„Călăuza” – simpozion în memoria preotului Cornel Cadar
14.03.2024, Iași (Catholica) - Într-o zi senină de sâmbătă, 9 martie 2024, la Iași, prin Liturghia celebrată în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” și simpozionul intitulat „Călăuza”, desfășurat în Aula „Fericitul Anton Durcovici” a Catedralei Romano-Catolice „Sfânta Fecioară Maria, Regină” a fost comemorat preotul Cornel Cadar. În acest an se împlinesc 60 de ani de la nașterea lui (5 martie 1964) și 5 ani de la plecarea sa la Tatăl ceresc (25 decembrie 2019). „Mulțumim, părinte Cornel!” Acesta a fost mesajul cu care s-a încheiat sâmbătă, 9 martie 2024, evenimentul „Călăuza – simpozion în memoria preotului Cornel Cadar”.
De fapt, acesta a fost gândul care a inițiat și care i-a animat permanent pe organizatorii acestui simpozion: un gând de recunoștință pentru tot ce a însemnat părintele Cornel în viețile noastre. Organizarea simpozionului a demarat încă de anul trecut din luna august când s-a format grupul de coordonare, grupurile de WhatsApp dedicate evenimentului și când s-au făcut primii pași concreți. După o consultare a celor aproximativ 80 de persoane de pe grupurile de WhatsApp, s-a decis numele simpozionului și afișul acestuia. S-a gândit structura evenimentului și s-au fixat reperele orare după care s-a fixat programul, apoi s-a trecut la detaliile de conținut: persoane invitate, materiale audio, video sau scrise și altele. Cu aproximativ două săptămâni înainte de eveniment s-a trecut la o promovare mai intensă a simpozionului pe diverse canale: postere ale evenimentului la afișierele parohiilor din Iași, invitații personalizate, promovare pe canalele clasice de socializare, știre pe site-ul ERCIS.ro al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și prezența în studioul postului de radio al acesteia, ERCIS FM, în cadrul unei emisiuni realizate pe 5 martie (ziua de naștere a părintelui Cornel).
Durata destul de mare pe care proiectasem să se întindă momentele din cadrul simpozionului (7-8 ore) era oarecum descurajanta pentru eventualii participanți doritori și aceasta a fost o permanentă sursă de emoții pentru organizatori. Un timp mai scurt oricum nu putea fi luat în calcul având în vedere persoana și personalitatea pe care doream să o evocăm: părintele Cornel Cadar. Vor veni oamenii? Nu vor veni? Emoțiile au început să se risipească după ce am început promovarea evenimentului atunci când am început să primim reacțiile. Oameni din toată țara și din afara ei trimiteau mesaje de încurajare și felicitări pentru inițiativă. Personal, două situații care mi-au ajuns la urechi m-au încurajat într-un mod deosebit. Unul din invitații la simpozion ar fi trebuit ca pe data de 9 martie, în acea sâmbătă, să fie naș la cununia unei tinere familii. Au vorbit cu viitorii miri și au amânat căsătoria pentru a doua zi, duminică, încât să poată participa la simpozion. A doua situație mi-a fost povestită de unul din preoții vicari care mi-a spus că o doamnă a fost atât de entuziasmată de eveniment încât va veni să participe chiar dacă venea la eveniment direct din tura de noapte.
În seara dinaintea simpozionului, alte emoții aveau să îi mai răscolească puțin pe organizatori. Prezentările pregătite pentru simpozion se încăpățânau să nu funcționeze pe proiectorul instalat în Aula „Fericitul Anton Durcovici”. Atunci au intrat în rol băieții de la tehnic ai ERCIS FM și au găsit soluția. După o scurtă trecere în revistă și testare a tuturor materialelor pregătite, în jurul orei 22 toată lumea s-a retras la odihnă. Urmă o zi plină. Sâmbătă dimineață a început cu un soare blând de primăvară. Biserica veche, Catedrala, locul în care inimile tuturor celor veniți la eveniment băteau mai tare pentru că acolo a prins contur tinerețea noastră, a început să se umple. Zece preoți și doi Episcopi, PS Petru Sescu, episcop auxiliar, și Preasfințitul Petru Gherghel, episcop emerit, prieteni și colaboratori ai părintelui Cornel, au reușit să vină să cinstească amintirea părintelui Cornel, oficiind Liturghia cu requiem care deschidea evenimentul. Cu siguranță mult mai mulți ar fi vrut să participe, dar îndatoririle de preoți au făcut imposibilă prezența. Pr. Adrian Blăjuță, predicatorul la această Liturghie, a subliniat importanța Sfintei Liturghii în viața pr. Cornel și acea „bucurie”, cuvântul care a devenit semnătura de final pentru aproape toate mesajele pe care le trimitea altora.
În aulă toate scaunele pregătite de organizatori s-au dovedit a nu fi suficiente pentru cei prezenți. Au fost prezente permanent pe parcursul evenimentului aproximativ 80 de persoane. Cu începerea simpozionului emoția a început să curgă în valuri, de această dată nu din partea organizatorilor, ci mult mai mult din partea participanților și a invitaților care au venit să dea mărturii despre momente înălțătoare petrecute în prezența pr. Cornel. Nu se mai punea problema reușitei evenimentului, ci doar aceea a cât de departe ne vor duce valurile de emoție. Startul l-a dat cum era și firesc principalul „vinovat” pentru aducerea părintelui Cornel în Iași, PS Petru Gherghel. „Bucurie” a fost ecoul ce a reieșit din alocuțiunea Excelenței Sale.
Foștii tineri din preajma părintelui Cornel, tinerele familii care l-au avut aproape, cu toții au scos din umbra uitării amintiri și povești care au creionat în mod minunat chipul părintelui Cornel. Pr. Cristian Diac și pr. Viorel Ababei au adus în fața celor prezenți și perioada aceea grea a anului suferinței. A fost emoție, dar nu cred că a fost tristețe. A fost ultima mărturie de credință a pr. Cornel. Între timp ni s-a alăturat și PS Petru Sescu, întors în grabă de la un alt eveniment important ce se desfășura concomitent la Institutul Teologic din Copou. Excelența Sa ne-a transmis salutul Episcopului Diecezei, Preasfințitul Iosif Păuleț (aflat în vizită pastorală la Bârgăuani), și a așternut propria contribuție la cufărul cu amintiri, el fiind unul din prietenii foarte apropiați ai părintelui Cornel. După o scurtă pauză de prânz a venit rândul prietenilor pr. Cornel din celelalte confesiuni creștine să dea mărturie despre un mare prieten. Dănuț Mănăstireanu (cu un mesaj video înregistrat), Dănuț Jemna, Liviu Ciortuz și Mariana Macarie au scos la lumină o zonă mai puțin cunoscută a vieții pr. Cornel. Inima mare a pr. Cornel a fost în stare să îi cuprindă pe toți cei îndrăgostiți de Cristos, fără să se uite la granițele trasate de dogme și tradiții. L-am redescoperit pe pr. Cornel ca instrument docil în mâinile Domnului.
Teama pe care organizatorii au avut-o la început că proiectul simpozionului se întindea pe o perioadă mult prea lungă s-a dovedit a fi nejustificată. Intrați în lumea amintirilor cu toții am uitat de timp și acesta ne-a taxat nemilos. Pr. Alois Moraru care fusese invitat să povestească despre activitatea părintelui în domeniul cercetării istorice și-a dat seama că nu ne vom mai putea încadra în programul anunțat și a redus prezentarea la doar două minute, îndatoririle sacre de preot obligându-l să ne părăsească. Finalul a fost unul pentru marile ecrane. Carmen Olaru împreună cu invitații dumneaei, Oana Lazăr (realizator de emisiuni la TVR Iași) și Paul Palencsar (teolog și, de asemenea, om de televiziune) au realizat un mult prea scurt, dar înălțător talk-show în care au evocat imaginea fostului lor coleg de la TVR Iași, pr. Cornel.
În final, un scurt fragment din testamentul pr. Cornel ne-a indicat drumul pe care preotul nostru drag ne recomandă să îl urmăm fără el. Ultimul „slide” al prezentării a ridicat în picioare toți participanții la simpozion. În aplauze frenetice cu toții ne-am unit sub un singur gând: mulțumim, părinte Cornel! (Dragoș Florean pentru Ercis.ro)
