Venerabila Tecla Merlo: dublă aniversare în februarie
25.02.2024, București (Catholica) - An de an, luna februarie este specială pentru Congregația Fiicele Sfântului Paul datorită confondatoarei venerabila sr. Tecla Merlo, care s-a născut și a murit într-o zi de februarie. Anul 2024 este încă și mai special, deoarece pe 5 februarie am aniversat 60 de ani de la moartea sa, iar pe 20 februarie am aniversat 130 de ani de la nașterea sa. Iar pentru noi, Fiicele Sfântului Paul din România, aceste aniversări îmbogățesc mai mult anul aniversar de 30 de ani de prezență paulină pe pământ românesc.
Tecla Merlo se naște pe 20 februarie 1894, la Castagnito, un sat printre dealuri, în apropierea orășelului Alba din regiunea Cuneo (Italia), fiind al doilea din cei patru copii ai soților Ettore și Vincenza. La botez primește numele Tereza. Are o copilărie senină și simplă, iar părinții îi transmit cu conștiinciozitate și afecțiune valorile umane și creștine. În iunie 1915, după un timp îndelungat de discernământ și rugăciune care i-au întărit dorința de a se consacra lui Dumnezeu, tânăra Tereza îl întâlnește la Alba pentru pe pr. Giacomo Alberione, un preot tânăr cu mari idealuri. Pr. Alberione, încă de pe vremea când era seminarist, în timpul unei adorații, a fost inspirat de Isus Euharistic să pună mijloacele de comunicare în slujba vestirii Evangheliei și a promovării învățăturii creștine. Iar pentru aceasta, s-a simțit chemat să formeze apostoli, bărbați și femei, care să își consacre viața lui Dumnezeu și să se dedice acestui nobil apostolat. Pr. Alberione o întâlnește pe Tereza la un an după ce fondase congregația masculină Societatea Sfântul Paul. Înțelege că Tereza este persoana pe care Providența lui Dumnezeu i-o trimite pe cale, și de aceea îi vorbește despre importanța de se dedica vestirii Evangheliei pentru gloria lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor. Tereza crede de la bun început că pr. Alberione este omul lui Dumnezeu, instrumentul prin care se dezvăluie voința lui Dumnezeu cu privire la viața sa, și acceptă invitația lui de a colabora la fondarea congregației Fiicele Sfântului Paul și la viitorul apostolat.
În iulie 1922, face voturile religioase în mod privat împreună cu alte tinere, prin care se consacră cu totul lui Dumnezeu. Tereza primește numele de Tecla, ca o urare și o misiune: să fie asemenea Sfintei Tecla, prima ucenică a Sfântului apostol Paul. Pr. Alberione îi încredințează sorei Tecla misiunea de a fi superioară generală a noi congregații și dorește ca ea să fie numită „Prima Maestra”, nume care arată că trăsătura fundamentală a congregației este aceea de a învăța, prin intermediul mijloacelor de comunicare. „Prima Maestra” indică faptul că sr. Tecla are misiunea de a fi prima între surori. Și a fost prima în toate, după cum însuși pr. Alberione va afirma mai târziu: „prima în virtute, prima în docilitate, prima în caritatea fraternă”. De-a lungul anilor, sr. Tecla Merlo călăuzește cu înțelepciune surorile tot mai numeroase răspândite în Italia și în lume, în diferitele inițiative apostolice, pentru a-l face cunoscut pe Dumnezeu și iubirea sa oamenilor din toate colțurile pământului. Spunea surorilor: „Să avem o inimă mare, ca aceea a Sfântului Paul; să contribuim la mântuirea oamenilor prin rugăciune și apostolat”. Sr. Tecla caută cu multă creativitate noi modalități de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu. Pregătește surorile pentru diferite apostolate: redacție, tipografie, librărie, difuzare, radio și cinematograf. În inițiativele apostolice, cuvântul ei este hotărât și eficace: „Să căutăm mereu să facem binele. Providența va avea grijă de cele necesare. Să avem credință!”
Sr. Tecla Merlo este convinsă că apostolatul aduce roade de credință și iubire în viața oamenilor doar dacă este împlinit de persoane pline de Dumnezeu. De aceea, în iunie 1961, în sărbătoarea Preasfintei Treimi, își oferă viața pentru ca toate Fiicele Sfântului Paul să fie sfinte. Domnul primește oferta vieții sale pe 5 februarie 1964, când sr. Tecla moare la Albano înconjurată de afecțiunea și rugăciunea surorilor. Astfel se împlinește în viața sorei Tecla ceea ce ea însăși spunea cu bucurie surorilor sale: „Moartea: se închid ochii aici și se deschid dincolo. Iată, îl vezi pe Dumnezeu! Ce frumos!” Pe 22 ianuarie 1991, Biserica recunoaște virtuțile sale eroice și este declarată venerabilă prin vocea Papei Ioan Paul al II-lea. (continuarea acestui material amplu se găsește pe Pauline.ro)
