SRUC 2024: A cincea zi la Iași, în capela Căminului de bătrâni „Sf. Iosif”
24.01.2024, Iași (Catholica) - În capela Căminului de bătrâni „Sfântul Iosif” din Iași, cu bucurie și recunoștință față de Dumnezeu, în ziua de luni, 22 ianuarie 2024, a avut loc celebrarea orei de rugăciune pentru unitatea creștinilor în a cincea zi a octavei. A prezidat pr. Fabian Doboș, profesor la Institutul Teologic din Iași, iar cuvântul de învățătură al omiliei a fost expus de către pr. Egidiu Condac, director al Centrului Diecezan Caritas. Împreună cu preoții participanți, surorile căminului, seminariști și tineri, credincioși, dar mai ales cu persoanele în vârstă ne-am rugat împreună și am ascultat cuvântul de învățătură propus pentru această zi.
Tema centrală a acestei săptămâni este centrată asupra porunca iubirii care trebuie să fie motoul care trebuie să ne unească pe toți cei care cred în Sfânta Treime. Sfintele texte propuse pentru a medita această zi sunt luate din cartea profetului Ioel și din Evanghelia după Sfântul Luca. Cuvintele care ne atrag atenția mai mult din prima lectură sunt: „Veți recunoaște că în mijlocul lui Israel sunt eu, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru și nu mai este altul”, deoarece, așa cum a spus și părintele predicator, suntem chemați să recunoaștem cine suntem noi, ce ne unește și cine trebuie să fie centrul vieții noastre: Dumnezeu în Sfânta Treime. Există elemente diferite în fiecare confesiune, dar acestea trebuie privite ca îmbogățire și diversitate, nu ca criterii de superioritate față de ceilalți.
Textul Evangheliei este „Parabola Samariteanului milostiv”. În cadrul cuvântului de învățătură au fost puse în evidență patru caracteristici principale pe care fiecare dintre noi trebuie să și le însușească în relațiile cu aproapele: recunoașterea, implicarea, slujirea și umilința. Prima caracteristică, aceea de a recunoaște, se manifestă prin observarea și conștientizarea aproapelui și a nevoilor pe care acesta le are. Implicarea este actul concret prin care dorim să alinăm suferința și problemele aproapelui nostru. Slujirea este modalitatea prin care noi manifestăm iubirea față de cei din jurul nostru, căci, dacă facem fapte de milostivire doar pentru a fi văzuți sau a avea un beneficiu, nu reprezintă o slujire adevărată, de unde derivă umilința care trebuie să pătrundă toate aspectele vieții noastre.
Un ultim element foarte important amintit la predică este capacitatea noastră de a pune în practică aceste calități și virtuți. Prin aceasta se înțelege că noi suntem oamenii care suntem tâlhăriți și bătuți de propriile păcate și, dacă nu ne lăsăm vindecați de Cristos – Samariteanul milostiv, nu vom putea nici noi la rândul nostru să fim samariteni și pentru ceilalți. În încheierea celebrării, pr. Cristian Florin Cîrlescu, parohul parohiei ortodoxe „Pogorârea Sfântului Duh” din Bucium, Iași, a adus un cuvânt de mulțumire, dar și de întărire pentru unitate, făcând asemănarea parabolei Evangheliei și Bisericii cu un stup de albine. La fel cum albinele lucrează și se susțin unele pe altele pentru a trăi în armonie, la fel și noi trebuie să fim samariteni unii pentru alții uniți de aceeași iubire.
Prin cuvintele Sf. Alois Guanella, „Dumnezeu e cel care face!”, pr. Bakthis Walagan Alphonse SDC, al comunității locale, a dorit să amintească atât faptul că suntem uniți în numele lui Dumnezeu, cât și propunerea de a urma modelul sfinților care au știut cum să recunoască, să se implice, să slujească și să fie umili față de aproapele în nevoie în care se află Isus Cristos. Mulțumim tuturor celor care au lucrat pentru ca acest moment de unitate să se realizeze, dar și celor care au participat. Acest moment nu este nu numai o ocazie pentru a ne întâlni, dar și pentru a aduce roade concrete în viețile și comunitățile din care facem parte pentru a realiza unitatea dintre creștini. (Fr. Andrei Gherguț pentru OFMConv.ro)
