Papa Francisc: Să nu ne dezlipim niciodată privirea de Isus
25.02.2024, Vatican (Catholica) - La o zi după ce și-a anulat audiențele din cauza a ceea ce Vaticanul a numit „o gripă ușoară”, Papa Francisc a apărut în formă bună în timpul discursului său săptămânal de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 25 februarie 2024, marcând a doua aniversare a războiului din Ucraina cu un apel la pace. Sfântul Părinte ne-a îndemnat să nu ne dezlipim niciodată ochii de lumina lui Isus. Reflectând asupra lecturii evanghelice pentru a doua duminică din Postul Mare – relatarea lui Marcu despre Schimbarea la Față – Papa a descris experiența de pe vârful muntelui a apostolilor cu Isus ca fiind un moment de transformare în care Cristos „se manifestă fizic în toată lumina Sa”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această a doua duminică din Postul Mare ne prezintă episodul Schimbării la Față a lui Isus (cf. Mc 9,2-10). După ce le-a anunțat discipolilor pătimirea Sa, Isus îi ia cu sine pe Petru, pe Iacob și pe Ioan, urcă pe un munte înalt și acolo se manifestă fizic în toată lumina Sa. Astfel le dezvăluie sensul a ceea ce au trăit împreună până în acel moment. Predicarea Împărăției, iertarea păcatelor, vindecările și semnele săvârșite erau de fapt scântei ale unei lumini mai mari: lumina lui Isus, lumina care este Isus. Și de această lumină discipolii nu vor mai trebui să își dezlipească ochii niciodată, în special în momentele de încercare, ca acelea de acum apropiate ale pătimirii.
Iată mesajul: a nu ne dezlipi niciodată ochii de lumina lui Isus. Cam așa cum făceau în trecut agricultorii care, arând ogoarele, își focalizau privirea pe un punct precis din fața lor și, ținând ochii îndreptați spre țintă, trasau brazde drepte. Aceasta suntem chemați să facem noi, creștinii, pe drumul vieții: să ținem mereu în fața ochilor chipul luminos al lui Isus, să nu ne dezlipim niciodată privirea de Isus. Fraților și surorilor, să ne deschidem la lumina lui Isus! El este iubire, este viață fără sfârșit. De-a lungul cărărilor existenței, uneori întortocheate, să căutăm fața Sa, plină de milostivire, de fidelitate, de speranță. Ne ajută să facem aceasta rugăciunea, ascultarea cuvântului, Sacramentele: rugăciunea, ascultarea cuvântului și Sacramentele ne ajută să ținem ochii îndreptați spre Isus. Și aceasta este o propunere bună pentru Postul Mare: să cultivăm priviri deschise, să devenim „căutători de lumină”, căutători ai luminii lui Isus în rugăciune și în persoane.
Și atunci să ne întrebăm: pe drumul meu, țin ochii îndreptați spre Cristos care mă însoțește? Și pentru a face aceasta, dau spațiu tăcerii, rugăciunii, adorației? În sfârșit, merg în căutarea oricărei mici raze din lumina lui Isus, care se reflectă în mine și în fiecare frate sau soră pe care îi întâlnesc? Și îmi amintesc să îi mulțumesc Domnului pentru aceasta? Maria, strălucitoare de lumina lui Dumnezeu, să ne ajute să ținem privirea îndreptată spre Isus și să ne privim reciproc cu încredere și iubire.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, 24 februarie, am amintit cu durere a doua aniversare a începutului războiului pe scară vastă în Ucraina. Câte victime, răniți, distrugeri, neliniști, lacrimi, într-o perioadă care devine teribil de lungă și al cărei sfârșit încă nu se întrevede! Este un război care nu numai că devastează acea regiune din Europa, ci dezlănțuie un val global de frică și ură. În timp ce reînnoiesc afecțiunea mea foarte vie pentru martirizatul popor ucrainean și mă rog pentru toți, îndeosebi pentru victimele nevinovate foarte numeroase, implor să se găsească acel puțin de umanitate care să permită crearea condițiilor unei soluționări diplomatice în căutarea unei păci juste și durabile. Și, fraților și surorilor, să nu uităm să ne rugăm pentru Palestina, pentru Israel și pentru multele popoare sfâșiate de război și să îi ajutăm concret pe cei care suferă. Să ne gândim la atâta suferință, să ne gândim la copiii răniți, nevinovați.
Urmăresc cu îngrijorare creșterea violențelor în partea orientală a Republicii Democrate Congo. Mă unesc cu invitația Episcopilor de a ne ruga pentru pace, dorind încetarea ciocnirilor și căutarea unui dialog sincer și constructiv. Provoacă îngrijorare răpirile tot mai frecvente care au loc în Nigeria. Exprim poporului nigerian apropierea mea în rugăciune, dorind să se angajeze pentru ca răspândirea acestor episoade să fie zăgăzuită cât mai mult posibil. Sunt aproape și de populația din Mongolia, lovită de un val de frig intens, care provoacă grave consecințe umanitare. Și acest fenomen extrem este un semn al schimbării climatice și al efectelor sale. Criza climatică este o problemă socială globală, care are incidență în profunzime asupra vieții multor frați și surori, mai ales asupra celor mai vulnerabili: să ne rugăm pentru a putea întreprinde alegeri înțelepte și curajoase pentru a contribui la îngrijirea creației.
Vă salut pe voi, credincioși din Roma și din diferite părți ale lumii, în mod special pelerinii din Jaén (Spania), tinerii greco-catolici români din Paris, Comunitățile Neocatecumenale care provin din Polonia, din România și din Italia. Salut Seminarul Pontifical Interregional Campan din Posillipo, Secretariatul Forului Internațional al Acțiunii Catolice, scoutiștii din Paliano și miruiții din Lastra Signa, Torre Maina și Gorzano. Salut și Federația Italiană Boli Rare, Cercul Cultural „Reggio Ricama”, membrii Mișcării Nonviolente și voluntarii din Asociația N.O.E.T.A.A. Și salut tinerii Neprihănitei. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
