Papa Francisc: Adevărata pâine era și este Isus
04.08.2024, Vatican (Catholica) - Vorbind cu credincioșii veniți pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a subliniat astăzi că reacția unora în fața minunii lui Isus de înmulțire a pâinilor și peștilor a fost să se concentreze asupra hranei materiale, care s-a terminat imediat. „Nu și-au dat seama că acela era numai un instrument, prin care Tatăl, în timp ce sătura foamea lor, le revela ceva mult mai important.” Redăm în continuare alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Astăzi Evanghelia ne vorbește despre Isus care, după minunea pâinilor și a peștilor, invită mulțimile, care îl caută, să reflecteze asupra a ceea ce s-a întâmplat, pentru a înțelege sensul (cf. In 6,24-35). Au mâncat din acea hrană împărtășită și au putut vedea cum, chiar cu puține resurse, cu generozitatea și curajul unui băiat, care a pus la dispoziția celorlalți ceea ce avea, toți au mâncat pe săturate (cf. In 6,1-13). Semnul era clar: dacă fiecare dăruiește celorlalți ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puțin toți pot să aibă ceva. Nu uitați aceasta: dacă unul dăruiește celorlalți ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puțin, toți pot să aibă ceva. Nu uitați aceasta!
Și ei nu au înțeles: l-au confundat pe Isus cu un soi de scamator și s-au întors pentru a-l căuta, sperând să repete minunea ca și cum ar fi o magie (cf. v. 26). Au fost protagoniști ai unei experiențe pentru drumul lor, dar nu au perceput însemnătatea ei: atenția lor s-a concentrat numai asupra pâinilor și asupra peștilor, asupra hranei materiale, care s-a terminat imediat. Nu și-au dat seama că acela era numai un instrument, prin care Tatăl, în timp ce sătura foamea lor, le revela ceva mult mai important. Și ce revela Tatăl? Calea vieții care durează pentru totdeauna și gustul pâinii care satură dincolo de orice măsură. Așadar, adevărata pâine era și este Isus, Fiul Său iubit făcut om (cf. v. 35), venit să împărtășească sărăcia noastră pentru a ne conduce, prin intermediul ei, la bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu și cu frații (cf. In 3,16).
Lucrurile materiale nu umplu viața, ne ajută să mergem înainte și sunt importante, dar nu umplu viața: numai iubirea poate face aceasta (cf. In 6,35). Și ca să se întâmple așa, drumul care trebuie luat este cel al carității care nu ține nimic pentru sine, ci împărtășește totul. Caritatea împărtășește totul. Și nu se întâmplă așa și în familiile noastre? Vedem aceasta. Să ne gândim la acei părinți care trudesc toată viața pentru a-i crește bine pe copii și a le lăsa lor ceva pentru viitor. Ce frumos când acest mesaj este înțeles, iar copiii sunt recunoscători și la rândul lor devin solidari între ei ca frați! Este adevărat. Este trist, în schimb, când se ceartă pentru moștenire – am văzut atâtea cazuri, este trist -, și sunt în luptă unul împotriva altuia, și eventual nu își vorbesc din cauza banilor, nu își vorbesc timp de ani! Mesajul tatălui și al mamei, moștenirea lor cea mai prețioasă, nu sunt banii: este iubirea, este iubirea cu care dăruiesc copiilor tot ceea ce au, exact cum face Dumnezeu cu noi, și astfel ne învață să iubim.
Așadar, să ne întrebăm: eu ce raport am cu lucrurile materiale? Sunt sclavul lor sau le folosesc cu libertate, ca instrumente pentru a dărui și a primi iubire? Știu să spun „mulțumesc”, „mulțumesc” lui Dumnezeu și fraților pentru darurile primite și știu să împărtășesc cu alții? Maria, care i-a dăruit lui Isus toată viața ei, să ne învețe să facem din orice lucru un instrument de iubire.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vineri, la Bkerke, în Liban, a fost beatificat Patriarhul Ștefan Douayhy, care a condus cu înțelepciune Biserica maronită din 1670 până în 1704, într-o epocă dificilă, marcată și de persecuții. Maestru al credinței și păstor grijuliu, a fost martor de speranță mereu alături de oameni. Și astăzi poporul libanez suferă mult! Îndeosebi, mă gândesc la familiile victimelor exploziei din portul din Beirut. Doresc să se facă repede dreptate și să se dezvăluie adevărul. Noul fericit să susțină credința și speranța Bisericii din Liban și să mijlocească pentru această țară iubită. Aplauze pentru noul fericit!
Urmăresc cu foarte mare preocupare ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu și doresc ca acel conflict, deja teribil de sângeros și violent, să nu se extindă și mai mult. Mă rog pentru toate victimele, îndeosebi pentru copiii nevinovați și exprim apropiere comunității druze din Țara Sfântă și populațiilor din Palestina, Israel și Liban. Să nu uităm Myanmarul. Să se aibă curajul de a relua dialogul ca să înceteze imediat focul în Gaza și pe toate fronturile, să se elibereze ostaticii, să se ajute populațiile cu ajutoarele umanitare. Atacurile, chiar și cele țintite, și uciderile nu pot fi niciodată o soluție. Nu ajută la parcurgerea drumului dreptății, a drumului păcii, ci generează și mai multă ură și răzbunare. Ajunge, fraților și surorilor! Ajunge! Nu sufocați cuvântul Dumnezeului Păcii, ci lăsați ca el să fie viitorul Țării Sfinte, al Orientului Mijlociu și al lumii întregi! Războiul este o înfrângere!
Aceeași preocupare o exprim pentru Venezuela, care trăiește o situație critică. Adresez un apel din inimă tuturor părților să caute adevărul, să exercite moderația, să evite orice tip de violență, să rezolve contencioasele cu dialogul, să aibă la inimă adevăratul bine al populației și nu interese de parte. Să încredințăm această țară mijlocirii Stăpânei Noastre de Coromoto, atât de iubită și venerată de venezuelani, și rugăciunii Fericitului José Gregorio Hernandez, a cărui figură îi unește pe toți. Exprim apropierea mea populațiilor indiene, îndeosebi din Kerala, lovite dur de ploi torențiale, care au provocat numeroase alunecări de teren, provocând pierderi în vieți umane, numeroși evacuați și daune uriașe. Vă invit să vă uniți cu rugăciunea mea pentru cei care și-au pierdut viața și pentru toate persoanele încercate de calamitatea așa de devastatoare.
Astăzi, comemorarea Sfântului paroh de Ars, în unele țări se celebrează „sărbătoarea parohului”. Exprim apropierea mea, precum și recunoștința mea tuturor acelor parohi care cu zel și generozitate, uneori printre atâtea suferințe, se consumă pentru Dumnezeu și pentru popor. Să ne gândim la parohii noștri: aplauze pentru parohii noștri! Vă salut pe voi, romani și pelerini din Italia și din atâtea țări, îndeosebi grupul din Republica Cehă, Societatea „Sfânta Ursula”, credincioșii din Chiusa Sclafani și Siderno, tinerii din San Vito dei Normanni, tinerii din parohia „Preasfânta Inimă” din Padova și cicliștii veniți din Sambuceto. Cu bucurie trimit un salut participanților la primul Festival al tinerilor din Portugalia, în desfășurare la Fatima. Dragi tineri, văd că experiența entuziasmantă de anul trecut la Lisabona continuă să dea roade. Mulțumire fie lui Dumnezeu! Mă rog pentru voi și, cu rugăminte, rugați-vă pentru mine la Capela aparițiilor. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
