Vizită pastorală a PS Iosif Păuleț în parohia Tămășeni și hramul secundar
17.02.2024, Iași (Catholica) - Păstorul Diecezei de Iași, Preasfințitul Iosif Păuleț a venit acasă, în parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Tămășeni. De această dată cu o misiune specială: de a cunoaște și recunoaște consătenii și locurile copilăriei, într-o vizită pastorală oficială în comunitatea natală, între 9 și 11 februarie 2024.
Părintele paroh, Laurențiu Ignat, la Liturghia de deschidere, a salutat cu bucurie prezența Episcopului de Iași, PS Iosif Păuleț, și a decanului, pr. Sebastian Bilboc, urându-i Preasfințitului Iosif să se simtă bine acasă, în comunitatea Tămășeni, o comunitate vie și activă, mereu deschisă la orice inițiativă care ajută la îmbunătățirea spirituală, dar și dornică de progres și bunăstare. Credința, speranța și dragostea au fost virtuțile teologale pe care Preasfințitul Iosif a ales să le aprofundeze în cadrul Sfintelor Liturghii celebrate la noi, în așa fel încât să nu uităm importanța lor pentru creșterea noastră spirituală și misiunea pe care o avem: aceea de a nu uita să fim și să rămânem creștini autentici.
Dorința Preasfințitului a fost aceea de a ne cunoaște mai bine, așadar au fost multe întâlniri: cu tinerii și copiii comunității, cu responsabilii de sectoare, consiliul parohial și consiliul economic, cu membrii Acțiunii Catolice și corul. Preasfințitul a vizitat câțiva bolnavi și s-a rugat la cimitir pentru răposați, a vizitat școala, binecuvântând elevii care sâmbătă susțineau Olimpiada la matematică. Un alt popas al Preasfințitului a fost scaunul de spovadă și biroul parohial, ascultând ofurile, durerile și bucuriile spirituale. „Grija părintească” a fost scopul acestei vizite, de a cunoaște tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi a celor din parohie, care sunt problemele, precum și soluțiile pentru rezolvarea lor, cum trebuie să îmbunătățim starea noastră sufletească, punctând importanța colaborării cu păstorii în orice activitate propusă la nivel parohial. O recomandare de suflet a fost aceea de a nu uita de cei nevoiași din punct de vedere spiritual și material.
Toți cei care am fost prezenți la aceste întâlniri am văzut în păstorul nostru dorința cea mai mare de a fi uniți în credință, „o singură inimă și un singur păstor”, cu toții să fim o unică familie, „familia lui Dumnezeu” care este Biserica, să ne ajutăm reciproc pe drumul vieții, care este unic, spre Cristos, spre Cer. Fiind și 11 februarie, în centrul atenției a fost Mama noastră cerească și mesajul transmis la Lourdes: „Pocăință, pocăință, pocăință!”, Preasfințitul insistând asupra rugăciunii și a convertirii de lepra zilelor noastre, „lepra păcatului”, cauza tuturor suferințelor. Ne-a invitat să alergăm la Maria pentru a scăpa de „bacilii păcatului” și să îi cerem ajutorul, căci diavolul are o tactică subtilă pe care o aplică în acapararea sufletelor, dar, alături de Mama noastră cerească, cu ajutorul și mijlocirea ei, îl putem învinge prin purificare, printr-o spovadă bună, un alt punct important de urmat pentru un creștin bun.
Părintele paroh a fost mișcat de toată această mobilizare, de participarea numeroasă și a dat mărturie că suntem o comunitate la înălțime, pe care o iubește și prețuiește și că, de fiecare dată când suntem solicitați, răspundem cu responsabilitate, menționând colaborarea frumoasă care există și cu autoritățile locale, mulțumind Preasfințitului pentru zâmbetul adus acasă și zâmbetele de pe chipurile celor din comunitate la orice întâlnire îndeaproape, pentru toate momentele înălțătoare care au dat valoare și frumusețe în aceste zile trăite acasă. Așadar, când se spune că o adevărată sărbătoare ține trei zile, la noi chiar așa a fost.
După încheierea vizitei pastorale am continuat sărbătoarea în cadrul Sfintei Liturghii de duminică seara cu „hramul doi”, cum a menționat de mai multe ori Preasfințitul zilele acestea. Acest hram secundar, cum îl numim noi, a încununat zilele de har ale vizitei pastorale. Pregătiți din timp sufletește și copleșiți de atâtea binecuvântări, biserica noastră a fost încă odată plină de la mic la mare, să o preamărim pe Mama noastră în cânt și rugăciune. Cu Sfântul Rozariu și Litania mariană ne-am predispus sufletește pentru sărbătoare. Sfânta Liturghie pontificală concelebrată ne-a ținut inimile sus lângă draga noastră Mamă, în cântări bine pregătite de coriștii noștri, dirijați de pr. Paul-Eduard Amariei și acompaniați de dascălul nostru. Trup și suflet a fost implicarea ca această sărbătoare să poată fi trăită și simțită ca o binecuvântare sufletească, având-o de patroană a satului pe Mama noastră cerească.
Predica a fost un elogiu adus Mamei noastre cerești tot de către Episcopul nostru, care ne-a invitat încă odată la convertire, la rugăciunea cea mai plăcută Mamei noastre, „Sfântul Rozariu”. Vorbind despre Lourdes îl numea „acel colțișor de rai”, cum spunea pr. Anton Demeter, loc de vindecare spirituală, loc de mulțumire pentru darurile primite și ajutor spiritual. Adunați în această frumoasă și măreață biserică, să nu uităm să îi mulțumim Domnului pentru nenumăratele haruri primite prin mijlocirea Mamei noastre cerești, a fost încă un îndemn al Preasfințitului, vorbindu-ne de adevăratele vindecări sufletești și despre minunile care se întâmplă la Lourdes.
Mesajul de la Lourdes al Preacuratei a fost și mesajul Episcopului: POCĂINȚĂ, POCĂINȚĂ, POCĂINȚĂ!, îndemnându-ne iarăși să ne rugăm pentru Biserică, să apărăm Biserica, să fim creștini practicanți, să ne rugăm bine, să ne rugăm pentru bolnavii din parohie, să ne rugăm pentru păstorii noștri și unii pentru alții. Rugăciunea rozariului, spunea Preasfințitul la predică, e rugăciunea cea mai îndrăgită de Mama noastră cerească. Spre uimirea tuturor Episcopul ne-a surprins cu un rozariu mare de douăzeci de decade, unul de cinci decade și unul mic de o decadă, cu recomandarea ca fiecare să își aleagă unul dintre ele și să se roage cu evlavie, chiar și cel de o decadă. O mare provocare am primit! Fiecare să ne procurăm un rozariu și să ne rugăm rozariul, această rugăciune fiind arma cea mai puternică împotriva diavolului. Rozariul ne leagă de Mama noastră și e lanțul cu care Preacurata ne va trage spre cer, recomandându-ne să ne rugăm oriunde, oricând, iar pentru cei care nu au somn, „e cel mai bun somnifer”.
Urarea cea mai frumoasă am primit-o: să fim binecuvântați de mama noastră cerească și de Dumnezeu! Recunoscători și mișcați sufletește de atâtea cuvinte frumoase auzite și haruri împărtășite, mulțumim lui Dumnezeu și preoților noștri că ne-au pregătit acest parcurs spiritual călăuzit de Episcopul nostru, aflat în vizită pastorală la noi. Modul cel mai frumos de aduce mulțumiri Domnului și tuturor a continuat cu procesiunea, unde statuia Maicii Domnului, pregătită de sărbătoare, a fost purtată pe străzile satului. Cu lumânări aprinse în mâini, înflăcărați de harurile spirituale primite în aceste zile de har, suntem siguri că rugăciunea și cântările noastre au răsunat până sus, în ceruri, la Mama noastră cerească, și a mișcat multe inimi. Ave, ave, ave Maria! (Simona Enășoaie pentru Ercis.ro)
