A trecut la Domnul Cardinalul Paul Josef Cordes
16.03.2024, Vatican (Catholica) - A murit în dimineața de vineri, 15 martie 2024, în clinica „Pius al XI-lea” la Roma, unde era internat, Cardinalul Paul Josef Cordes, președinte emerit al Consiliului Pontifical „Cor Unum”. S-a născut la Kirchhudem, în Arhidieceza de Paderborn, în Germania, la 5 septembrie 1934, și a fost hirotonit preot la 21 decembrie 1961. Ales pentru Biserica titulară de Naisso la 27 octombrie 1975 și numit Episcop auxiliar de Paderborn, la 1 februarie 1976 a primit hirotonirea episcopală. În 1980 a fost numit vicepreședinte al Consiliului Pontifical pentru Laici. La 2 decembrie 1995 a fost promovat la demnitatea arhiepiscopală și numit președinte al Consiliului Pontifical „Cor Unum”, funcție la care a renunțat la 7 octombrie 2010. În Consistoriul din 24 noiembrie 2007 a fost creat Cardinal al titlului „San Lorenzo in Piscibus”, diaconie ridicată pro hac vice la titlul prezbiteral la 19 mai 2018. A luat parte la Conclavul care, în urmă cu unsprezece ani, l-a ales pe Papa Francisc.
După ce a făcut studiile și gimnaziul la Attendorn până în 1955, a început cursul de licență în medicină la Münster. În 1956 a simțit născându-se înlăuntrul său vocația la viața sacerdotală și, părăsind studiile universitare, a intrat în seminarul mare din Paderborn. În timpul acestei perioade a frecventat și un curs de un an în seminarul universitar din Lyon. A fost hirotonit preot în 1961 de Monseniorul Lorenz Jäger, Arhiepiscop de Paderborn, viitor Cardinal. După ce a desfășurat o perioadă de muncă pastorală în diferite parohii din Dieceza sa, în 1969 a reluat studiile frecventând cursul de dogmatică la Universitatea din Mainz. În 1971 a obținut doctoratul în teologie, discutând teza: Sendung zum Dienst. Exegetisch-historische und systematische Studien zum Konzilsdekret «Vom Dienst und Leben der Priester» publicată în 1990 în italiană de editura Piemme cu titlul „Inviati a servire. Presbyterorum ordinis: storia, esegesi, temi, sistematica” [Trimiși pentru a sluji. Presbyterorum ordinis: istoria, exegeza, temele, sistematica]. Profesorul său era viitorul Cardinal Karl Lehmann.
În 1972 Cardinalul Julius August Döpfner, fost președinte al Conferinței Episcopale Germane, l-a numit secretar al Comisiei pastorale. În acea perioadă, tocmai în virtutea funcției sale, a început să colaboreze cu asociații, mișcări și diferite instituții ecleziale din Germania. O experiență care a putut să o pună la dispoziția Sinodului Diecezelor din Republica Federală Germania, desfășurată din 1972 până în 1975. Papa Paul al VI-lea l-a numit Episcop auxiliar de Paderborn în 1975. A primit consacrarea episcopală în Catedrala din Paderborn de la Monseniorul Johannes Joachim Degenhardt, Arhiepiscop de Paderborn, devenit și el după aceea Cardinal. Împreună-consacratori au fost Cardinalul Döpfner, Arhiepiscop de München und Freising, și monseniorul Paul Norhues, Episcop auxiliar de Paderborn. Ca moto episcopal a ales Deus fidelis.
La 11 martie 1980, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit vicepreședinte al Consiliului Pontifical pentru Laici. După aceea au urmat numirile de consultant al altor oficii din Curia Romană. În afară de aceasta, Papa l-a numit ad personam să urmărească apostolatului lui International catholic Charismatic Renewal Office (Reînnoirea carismatică catolică) și a Drumului Neocatecumenal. A fost promotor al Centrului internațional de tineret „San Lorenzo”, inaugurat la Roma la 13 martie 1983, la Biserica „San Lorenzo in Piscibus”, aproape de Piața „Sfântul Petru”. Chiar în timpul unei întâlniri în Centru – pentru celebrarea Anului Sfânt Extraordinar 1983-1984 – s-a născut ideea de a organiza o întâlnire de tineri la nivel mondial. Evenimentul avea să aibă loc în Duminica Floriilor din 1984 și, în practică, a marcat nașterea experienței Zilelor Mondiale ale Tineretului.
În 1995 a fost promovat la demnitatea arhiepiscopală și numit al patrulea președinte al Consiliului Pontifical „Cor Unum”, funcție desfășurată până la 7 octombrie 2010. În cadrul Sinodului Episcopilor, în 1997 a participat la Adunarea Specială pentru America; în 1998 la Adunarea Specială pentru Asia; în 1999 la a doua Adunare Specială pentru Europa; în 2001 la a zecea Adunare Generală Ordinară despre misiunea Episcopului; în 2005 la a unsprezecea Adunare Generală Ordinară despre Euharistie; în 2008 la a douăsprezecea Adunare Generală Ordinară despre Cuvântul lui Dumnezeu; în 2009 la a doua Adunare Specială pentru Africa. Au fost numeroase misiunile în lume care i-au fost încredințate pentru a duce caritatea și solidaritatea Papei, în stilul slujirii Consiliului Pontifical „Cor Unum”. Îndeosebi, între 29 noiembrie și 3 decembrie 1998, a fost trimis special al Pontifului la populațiile din Nicaragua, El Salvador, Honduras și Guatemala, lovite de uraganul „Mitch”.
În 2007, Papa Benedict al XVI-lea l-a creat Cardinal al titlului „San Lorenzo in Piscibus”, diaconie ridicată după aceea pro hac vice la titlul prezbiteral în 2018. La 2 octombrie 2009 a primit titlul de doctor honoris causa de la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Lublin, în Polonia, pentru contribuțiile sale teologice. A participat la Conclavul care în urmă cu unsprezece ani l-a ales pe Papa Francisc. Tot în 2013, a fost trimis special al Pontifului pentru celebrarea de încheiere a Congresului Euharistic Național din Germania, desfășurat la Köln la 9 iunie. În 2014 a fost trimis special al Papei pentru celebrarea celei de-a 450-a aniversări a întemeierii Seminarului din Willibaldinum, unde a fost președinte. Și în 2015 a fost trimis special al Papei la celebrarea de încheiere a primului Congres Euharistic Național din Republica Cehă, la Brno, la 17 octombrie.
În Curia Romană a fost membru al Congregațiilor pentru Cauzele Sfinților, pentru Evanghelizarea Popoarelor și pentru Cler; și al Consiliului Pontifical al Dreptății și Păcii. A fost autor a multor publicații, născute mai ales din cunoașterea realității mișcărilor și a noilor comunități ecleziale. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
