Studenții seminariști din Oradea oaspeți ai studenților seminariști clujeni în sâmbăta lui Lazăr
27.04.2024, Cluj (Catholica) - Sâmbătă, 27 aprilie 2024, studenții Seminarului Teologic eparhial „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca i-au avut ca oaspeți pe studenții Seminarului Teologic Greco-Catolic „Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigore și Ioan” din Oradea și pe preoții care i-au însoțit.
Seminariștii clujeni și cei orădeni au participat împreună și s-au rugat la Sfânta Liturghie, care a fost celebrată de pr. Marius Furtună, rector al Seminarului din Cluj, și concelebrată de preoții din Oradea, în capela de la sediul Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Cluj (str. C-tin Brâncuși, nr. 37). Celebrarea liturgică a încheiat o perioadă de reculegere pe care studenții din Oradea au petrecut-o la Centrul Spiritual Iezuit „Manresa” din Cluj-Napoca, în pregătirea celebrărilor Săptămânii Mari și Sfinte și a măritei sărbători a Învierii Domnului.
Pe baza pericopei evanghelice care s-a citit (In 11,1-45), pr. rector Marius Furtună a vorbit tinerilor seminariști despre învierea lui Lazăr, care se petrece cu opt zile înainte de Învierea lui Isus. Le-a explicat „ce de era necesară această înviere”. Lazăr, care era un prieten al lui Isus, a fost înviat într-o zi de sâmbătă, „care, conform Vechiului Testament, este ziua odihnei. Dumnezeu după ce a creat lumea s-a odihnit. Dar Dumnezeu, prin Fiul, nu se odihnește ci acționează în favoarea omului”. Și atunci, se pune întrebarea: „De ce nu învie și Isus într-o zi de sâmbătă? Diferența între Lazăr și Isus, pe lângă natura divină a lui Isus, este și faptul că pe Lazăr îl putem numi omul Vechiului Testament, și învierea lui Lazăr – a unui om, nu putea să fie decât într-o zi de sâmbătă, ziua prin excelență dedicată lui Dumnezeu”.
A continuat: „Pe de altă parte, Isus învie în prima zi a săptămânii, dincolo de acel sabat al odihnei, pentru că, odată cu Învierea lui Isus, în logica Evangheliei lui Ioan are loc o nouă Creație. Și atunci, Învierea lui Isus nu putea să aibă loc decât la începutul noii Creații, care este prima zi a săptămânii. Și vedem cum, pe de o parte se încheie Vechiul Testament cu învierea lui Lazăr, o înviere care nu putea fi decât numai sâmbăta, și începe noul timp, al noii Creații, cu Învierea lui Isus care are loc în prima zi a săptămânii de opt zile.” Așadar, a încheiat pr. rector, „și noi întrăm în timpul celor «șapte plus una» zile, în care acea «plus una» este ziua Învierii, și care nu este un timp al chronos-ului, a timpului pe care îl trăim noi, ci un timp al eternității. Începem acest timp cu învierea omului vechi, pentru ca să înviem cu Învierea lui Cristos, cu re-crearea omului nou, cu Învierea unui Om-Dumnezeu – adică la ceea ce suntem și noi chemați: la îndumnezeire. Murim ca și Lazăr și vom învia ca și Cristos.”
În această zi, sâmbăta lui Lazăr, ce precedă sărbătoarea Floriilor și săptămâna Patimilor Domnului, tradiția Bisericii invită la rugăciune pentru sufletele morților. La încheierea Sfintei Liturghii și seminariștii clujeni și cei orădeni, împreună cu preoții lor, s-au rugat slujba parastasului, între cei pomeniți fiind Ierarhii, preoții, seminariștii Bisericii Române Unite cu Roma care au fost chemați la Domnul de-a lungul timpului.
