Papa deschide calea pentru canonizarea sr. Mary Leonia Paradis
25.01.2024, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a autorizat promulgarea unui decret prin care se recunoaște un miracol produs prin mijlocirea Fericitei Mary Leonia Paradis, călugărița canadiană care a fondat Institutul Micilor Surori ale Sfintei Familii. Totodată, Sfântul Părinte a autorizat și decrete referitoare la martiriul preotului polonez Michał Rapacz, precum și la virtuțile eroice ale altor patru persoane.
Beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea la 11 septembrie 1984, la Montreal, Marie Leonia Paradis a fost acum creditată pentru vindecarea unei fetițe nou-născute de „asfixie perinatală prelungită cu insuficiență multiorganică și encefalopatie” în Saint-Jean-sur-Richelieu, Quebec, în 1986. Călugărița canadiană s-a născut pe 12 mai 1840, în L’Acadie, Canada. La vârsta de 13 ani, a intrat în Congregația Surorilor Marianite ale Sfintei Cruci, dedicată slujirii domestice în casele „Preoților Sfintei Cruci” și educației tinerilor. A trăit în diferite case din Canada, Franța și SUA înainte de a fonda, în 1880, Congregația „Micile Surori ale Sfintei Familii”, cu carisma de a oferi servicii în comunitățile religioase, în colegii și seminarii. Congregația ei s-a extins în cele din urmă dincolo de Canada, deschizând case în Italia, SUA și Honduras. Maica Maria Leonia a murit la 3 mai 1912 la Sherbrooke, Quebec, la vârsta de 72 de ani.
Părintele Michał Rapacz s-a născut la 14 septembrie 1904 în Tenczyn, Polonia. A intrat la Seminarul din Cracovia în 1926 și a fost hirotonit preot cinci ani mai târziu. După cel de-al Doilea Război Mondial, în Polonia a fost instaurat regimul comunist, sub conducerea Uniunii Sovietice a lui Stalin, și a început o represiune dură împotriva Bisericii. În noaptea de 11 mai 1946, un grup de bărbați înarmați, indignați de activitatea pastorală a pr. Michał, a intrat în rectoratul său din Płoki, răpindu-l și apoi ucigându-l într-o pădure din apropiere.
Papa Francisc a autorizat, de asemenea, alte patru decrete, recunoscând virtuțile eroice a patru persoane: Episcopul Guregh Hovhannes Zohrabian, fratele Gianfranco Maria Chiti, părintele Sebastián Gili Vive și sora Maddalena a Sfintei Tereza a Pruncului Isus. Episcopul Zohrabian, născut într-o familie armeană din Turcia în 1881, și-a dedicat viața slujirii victimelor genocidului armean. Închis, torturat și condamnat la moarte în Turcia, a fost în cele din urmă expulzat, trăind mai întâi în Grecia, apoi în Siria și, în cele din urmă, la Roma, unde a murit în 1972. Fratele Gianfranco Maria Chiti, un soldat italian devenit călugăr, a fost recunoscut de Papa pentru riscurile pe care și le-a asumat pentru a-i ajuta pe evrei și pe partizanii antifasciști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Preotul spaniol Sebastián Gili Vives, pe de altă parte, a fost cunoscut pentru dedicarea sa față de cei săraci, în special față de copii, precum și pentru sprijinul acordat drepturilor femeilor. În fine, sora Maddalena a Pruncului Isus, care a murit la vârsta de 27 de ani, și-a dedicat scurta sa viață rugăciunii pentru unitatea creștinilor.
