A început Întâlnirea Internațională pentru Formarea Permanentă a Preoților
07.02.2024, Vatican (Catholica) - Atâția preoți sunt „păstori generoși și fideli, și adesea chiar eroi”, dar mulți „sunt obosiți și descurajați, doborâți de provocările societății de astăzi și de povara pe care o poartă”. A subliniat aceasta Cardinalul Lazzaro You Heung-sik, prefect al Dicasterului pentru Cler, deschizând în ziua de 6 februarie 2024, în Auditorium Conciliazione, Întâlnirea Internațională pentru Formarea Permanentă a Preoților. Tema lucrărilor, care se vor încheia la 10 februarie, este „Reînflăcărează darul lui Dumnezeu care este în tine (2Timotei 1,6)”. Tocmai pornind de la realitatea vieții și a misiunii prezbiterale, Cardinalul a evidențiat importanța la a oferi clerului „sprijin și însoțire și prin urmare instanța formării permanente”. O expresie care, a recunoscut el, nu întotdeauna „întâlnește simpatia” preoților și care trebuie umplută „cu un conținut complet care exprimă atenție față de fiecare preot, însoțire și îngrijire, începând de la necesitățile concrete”.
Se naște din aceste considerații inițiativa întâlnirii, adresată formatorilor care sunt „deja în acțiune pentru a avea grijă de preoți”. Participanții, a specificat Cardinalul, nu au venit „pur și simplu pentru a învăța, ci drept constructori și protagoniști”. Fiecare raportor „este un expert și aduce o experiență” și pentru aceasta, întâlnirea „urmează cât mai mult posibil un stil de laborator, participant și sinodal”: nu crede că poate „da răspunsuri la toate întrebările și pentru toate situațiile, ci se încrede în creativitatea împărtășirii fraterne”. Cardinalul coreean a explicat geneza inițiativei, revelând că drumul spre întâlnire „a început deja în urmă cu câteva luni cu un sondaj despre situația formării permanente”, adresat Diecezelor. Din investigație au reieșit „aspectele critice, necesitățile, puncte de forță și practicile bune”.
Prefectul a amintit după aceea că fiecare sesiune a întâlnirii începe cu un cuvânt al Papei Francisc, care se face prezent printr-un video care dă nota „la” lucrărilor și după care urmează două scurte conferințe. Nu este vorba despre „tratate splendide prezentate de raportori care cred că au rețeta în buzunar”; mai degrabă, ele pornesc „de la viață, de la aspectele critice”, încercând „să ofere piste de căutare și de acțiune”. Pentru aceasta, după conferințele inițiale, participanții sunt invitați să se oprească pentru câteva minute de reflecție personală.
Se vorbește și „despre practici bune” a adăugat Cardinalul: desigur, nu sunt „singurele și probabil nici cele mai bune”, dar sunt cele pe care „am reușit să le cunoaștem, încercând să dăm spațiu diferitelor zone geografice”. Aceasta este o cale nouă pe care „încercăm să o parcurgem: să adunăm și să punem în circulație practici bune”. Și este ceea ce „ne propunem să facem și prin noul site al Dicasterului pentru Cler” care este prezentat în zilele întâlnirii. Convins că există „atâtea alte practici bune și eventual și mai semnificative”, Cardinalul i-a invitat pe participanți să le comunice în timpul lucrărilor, precum și după aceea. Vor putea fi împărtășite în cursul întâlnirilor pe grupuri lingvistice în partea finală a fiecărei sesiuni sau să fie puse în scris și trimise la adresa mail comunicazione@clerus.va.
După aceea a intervenit Cardinalul Luis Antonio Tagle, pro-prefect pentru Secțiunea pentru Prima Evanghelizare și Noile Biserici Particulare din Dicasterul pentru Evanghelizare. Exprimând înainte de toate bucuria că termenul „formare” nu mai este „identificat numai cu anii petrecuți în seminar”, a explicat cum aceasta din urmă este o tendință care încă persistă astăzi și a creat „ideea greșită că hirotonirea marchează ținta formării”: aceasta în mod eronat „înseamnă că nu mai trebuie studiu, nu mai trebuie rugăciune, nu mai trebuie direcțiune spirituală, nu mai trebuie călăuzire, nu mai trebuie stil simplu de viață, nu mai trebuie disciplină”.
Așadar, miza este cum pot fi conduși „slujitorii hirotoniți care cred că nu mai au nevoie de formare la o acceptare sănătoasă” a necesității ei. Dat fiind că suntem în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii, a amintit Cardinalul Tagle, „avem nevoie să fim formați încontinuu”. Această smerenie, a adăugat el, „îi va ajuta pe slujitorii hirotoniți să recupereze o energie nouă și să evite un fals sentiment de superioritate și de drept”; în același timp, Biserica „va primi și slujirea de calitate pe care o merită”.
Cardinalul s-a declarat apoi fericit că „astăzi în lume a fost o apreciere reînnoită a identității și a diversității culturale”. În acest sens, contribuția „științelor sociale poate ajuta în înțelegerea teologică a unicei Biserici universale care există înăuntrul și în afara Bisericilor locale”. Și chiar dacă în societatea contemporană se asistă la „tendința de a absolutiza și a glorifica propria cultură, cu consecința de a fi ostili și chiar violenți” față de cei care aparțin altora, trebuie evidențiat faptul că mulți preoți sunt „aproape de persoanele care suferă, mai ales de victimele prejudecății, ale discriminării, ale războiului, ale traficului de ființe umane și de refugiați”.
În concluzie, Cardinalul Claudio Gugerotti, prefect al Dicasterului pentru Bisericile Orientale, i-a salutat pe cei prezenți, adresând un salut călduros preoților din tradiția orientală și asigurând apropierea Papei Francisc și „sentimentul profund de afecțiune” față de situația dificilă pe care atâția dintre ei o trăiesc în zonele din lume chinuite de război, „mereu pregătiți cu valiza în mână”, trebuind să migreze în țări îndepărtate unde duc o viață de greutăți în fața culturilor și a obiceiurilor diferite. Dar tocmai în durere, a reluat Cardinalul, în mod paradoxal se simte milostivirea lui Dumnezeu.
Conceptul de paradox este prezent adesea în textele riturilor orientale, dintre care unul a fost citit de Cardinal tocmai pentru a explica modul în care sufletul acceptă suferința sa nu „din masochism”, ci pentru că știe că din ea, din sânul său, se elaborează fericirea viitoare. De fapt, sărăcia, durerea sunt un adevărat „har”, a reafirmat Cardinalul Gugerotti, și de la el „trebuie să pornească slujirea noastră de preoți, deoarece suntem vestitori ai unei vești bune” care de la greutate ne face să trecem să cântăm „măreția că am fost răscumpărați într-o suflare de viață”. Chiar și în dificultăți, a continuat el, se poate respira oricum o atmosferă senină, dată de faptul de a face parte dintr-o comunitate în care fiecare, în starea de urgență, îl ajută pe celălalt: astfel se înfrânge disperarea, așa cum Isus înfrânge Hadesul în ritul pascal bizantin.
„Paradoxul”, a remarcat Cardinalul prefect, trebuie să fie deci „busola” care conduce drumul sacerdotal, după un stil „care este cel al întâlnirii, al bunului samaritean”, unde cu toate cuvintele care convertesc se unește „noua respirație a lui Dumnezeu”. El este cel care mântuiește în fiecare zi „reînsuflețind credința noastră, focul nostru sacru” pe care toți preoții sunt chemați să îl alimenteze. La sfârșitul sesiunii introductive, participanții la întâlnire au ajuns la Bazilica Vaticanului pentru a participa la Liturghia prezidată de Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
