Papa Francisc: Două moduri diferite de a sta în fața Domnului
03.03.2024, Vatican (Catholica) - „Este suficient, vă rog! Opriți-vă!”, a făcut apel Papa Francisc la încetarea principalelor conflicte din lume, în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 3 martie 2024. El a spus: „Încurajez să se continue negocierile pentru o imediată încetare a focului în Gaza și în toată regiunea, pentru ca ostaticii să fie eliberați imediat și să se întoarcă la cei dragi ai lor care îi așteaptă cu neliniște, iar populația civilă să poată avea acces sigur la ajutoarele umanitare necesare și urgente”. Pontiful a cerut de asemenea oamenilor să nu uite „martirizata Ucraina, unde în fiecare zi mor atâția. Există atâta durere acolo.” În reflecția sa pe baza Evangheliei duminicii, Papa Francisc a vorbit despre alungarea vânzătorilor din Templu, insistând pe diferența dintre „casa lui Dumnezeu” și o piață. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, Evanghelia ne arată o scenă dură: Isus care îi alungă pe negustorii din Templu (cf. Ioan 2,13-25), Isus care îi îndepărtează pe vânzători, răstoarnă tarabele schimbătorilor de bani și îi avertizează pe toți spunând: „Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie” (v. 16). Să ne oprim puțin asupra contrastului între casă și piață: de fapt, este vorba de două moduri diferite de a sta în fața Domnului.
În Templul înțeles ca piață, pentru a fi în ordine cu Dumnezeu era suficient a cumpăra un miel, a-l plăti și a-l consuma pe jarul altarului. A cumpăra, a plăti, a consuma, și apoi fiecare la casa lui. În schimb, în Templul înțeles drept casă, se întâmplă contrariul: se merge pentru a-l întâlni pe Domnul, pentru a fi uniți cu El, a fi uniți cu frații, pentru a împărtăși bucurii și dureri. De asemenea: la piață se joacă asupra prețului, acasă nu se calculează; la piață se caută propriile interese, acasă se dă gratuit. Și Isus astăzi este dur pentru că nu acceptă ca Templul-piață să înlocuiască Templul-casă, nu acceptă ca relația cu Dumnezeu să fie distantă și comercială și nu apropiată și încrezătoare, nu acceptă ca tarabele de vânzare să ia locul mesei familiale, ca prețurile să meargă în locul îmbrățișărilor și monedele să ia locul mângâierilor. Și pentru ce Isus nu acceptă aceasta? Pentru că astfel se creează o barieră între Dumnezeu și om și între frate și frate, în timp ce Cristos a venit pentru a aduce comuniune, pentru a aduce milostivire, adică iertare, pentru a aduce apropiere.
Astăzi invitația, și pentru drumul nostru de Postul Mare, este de a face în noi și în jurul nostru mai mult casă și mai puțin piață. Înainte de toate față de Dumnezeu: rugându-ne mult, ca fii care fără încetare bat încrezători la ușa Tatălui, nu ca negustori avari și neîncrezători. Așadar, mai întâi, rugându-ne. Și apoi răspândind fraternitate: este nevoie de atâta fraternitate! Să ne gândim la tăcerea stânjenitoare, izolantă, uneori chiar ostilă care se întâlnește în atâtea locuri.
Așadar, să ne întrebăm: înainte de toate, cum este rugăciunea mea? Este un preț de plătit sau este momentul abandonării încrezătoare, unde nu privesc la ceas? Și cum sunt raporturile mele cu ceilalți? Știu să dau fără a aștepta răsplata? Știu să fac primul pas pentru a strica zidurile tăcerii și golurile distanțelor? Aceste întrebări trebuie să ni le adresăm nouă înșine. Maria să ne ajute să „facem casă” cu Dumnezeu, între noi și în jurul nostru.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Port zilnic în inimă, cu durere, suferința populațiilor din Palestina și din Israel, cauzată de ostilitățile în desfășurare. Miile de morți, de răniți, de evacuați, distrugerile uriașe provoacă durere, și aceasta cu consecințe teribile asupra celor mici și lipsiți de apărare, care văd compromis viitorul lor. Mă întreb: cu adevărat se crede că se construiește o lume mai bună în acest mod, cu adevărat se crede că se obține pacea? Este suficient, vă rog! Să spunem noi toți: este suficient, vă rog! Opriți-vă! Încurajez să se continue negocierile pentru o imediată încetare a focului la Gaza și în toată regiunea, pentru ca ostaticii să fie eliberați imediat și să se întoarcă la cei dragi ai lor care îi așteaptă cu neliniște, iar populația civilă să poată avea acces sigur la ajutoarele umanitare necesare și urgente. Și vă rog să nu uităm martirizata Ucraina, unde în fiecare zi mor atâția. Există atâta durere acolo.
La 5 martie este a doua Zi Internațională pentru Conștientizare asupra Dezarmării și Neproliferării. Câte resurse sunt irosite pentru cheltuielile militare care, din cauza situației actuale, continuă în mod trist să crească! Doresc din inimă ca toată comunitatea internațională să înțeleagă că dezarmarea este înainte de toate o obligație, dezarmarea este o obligație morală. Să rețină aceasta. Și acest lucru cere curajul din partea tuturor membrilor marii familii a națiunilor de a trece de la echilibrul fricii la echilibrul încrederii.
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări. Îndeosebi, salut studenții de la Universitatea Sénior din Vila Pouca de Aguiar, în Portugalia; elevii de la Institutul „Rodríguez Moñino” din Badajoz; și grupurile parohiale din Polonia. Salut candidații la Mir din Rosolina, în Dieceza de Chioggia, cu familiile lor; credincioșii veniți din Padova, din Azzano Mella, Capriano și Fenili, din Taranto și din parohia „Sfântul Albert cel Mare” din Roma. Un salut afectuos îl adresez tinerilor ucraineni pe care Comunitatea Sant’Egidio i-a convocat cu tema „Învinge răul cu binele. Rugăciune, săraci, pace”. Dragi tineri, mulțumesc pentru angajarea voastră în favoarea celor care suferă mai mult din cauza războiului. Mulțumesc! Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
