Papa Francisc despre lăcomie, viciul care ucide planeta
10.01.2024, Vatican (Catholica) - În cea de-a treilea oprire din seria sa catehetică despre vicii și virtuți, Papa Francisc s-a concentrat miercuri asupra păcatului lăcomiei, menționând că acest viciu nu se referă „la mâncare în sine, ci la relația noastră cu ea”. Încadrând audiența generală de miercuri în impactul social și psihologic al acestui viciu, Suveranul Pontif, în vârstă de 87 de ani, a subliniat că „lăcomia este poate cel mai periculos viciu, care ucide planeta”. „Păcatul celor care cedează în fața unei felii de tort, per ansamblu, nu provoacă mari pagube, dar voracitatea cu care jefuim bunurile planetei de câteva secole încoace compromite viitorul tuturor”, a spus Sfântul Părinte în fața credincioșilor reuniți în Aula de audiențe Paul al VI-lea, la 10 ianuarie.
Pornind de la dimensiunea socio-economică a acestui viciu, a remarcat că „am pus mâna pe tot, pentru a deveni stăpânii tuturor lucrurilor, în timp ce totul fusese încredințat în custodia noastră. Iată de ce furia pântecelui este un mare păcat: am abjurat numele de oameni, pentru a ne asuma un altul, «consumatori»”. „Am fost făcuți pentru a fi bărbați și femei «euharistice», capabili să mulțumim, discreți în folosirea pământului, iar în schimb pericolul este că ne transformăm în prădători; și acum ne dăm seama că această formă de «lăcomie» a făcut mult rău lumii”. Papa Francisc a remarcat că o parte din pericolul lăcomiei provine din faptul că este un viciu „care se agață de una dintre nevoile noastre vitale, cum ar fi a mânca”. El a legat acest lucru de consecințele psihologice grave care decurg dintr-o relație nesănătoasă cu mâncarea, „mai ales în societățile presupus confortabile, unde se manifestă multe dezechilibre și patologii”.
Deplângând faptul că tulburările alimentare precum „anorexia, bulimia, obezitatea” au devenit mult prea răspândite, Papa a spus că aceste boli, care sunt „extrem de dureroase”, sunt de obicei „legate în cea mai mare parte de suferințe ale psihicului și sufletului”. A continuat observând că o relație nesănătoasă cu mâncarea „este manifestarea a ceva intern”. Concentrându-se pe interioritatea acestor patologii, Sfântul Părinte a spus că atunci când ne gândim la lăcomie – și la relația noastră mai largă cu mâncarea – trebuie să ne întrebăm dacă este vorba de „o predispoziție la echilibru sau la nestăpânire; capacitatea de a mulțumi sau prezumția arogantă de autonomie; empatia celor care împart mâncarea cu cei nevoiași sau egoismul celor care acaparează totul pentru ei înșiși”. „Această întrebare este atât de importantă. Spuneți-mi cum mâncați și vă voi spune ce fel de suflet posedați. În felul în care mâncăm, ne dezvăluim interiorul nostru, obiceiurile noastre, atitudinile noastre psihologice.”
Papa a indicat spre miracolul nunții din Cana, unde Isus a transformat apa în vin, ca un exemplu care „dezvăluie simpatia [lui Cristos] față de bucuriile umane”, dar și ca un eveniment care ne arată că Isus „elimină distincția dintre mâncarea pură și cea impură”. A remarcat că „deși atitudinea lui Isus față de preceptele iudaice dezvăluie supunerea Sa deplină față de lege, El se arată totuși înțelegător față de discipolii Săi”. În acest fel, a observat Sfântul Părinte, „această relație senină pe care Isus a stabilit-o cu privire la alimentație ar trebui redescoperită și valorificată”.
