Duminica Bibliei în parohia Sf. Anton de Padova, din Constanța
23.01.2024, Constanța (Catholica) - Duminică, 21 ianuarie 2024, în Parohia Sf. Anton de Padova din Constanța s-a celebrat Duminica Bibliei. La toate Sfintele Liturghii s-a vorbit despre importanța Cuvântului lui Dumnezeu în viața creștinului și s-a prezentat broșura publicată la Editura Sapientia, „Să redescoperim duminica. Weekend sau ziua Domnului”. Sărbătoarea dedicată Bibliei a fost așteptată și pregătită cu însuflețire. Părintele paroh Ieronim Iacob a explicat cu o săptămână înainte importanța acestei sărbători și a dorit să transmită acest lucru și prin unele elemente de decor, cu caracter simbolic. Astfel, în fața altarului, pe un pupitru a fost așezată la loc de cinste Sfânta Scriptură deschisă, semn că Biblia este darul lui Dumnezeu oferit tuturor ca hrană. Cartea Sfântă era flancată de două lumânări, simbolizând lumina care se revarsă neîncetat din textele sfinte.
La Sfânta Liturghie de la ora 18.00 a fost prezent pr. Emil Moraru care a prezidat și ținut cuvântul de învățătură. La predică, părintele a amintit despre perioada când cu greu se putea obține o Biblie, iar astăzi avem atâtea posibilități să citim Biblia și nu o citim. A amintit de scriitorul Paul Claudel, care la jumătatea secolului al XX-lea, „ironiza cu privire la respectul pe care catolicii îl arată față de Biblie, ținându-se la distanța cuvenită”. Înainte de binecuvântarea finală, părintele ne-a prezentat broșura publicată la Editura Sapientia, „Să redescoperim duminica. Weekend sau ziua Domnului”. Ne-a vorbit despre ce spune Biblia despre ziua de duminică, amintind de semnificația zilei de Sabat în Vechiul Testament. Sabatul ca zi de odihnă, dar și ziua ce comemorează eliberarea Israelului din Egipt. Este, de asemenea, semn al alianței Israelului cu Domnul. În fine, Sabatul este ziua în care oamenii trebuie să își amintească de Dumnezeu și să îl cinstească.
Dată fiind importanța Sabatului pentru Vechiul Testament, nerespectarea lui putea atrage după sine pedeapsa cu moartea. Importanța Sabatului a crescut în timpul robiei babilonice, când nu mai era posibilă oferirea sacrificiilor la Templu: poporul se aduna în sinagogi pentru a-l cinsti pe Dumnezeu prin rugăciune și prin lecturi din Sfânta Scriptură. Sfințenia Sabatului a fost protejată de noi prescripții, listele activităților interzise devenind tot mai lungi. De exemplu, în timpul lui Isus, fariseii spuneau că nu sunt permise în zi de Sabat chiar unele activități elementare, cum ar fi: purtarea patului propriu, îngrijirea bolnavilor, ruperea spicelor de grâu, parcurgerea unei distanțe mai mari de două mii de pași etc. Din nefericire, observarea Sabatului a degenerat cu timpul într-un legalism rigid, care mai degrabă îl împovăra pe om în loc să-l slujească.
Următoarea temă abordată a fost Ziua Domnului în Noul Testament. La începuturile Bisericii, duminica era celebrată alături de Sabat. Isus respectase Sabatul, chiar dacă refuza interpretările pe care iudeii din timpul Său le dădeau acestei zile. Încetul cu încetul, s-a impus în ambianța creștină liturgia duminicală și a fost ignorat complet cultul din ziua de Sabat. Trei secole mai târziu, când creștinismul a fost recunoscut oficial în Imperiul roman, duminica a preluat și statutul de zi de odihnă. Celebrarea duminicii creștine are la bază convingerea că Cristos înviat vrea să îi întâlnească pe credincioșii săi tocmai în această zi. Evangheliștii acordă o mare atenție faptului că Cristos a înviat din morți și i-a întâlnit pe ucenicii Săi în prima zi după Sabat. Sfântul Luca menționează că și coborârea Duhului Sfânt, la cincizeci de zile după Înviere, a avut loc tot duminica.
Cu ocazia aparițiilor Sale după Înviere, Isus „frângea pâinea” și mânca împreună cu ucenicii. Acest fapt are legătură cu ospățul euharistic pe care Isus l-a instituit în ajunul pătimirii Sale și care trebuia actualizat în amintirea Sa. Ca atare, creștinii au înțeles de la început că trebuie să se adune în ziua de duminică pentru a celebra Sfânta Euharistie. Pr. Emil a atenționat că astăzi sunt unii creștini care cred că dacă se uită la Sfânta Liturghie transmisă la televizor respectă porunca a III-a. Ne-a amintit că, în afara celor care sunt într-o imposibilitate fizică de a participa, Liturghia ascultată la televizor nu este valabilă, așa cum nu ne putem spovedi și împărtăși prin televizor. (Mons. Iacob Ieronim pentru ARCB.ro)
