A trecut la Domnul Cardinalul neozeelandez Thomas Stafford Williams
23.12.2023, Vatican (Catholica) - Cardinalul neozeelandez Thomas Stafford Williams, Arhiepiscop emerit de Wellington, a murit în primele ore ale zilei de vineri, 22 decembrie, la Waikanae, în casa de odihnă Charles Fleming Retirement Village, unde trăia. Condițiile sale de sănătate se înrăutățiseră în ultimele zile. Avea 93 de ani. Născut la 20 martie 1930 la Wellington, a fost hirotonit preot la 20 decembrie 1959. Numit Arhiepiscop de Wellington la 30 octombrie 1979, a primit hirotonirea episcopală la 20 decembrie 1979. De la 1 iunie 1995 până la 1 aprilie 2005 a fost și ordinariu militar pentru Noua Zeelandă. În Consistoriul din 2 februarie 1983, a fost creat și publicat Cardinal al titlului „Gesù Divin Maestro alla Pineta Sacchetti”. La 21 martie 2005, a renunțat la conducerea pastorală a Arhidiecezei.
O viață dedicată, cu stil sobru, pastorației la Wellington, mai întâi ca preot și apoi în calitate de Cardinal, cu o paranteză ca misionar fidei donum în Samoa. Este portretul Cardinalului Thomas Stafford Williams, care în 1998 a desfășurat și rolul delicat de președinte delegat al Adunării Speciale pentru Oceania a Sinodului Episcopilor. Despre acel continent avea o viziune capabilă să înțeleagă toate realitățile diferite într-o comuniune eclezială autentică. Fiu al lui Thomas și al lui Lillian, a intrat în seminar la 24 de ani, după ce a devenit contabil studiind la Facultatea de Economie și Comerț din Universitatea statală Victoria, tot la Wellington. Înainte fusese elev al școlilor catolice Holy Cross Primary School din Seatoun, Ss. Peter and Paul din Lower Hutt, St. Patrick’s College din Wellington și St. Kevin’s College din Oamaru.
Deja ca student de contabilitate a fost mereu în prima linie în angajarea pastorală, așa încât a fost ales președinte al Catholic Young Movement, asociația arhidiecezană din Wellington care este referință pentru tinerii catolici. Tocmai această experiență a făcut să se matureze în el vocația la preoție: în 1954 a intrat în Seminarul național „Sfânta Cruce” la Mosgiel, în Dieceza de Dunedin, unde încă de la începutul secolului al XX-lea se pregătesc preoții neozeelandezi. Pentru a completa formarea a fost trimis la Roma în 1956 și a luat doctoratul în teologie la Colegiul Pontifical Urba de Propaganda Fide. Tot la Roma a fost hirotonit preot în 1959 de Cardinalul Gregorio Pietro Agagianian, pro-prefect al Congregației de Propaganda Fide.
De la Roma a mers la Dublin, în Irlanda, unde a luat diploma în științe sociale la Universitatea catolică. Apoi s-a întors la Wellington, unde a fost vice-paroh în diferite comunități, precum și secretar al importantului Catholic enquiry centre. Dorința sa era să meargă în misiune. Astfel, a obținut să poată exercita timp de cinci ani slujirea ca preot fidei donum în statul independent Samoa Occidentală, astăzi Arhidieceza de Samoa-Apia. A avut și ocazia de a colabora cu Cardinalul samoan Piu Tafinu’u în construirea Colegiului intitulat Papei Paul al VI-lea, care chiar la sfârșitul anului 1970 a vizitat țara aceea. Întors la Wellington în 1976, a fost numit paroh de „Holy Family” la Porirua East, un important cartier al capitalei dens populat de polinezieni și maori, populația autohtonă din Noua Zeelandă.
După trei ani, Papa Ioan Paul al II-lea l-a chemat la slujirea de Arhiepiscop de Wellington. L-a hirotonit – chiar în ziua celei de-a douăzecea aniversări a preoției sale – în biserica „Sfânta Maria a Îngerilor” Mons. Owen Noel Snedden, care a fost auxiliar pentru trei Arhiepiscopi de Wellington. Co-consacratori au fost Episcopul de Dunedin, Monseniorul Kavanagh, și Arhiepiscopul de Suva, Monseniorul Mataca. A ales ca moto episcopal „Unitate în Cristos”. A prezidat Conferința Episcopală Neozeelandeză din 1980 până în 1988 și apoi a fost președinte al Federației Conferințelor Episcopale Catolice din Oceania (1990-1998). În 1986 l-a primit pe Papa Ioan Paul al II-lea în Noua Zeelandă, chiar la Wellington , dar și la Auchland și Christchurch – în călătoria apostolică ce l-a dus pe Papa polonez în Bangladesh, în Singapore, în Insulele Fiji, în Australia și în Seychelles între 19 noiembrie și 1 decembrie.
În cadrul diecezan, s-a ocupat îndeosebi de educație, de finanțe, de asistența spirituală din închisori, precum și de tribunalele ecleziastice. În mod deosebit, și-a făcut auzit tare glasul în apărarea căsătorie creștine. Angajarea pentru dreptatea socială și rolul laicatului au fost priorități ale sale. În plus, a fost ordinariu militar între 1995 și 2005. În 1983, a devenit Cardinal, al treilea neozeelandez care primește purpura. În 1985, a participat la a doua Adunare Extraordinară a Sinodului Episcopilor la douăzeci de ani de la încheierea Conciliului Vatican II. Și în decembrie 1994, a fost trimis special al Papei la celebrările pentru centenarul evanghelizării lui Cook Islands.
În Curia Romană, a fost membru al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor, al Consiliului Cardinalilor pentru studiul problemelor de organizare și economice ale Sfântului Scaun și al Consiliului Special pentru Oceania din Secretariatul General al Sinodului Episcopilor. În plus, în 2000 a fost decorat cu Ordinul Noua Zeelandă, cea mai înaltă distincție civilă a țării sale. A cerut să fie amintit ca un „slujitor evlavios” și ca elogiul său funebru să fie redus la numai opt cuvinte: „Era un păcătos. Vă rog, rugați-vă pentru el.” (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
