secretariatului Sinodului, în timpul prezentării documentului în fața presei după publicarea acestuia.
Raportul Sinodului a remarcat, de asemenea, temerile care au apărut în jurul acestui proces. „Unii se tem că vor fi forțați să se schimbe; alții se tem că nu se va schimba nimic și că va exista prea puțin curaj pentru o mișcare în ritmul Tradiției vii. Unele perplexități și opoziții ascund, de asemenea, teama de a pierde puterea și privilegiile care vin cu ea”, se arată în document. Adunarea a identificat, de asemenea, necesitatea de a determina de ce unii catolici nu au participat la procesul sinodal, care a fost inițiat de Papa Francisc în 2021 și care a inclus consultări la nivel diecezan, național și continental. Doar 1% dintre catolicii din întreaga lume au luat parte.
Documentul final a fost furnizat membrilor în cursul zilei de astăzi, după ce redactorii au încercat să includă în text peste 1.150 de amendamente propuse. Cei 344 de membri prezenți cu drept de vot au aprobat textul în seara zilei de 28 octombrie, votând pentru includerea fiecărui paragraf propus cu majoritatea necesară de două treimi. După votul final, Papa Francisc s-a adresat adunării, mulțumind membrilor și organizatorilor acesteia și spunându-le celor adunați că Duhul Sfânt este protagonistul procesului sinodal. Două dintre secțiunile care au primit cea mai mare opoziție au vizat propuneri legate de posibila includere a femeilor în diaconat. 67 de membri au votat împotriva propunerii privind „continuarea cercetării teologice și pastorale cu privire la accesul femeilor la diaconat”, ținând cont de rezultatele a două comisii pe care Papa Francisc le-a înființat pentru a studia acest subiect. „Dacă este posibil, rezultatele ar trebui să fie prezentate la următoarea sesiune a Adunării”, a propus raportul. 61 de membri s-au opus unei propuneri care spunea că o „reflecție mai profundă” asupra statutului diaconatului ca „un grad propriu și permanent al Ierarhiei” ar „ilumina, de asemenea, problema accesului femeilor la diaconat”.
În mod notabil, textul final nu a inclus termenul „persoane LGBTQ+”, după ce fraza a fost inclusă în documentul de lucru care a ghidat discuțiile adunării. Cu toate acestea, raportul de sinteză a subliniat „apropierea și sprijinul adunării față de toți cei care experimentează o stare de singurătate” ca urmare a „fidelității față de tradiția și magisteriul Bisericii în materie de căsătorie și etică sexuală” și a făcut apel la comunitățile creștine să îi asculte și să îi însoțească pe cei aflați în aceste situații. În ceea ce privește rezistența față de anumite propuneri, Cardinalul Jean-Claude Hollerich, raportor general al Sinodului Sinodalității, a declarat că, dacă rezultatele ar fi fost considerate în contextul unui vot parlamentar într-un stat democratic, „am fi fost într-adevăr foarte mulțumiți” de rezultat.
Poate că cele mai semnificative propuneri concrete ale Sinodului au venit sub forma unor apeluri la schimbări în procesul decizional eclezial și la extinderea adunărilor și organismelor sinodale în viața Bisericii. Raportul a cerut ca adunările continentale să fie recunoscute canonic și punerea în aplicare a „exercitării sinodalității” la nivel regional, național și continental. O „problemă care trebuie abordată” a fost revizuirea consiliilor Bisericii locale pentru a „realiza prin intermediul lor o mai mare participare a poporului lui Dumnezeu”. Recentul conciliu plenar din Australia, care include participarea Episcopilor și a celor care nu sunt Episcopi, a fost evidențiat ca un exemplu de urmat.
Adunarea sinodală a propus, de asemenea, reconsiderarea formală a componenței Sinodului Episcopilor în sine. În secțiunea „Sinodul Episcopilor și adunările ecleziale”, documentul spune că modificările aduse la Sinodul din acest an – mai ales participarea deplină a membrilor ne-Episcopi, inclusiv a laicilor și a femeilor – „au fost în general bine primite” de către adunare. În timp ce „își păstrează caracterul eminamente episcopal”, Sinodul din 2023 „a făcut, de asemenea, tangibilă” legătura dintre participarea tuturor credincioșilor, colegialitatea episcopală și primatul Papei. „Procesul sinodal a fost și este un timp de har prin care Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a experimenta o nouă cultură a sinodalității, capabilă să ghideze viața și misiunea Bisericii.”
Cu toate acestea, textul notează că unii membri și-au exprimat îngrijorarea că participarea egală a non-Episcopilor în cadrul unui organism episcopal ar putea face ca „sarcina specifică a Episcopilor” să nu fie „înțeleasă în mod adecvat”. „Întrebarea rămâne deschisă cu privire la impactul prezenței [ne-Episcopilor] ca membri cu drepturi depline asupra caracterului episcopal al Adunării”, a notat documentul sinodal. Raportul a sugerat trei opțiuni pentru organizarea viitoarelor sinoade globale: numai Episcopi, atât Episcopi, cât și non-Episcopi, sau o adunare a non-Episcopilor urmată de o adunare a Episcopilor. De asemenea, a fost citată și „nevoia urgentă de a se asigura că femeile pot participa la procesele de luare a deciziilor și că își pot asuma roluri de responsabilitate în îngrijirea pastorală și în slujire”. Documentul a făcut referire la recenta numire de către Papa Francisc a mai multor femei în poziții de responsabilitate în Curia Romană și a subliniat că „același lucru ar trebui să se întâmple și la alte niveluri” ale Bisericii, iar dreptul canonic să fie adaptat în consecință.
Documentul a cerut ca Episcopii să își exercite mandatul de a învăța, guverna și sfinți prin intermediul unei mai mari implicări cu membrii comunității lor locale. Printre propunerile concrete se numără stabilirea de „structuri și procese pentru verificarea activității Episcopului” și instituirea obligativității canonice a consiliilor pastorale diecezane. De asemenea, adunarea a cerut o revizuire a criteriilor folosite pentru alegerea noilor Episcopi, încorporând o consultare mai largă în acest proces, inclusiv o mai mare contribuție din partea laicilor și a femeilor. Și a fost subliniată, de asemenea, importanța formării seminariștilor într-un spirit mai sinodal de angajament pastoral.
Adunarea a propus, de asemenea, reconsiderarea modului în care Biserica discerne chestiunile „controversate” și „întrebările deschise”, un subiect delicat care poate ridica îngrijorări cu privire la diminuarea carismei episcopatului de a învăța cu autoritate. „Unele probleme, cum ar fi cele legate de identitatea de gen și orientarea sexuală, sfârșitul vieții, situațiile maritale dificile și problemele etice legate de inteligența artificială, sunt controversate nu numai în societate, ci și în Biserică, deoarece ridică noi întrebări”, se arată în document. Raportul a continuat prin a sugera că de fapt categoriile antropologice ale Bisericii sunt uneori „insuficiente pentru a înțelege” complexitățile care apar în experiența personală și în cercetarea științifică. Ca răspuns, documentul a cerut promovarea „inițiativelor care să permită un discernământ comun asupra problemelor doctrinare, pastorale și etice controversate” în „lumina cuvântului lui Dumnezeu, a învățăturii Bisericii, a reflecției teologice și a valorificării experienței sinodale”. Textul propunea inițierea unei întâlniri confidențiale a experților pe aceste probleme controversate, eventual cu includerea celor care le trăiesc direct, în vederea adunării din octombrie anul viitor.
În legătură cu aceasta, documentul mai spune că „procesele sinodale” pot verifica situațiile când credincioșii sunt în consens (consensus fidelium) asupra unei anumite chestiuni, ceea ce „este un criteriu sigur pentru a determina dacă o anumită doctrină sau practică aparține credinței apostolice”. În timp ce învățătura catolică afirmă că credincioșii nu pot greși în chestiuni de credință atunci când manifestă un consimțământ universal, mulți teologi și Episcopi avertizează asupra caracterului inadecvat al încercării de a măsura acest lucru prin consultări formalizate. Într-o mișcare ce semnalează deschidere față de descentralizarea autorității de învățătură a Bisericii, documentul a propus o explorare mai aprofundată a „naturii doctrinare și juridice” a Conferințelor Episcopale, recunoscând posibilitatea luării deciziilor doctrinare „în sfera locală”. Sinodul a propus, de asemenea, să se acorde Conferințe Episcopale mai multă autoritate asupra liturgiei.
Celelalte propuneri ale adunării au aplicat conceptul de sinodalitate la o serie de probleme și activități ale Bisericii. De exemplu, în ceea ce privește angajamentul Bisericii față de săraci, documentul a propus ca „experiența întâlnirii, împărtășirea unei vieți comune și slujirea celor care trăiesc în sărăcie și a celor marginalizați” să fie „parte integrantă” în formarea creștină. „Este o cerință a credinței, nu un supliment opțional”, se arată în text, recomandând, de asemenea, ca ministerul diaconal să fie „orientat mai evident” spre slujirea săracilor. În ceea ce privește unitatea creștinilor, textul a inclus propuneri de stabilire a unei date comune pentru celebrarea Paștelui pentru toți creștinii și de „compilare a unui martirologiu ecumenic”.
De asemenea, a fost evidențiată îmbunătățirea formării și susținerii „misionarilor digitali” ca modalitate de a ajunge la tinerii îndepărtați de Biserică. Adunarea a recomandat și implementarea metodei „conversației în Duh”, care implică o ascultare intenționată și plină de rugăciune în grup și care a fost folosită la Sinod, și în alte domenii ale vieții Bisericii. Raportul sinodal a inclus recomandarea de a înființa noi slujiri în Biserică sau de a le extinde pe cele existente. Slujirea de lector, se spune în document, ar putea deveni „o adevărată slujire a cuvântului lui Dumnezeu”, care, „în contexte adecvate, ar putea include și predicarea”. Documentul propune, de asemenea, o slujire „atribuită cuplurilor căsătorite”, care să asiste viața de familie și pe cei care se pregătesc pentru căsătorie. O „slujire baptismală de ascultare și însoțire” este, de asemenea, sugerată la sfârșitul unei secțiuni care subliniază importanța ascultării grupurilor care au fost afectate sau excluse din Biserică, inclusiv a victimelor și supraviețuitorilor abuzurilor sexuale comise de clerici. „Ascultarea autentică este un element fundamental al călătoriei spre vindecare, pocăință, dreptate și reconciliere.”
Potrivit introducerii, raportul de sinteză al adunării din 2023 „nu este în nici un caz un document final”, dar va fi folosit ca bază pentru etapa finală a Sinodului asupra sinodalității – o altă adunare în Vatican, în octombrie 2024. Se așteaptă ca acea adunare să producă un text final care va fi prezentat Papei pentru a fi luat în considerare. „Aceasta este o experiență care nu se încheie astăzi, ci va continua”, a spus Mons. Grech. Mons. Hollerich a menționat că speră ca documentul de anul viitor să facă propuneri mai concrete, dar a spus că „chiar și acel document va fi un pas al unei Biserici în mișcare. Și cred că acestea sunt lucrurile importante. Că ne mișcăm.” Între timp, membrii Sinodului se vor întoarce în Diecezele lor respective, unde au fost însărcinați să obțină reacții cu privire la raportul de sinteză și să promoveze o cultură sinodală. „Cred că oamenii vor pleca mâine sau poimâine acasă cu inima plină de speranță, cu o mulțime de idei, și abia aștept să îi revăd anul viitor”, a spus Cardinalul Hollerich.
