Elenita de Jesús: Importantă pentru Biserica din Puerto Rico, dar nu e Fecioara Maria
02.08.2024, Vatican (Catholica) - „Nu se poate nega că figura Elenitei de Jesús are o mare valoare pentru Biserica din Puerto Rico și trebuie să fie considerată un stimulent pentru dedicarea totală față de Împărăția lui Dumnezeu.” Cu toate acestea, „cei care o iubesc” trebuie să o privească „ca pe o motivație pentru a se dărui numai lui Dumnezeu și să evite să îndrepte spre ea gesturile de devoțiune care îi corespund Mamei lui Isus. Este mai bine să nu deteriorăm această comoară prin denaturarea sensului original.” Cardinalul Victor Manuel Fernández, prefect al Dicasterului pentru Doctrina Credinței, a făcut această clarificare într-o scrisoare datată 1 august, aprobată de Papa Francisc și trimisă Episcopului Eusebio Ramos Morales de Caguas, Puerto Rico. Scrisoarea se referă la presupuse evenimente supranaturale legate de Sanctuarul Sfântului Munte din sud-estul insulei și referitoare la Elenita de Jesús, o catehetă misionară care a trăit la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900.
„După ce a citit cu mare atenție documentația” trimisă de Episcopul Ramos, „care reunește diverse studii realizate de persoane cu puncte de vedere diferite” și având în vedere opinia sa ca Episcop, Cardinalul Fernández a considerat necesar, pentru îngrijirea credinței credincioșilor catolici, să scrie „o clarificare definitivă”. În scrisoarea sa, Cardinalul prefect a afirmat că „orice identificare a Elenitei cu Domnul nostru Isus Cristos, unicul Răscumpărător, sau cu Fecioara Maria, prima cooperatoare la lucrarea Fiului ei, trebuie evitată în totalitate. În fața oricărei încercări de a atribui Elenitei de Jesús identitatea Domnului sau a Preasfintei Maria, judecata nu poate fi decât «constat de non supernaturalitate» (nimic supranatural). Elenita de Jesús nu este Fecioara Maria.” Prin urmare, Episcopul de Caguas este autorizat „să emită decretul corespunzător cu dispozițiile pe care le considerați necesare”.
„Acest lucru se aplică, de asemenea”, a adăugat Cardinalul Fernández, „în ceea ce privește aparițiile neautentice sau sângele, care nu trebuie venerate”. În conformitate cu articolul 21 §1 din noile norme privind discernământul presupuselor fenomene supranaturale, „după primirea răspunsului Dicasterului, cu excepția cazului în care se dispune altfel, Episcopul diecezan, în acord cu Dicasterul, va face cunoscută în mod clar Poporului lui Dumnezeu judecata asupra evenimentelor în cauză.” În acest caz, decizia finală este o „Declaratio de non supernaturalitate”, ceea ce înseamnă că „Episcopul diecezan este autorizat de Congregație să declare că fenomenul este recunoscut ca nefiind supranatural”.
După ce a făcut această precizare, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinței a definit-o pe Elenita de Jesús ca fiind o femeie „care a trăit sub influența Duhului Sfânt, în caritate și în proclamarea Evangheliei, inspirată de o iubire profundă pentru Mama noastră cerească, Fecioara Maria”. A spus că a fost o catehetă care a slujit Biserica „într-un moment decisiv al istoriei, când credința catolică era grav amenințată”, identificându-se „cu poporul ei suferind”. Cardinalul Fernández a citat apoi cuvintele Episcopului Ramos, potrivit căruia Elenita a pășit în mijlocul unui popor foarte sărac „ca ucenică a lui Isus și sub mantia Fecioarei Maria”, asumându-și „foamea și nevoile oamenilor umili”, precum și „angoasele lor pentru credință și speranță”. Oamenii o numeau „mamă” pentru calitățile frumoase pe care le vedeau în ea: simplitate, virtuți creștine, austeritate de viață, spiritualitate, capacitate catehetică, a notat Cardinalul.
„Elenita”, a subliniat Cardinalul Fernández, „a avut o puternică devoțiune față de Fecioara Maria. Se spune că purta cu ea o imagine a Fecioarei, că a trimis în Spania pentru o imagine a Fecioarei, că a făcut să fie construite mai multe capele mariane și că a promovat devoțiunea față de Fecioara de pe Muntele Carmel”. „Este adevărat”, a adăugat el, „că în viața ei găsim semne ale marii ei uniri cu Isus Cristos cel suferind și că multe dintre gesturile ei erau ecou al afecțiunii Mariei, Mama Cerului. Diferite mărturii spun că semăna cu Fecioara și unii, într-un exces de admirație, au făcut greșeala de a afirma că era Fecioara. Anumite expresii pe care poate ea însăși le folosea puteau deruta, dar, în acele vremuri, când cateheții misionari din aceste locuri se simțeau foarte identificați cu vreun sfânt, foloseau cuvinte care în realitate însemnau «aparțin», «mă identific cu». Astăzi nu vorbim într-un astfel de mod pentru că poate provoca confuzie. Prin urmare, orice expresie de apreciere pentru Elenita trebuie să evite impresia de a afirma că ea ar fi Fecioara Maria.”
„Figura Elenitei”, a afirmat Cardinalul Fernández, „ne vorbește despre iubirea pentru Isus Cristos și Maria, despre demnitatea femeii, despre dăruire generoasă, angajament, austeritate. De asemenea, ne vorbește foarte elocvent despre grija și apărarea săracilor.” Și a încheiat: „Să dea Dumnezeu ca, evitând tot ceea ce ar putea crea confuzie, să ne îndreptăm urechile și inimile spre Evanghelie, care trebuie să răsune zi de zi pe Sfântul Munte, pentru ca acesta să fie un loc în care Isus Cristos, singurul Domn și Răscumpărător, să fie adorat, așa cum și-ar fi dorit cu siguranță Elenita de Jesús, umilă și săracă printre săraci.”
