Nuanțe de dezacord cu privire la raportul Sinodului despre sinodalitate
25.11.2023, Washington (Catholica) - Episcopul Robert Barron a declarat că se află în „dezacord” cu afirmația din raportul final al Sinodului despre sinodalitate potrivit căreia progresele științei necesită o evoluție a învățăturii morale a Bisericii cu privire la sexualitatea umană. Într-o reflecție publicată în această săptămână, Episcopul de Winona-Rochester, Minnesota, a spus că este „îngrijorător” să vadă cum membrii Conferinței Episcopale Germane „folosesc deja limbajul raportului sinodal pentru a justifica reformulări majore ale învățăturii sexuale a Bisericii”.
Mons. Barron a contestat în special sugestia din documentul de sinteză că „progresele în înțelegerea noastră științifică vor necesita o regândire a învățăturii noastre sexuale, ale cărei categorii sunt, aparent, inadecvate pentru a descrie complexitatea sexualității umane”. El a numit acest limbaj „condescendent față de tradiția bogat articulată a reflecției morale în catolicism”, inclusiv față de teologia trupului dezvoltată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. „A spune că acest sistem multistratificat, informat filozofic și dens din punct de vedere teologic este incapabil să gestioneze subtilitățile sexualității umane este pur și simplu absurd”, a spus prelatul.
„Dar problema mai profundă pe care o am este că acest mod de argumentare se bazează pe o eroare de categorie – și anume, că progresele în domeniul științelor, ca atare, necesită o evoluție a învățăturii morale”, a adăugat el. „Să luăm exemplul homosexualității. Biologia evoluționistă, antropologia și chimia ar putea să ne ofere o perspectivă nouă asupra etiologiei și dimensiunii fizice a atracției față de persoanele de același sex, dar nu ne vor spune nimic despre faptul dacă comportamentul homosexual este corect sau greșit. Conversația pe marginea acestei întrebări aparține unui alt mod de discurs.”
De asemenea, Episcopul a remarcat că, în timpul discuțiilor de la adunarea sinodală din octombrie, a existat o „tensiune percepută între iubire și adevăr”, în special în legătură cu problema apropierii de comunitatea LGBT. „Practic, toată lumea de la Sinod a susținut că cei ale căror vieți sexuale sunt în afara normei trebuie să fie tratați cu iubire și respect și, din nou, bravo Sinodului pentru că a subliniat cu atâta emfază acest punct de vedere pastoral. Dar mulți participanți la Sinod au simțit, de asemenea, că adevărul învățăturii morale a Bisericii în ceea ce privește sexualitatea nu ar trebui să fie niciodată pus deoparte”, a spus Episcopul Barron.
A adăugat că ar fi mai corect să se spună că ar putea exista „o tensiune între primirea cu deschidere și adevăr”, deoarece „atunci când termenii sunt înțeleși corect, nu există o tensiune reală între iubire și adevăr, deoarece iubirea nu este un sentiment, ci actul prin care cineva dorește binele altuia”. „Prin urmare, cineva nu poate iubi în mod autentic pe altcineva decât dacă are o percepție veridică asupra a ceea ce este cu adevărat bun pentru acea persoană”, a spus el.
Episcopul Barron nu a fost singurul prelat care a evidențiat recent discuția despre relația dintre „iubire și adevăr” din cadrul Sinodului despre sinodalitate. Arhiepiscopul Anthony Fisher de Sydney a publicat o scrisoare pastorală de șapte pagini despre Sinodul privind sinodalitatea, pe 20 noiembrie, cu o zi înainte de reflecția Episcopului Barron. „Iubirea și adevărul, știm, își găsesc perfecțiunea nu în filozofii abstracte sau în studii empirice, ci în persoana concretă a lui Isus Cristos. În El, iubirea și adevărul se întâlnesc. Știm ce înseamnă să iubim atunci când îl cunoaștem pe Cel care este adevărul”, a spus Mons. Fisher.
„De-a lungul activității Sale pământești, Isus a fost mereu deschis către celălalt. El a întâlnit tot felul de persoane și le-a invitat la plinătatea vieții (Ioan 10,10). Dar această comunitate de credință din ce în ce mai incluzivă este chemată, de asemenea, la o convertire din ce în ce mai profundă (Matei 4,17). … Dar a fi inclus în familia Sa cere un răspuns din partea noastră. Mergeți, spune El, sunteți iertați. Demnitatea voastră este restaurată. Sunteți iubiți din veșnicie în veșnicie. Așa că mergeți – și nu mai păcătuiți (Ioan 8,11).”
Arhiepiscopul australian a remarcat, de asemenea, unele dintre limitele metodei de discernământ comun al Sinodului despre sinodalitate, cunoscută sub numele de „conversație în Duhul”. „Ascultarea profundă a celuilalt, exprimarea sentimentelor, acordurile în grupurile de la mese, nu ne va ajuta întotdeauna să găsim ceea ce este adevărat și corect”, a spus Mons. Fisher. „Așa cum mi-a spus un teolog eminent: dintre multele Sinoade la care a participat, acesta a fost cel mai bun din punct de vedere uman, dar cel mai subțire din punct de vedere teologic.” A citat, de asemenea, observația părintelui iezuit Anthony Lusvardi că, deși metoda conversației este excelentă pentru a-i ajuta pe oameni să se înțeleagă mai bine unii pe alții, „nu este potrivită pentru un raționament teologic sau practic atent sau complex”.
„Pentru a face acest lucru este nevoie de o gândire critică, care să cântărească argumentele pro și contra a ceea ce spun oamenii. De asemenea, necesită un grad de obiectivitate pe care această metodă nu este potrivită pentru a-l oferi. O teologie sănătoasă trebuie să își pună mereu întrebarea: «Poate că sună bine, dar este adevărat?»” Mons. Fisher a spus că „trebuie să se lucreze mai mult pentru a asigura o înțelegere cu adevărat catolică a sinodalității, a incluziunii și a discernământului”. El a numit providențial faptul că adunarea sinodală de aproape o lună a coincis cu sărbătorile atâtor mari sfinți din calendarul liturgic al ritului latin, printre care Sfântul Luca, Sfântul Ignațiu de Antiohia, Sfânta Tereza de Avila, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea și Sfânta Faustina Kowalska.
„Am fost însoțiți de un mare nor de martori la Sinod, care ne-au reamintit care este scopul Bisericii: să îi cheme pe păcătoși la mântuire și pe toți la vindecare și sfințenie în Cristos, să îi sprijine pe fiecare în trăirea vocațiilor personale și să ne unească cu și asemenea comuniunii sfinților”, a spus Episcopul Fisher. „Așadar, un criteriu util pentru a judeca fiecare propunere sinodală e: este probabil, prin harul lui Dumnezeu, să genereze mai mulți apostoli și păstori, evangheliști și misionari, consacrați și învățători, martiri și mistici, bărbați și femei sfinte, așa cum Biserica și lumea noastră au atâta nevoie?”
