Comemorarea pr. Mihai Rotaru, la 50 de ani de la plecarea în Casa Tatălui
28.08.2024, Iași (Catholica) - Luni, 26 august 2024, comunitatea din Barticești l-a comemorat pe pr. Mihai Rotaru, fost paroh în această parohie în perioada 1966-1974, un păstor vrednic și un „martir” al Bisericii noastre, care a suferit în închisorile comuniste, fiind întemnițat timp de 14 ani. Sfânta Liturghie a fost prezidată de PS Petru Gherghel, Episcop emerit, la care au participat numeroși preoți și credincioși. La Sfânta Liturghie au fost prezenți și membrii familiei părintelui Mihai, veniți de la Corhana pentru a se ruga împreună pentru acest vrednic păstor, care a fost un far de lumină în vremuri de întuneric.
Pr. Mihai Rotaru (1922-1974) a fost un exemplu de strălucit curaj, de dăruire și iubire necondiționată pentru Dumnezeu și semeni. Într-o perioadă întunecată a istoriei noastre, el a rămas neclintit în credința sa, chiar și în fața persecuției și a suferinței extreme. Viața și sacrificiul său ne reamintesc de puterea spiritului uman și de importanța păstrării credinței în cele mai grele momente. A fost și a rămas un preot foarte iubit în comunitatea noastră, unde și astăzi se poate vedea amprenta pe care a lăsat-o prin mărturia vieții sale.
Predica a fost ținută de pr. Damian Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, care a subliniat foarte frumos personalitatea acestui mare păstor și ne-a adus mai aproape de inima și spiritul părintelui Mihai Rotaru, reamintindu-ne de devotamentul său profund față de Dumnezeu și față de comunitatea pe care a slujit-o cu atâta dragoste, apelând la un interviu pe care un alt mare păstor, pr. Anton Demeter, l-a luat după Revoluția din 1989 sorei Maria Benia, cea care l-a îngrijit la parohia din Barticești. Din acest interviu am aflat cum pr. a stat o iarnă la securitate la Bacău, într-o cameră fără foc, fără sticlă la geam și acoperindu-se doar cu o pătură ruptă. De aici a fost dus în lanțuri la Jilava, unde a botezat un ateu și la scurt timp acesta a murit împăcat cu Dumnezeu. Închis fiind, a fost bătut cu biciul până la sânge încât a fost nevoie de o lună de zile să se vindece. Cu o altă ocazie i s-a cerut ca pedeapsă să stea o oră pe vârful picioarelor, iar când a terminat a strigat din toate puterile: „Trăiască Biserica lui Cristos!”
La finalul Sfintei Liturghii, pr. paroh Marius Sabău i-a mulțumit Preasfințitului Petru Gherghel, pr. Damian Gheorghe Pătrașcu, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, preoților prezenți, familiei părintelui Mihai, sosită de la Corhana, comunității din Barticești, pentru prezența la această celebrare, care ne-a oferit nu doar un prilej de rugăciune și aducere aminte, ci și o reînnoire a credinței și speranței în Domnul. A fost și o ocazie potrivită de a reflecta asupra valorilor și idealurilor pe care le-a promovat și de a ne inspira din exemplul său de devotament și sacrificiu. Părintele paroh a prezentat comunității broșura pe care a scris-o despre viața pr. Mihai Rotaru intitulată „Parohul iubit. Far de lumină în zile de întuneric. Pr. Mihai Rotaru: 50 de ani de la plecarea în Casa Tatălui”, pe care toți credincioșii prezenți au primit-o la finalul Sfintei Liturghii alături de o amintire, pregătită pentru acest eveniment. Părintele paroh a încheiat cuvântul de mulțumire apelând la cuvintele părintelui Mihai Rotaru, rostite ca un testament la ultima Sfântă Liturghie celebrată la Barticești și care au fost consemnate de pr. Pavel Balint, pe atunci seminarist al acestei comunități.
„Știu un loc unde am primit cadou viața, unde am făcut primii pași, unde am învățat să mă rog și unde mi s-au deschis ochii pentru scrisul și cititul cărților! Știu un loc unde m-am pregătit pentru preoție și unde am fost sfințit preot! Știu un loc unde credeam că voi munci ani mulți în mijlocul poporului lui Dumnezeu, căruia i-am dedicat viața mea de slujire! Știu un loc, ba mai multe, unde l-am urmat pe Cristos pe drumul suferinței și al crucii închisorilor. Știu un loc, aici la voi, unde am căutat să mă implic în viața socială pentru a vă ajuta să vă câștigați acasă pâinea cea de toate zilele. Știu un loc, aici aproape de voi, unde se va deschide un mormânt în care voi fi eu depus și la căpătâiul căruia va fi fixată o cruce, pe care se vor putea citi cuvintele lui Isus Cristos adresate ucenicilor Săi: «În lume veți avea necazuri; însă curaj, Eu am învins lumea» (Ioan 16,33b)”.
În cuvântul final, Preasfințitul Petru Gherghel a amintit de acel caracter optimist și dezinvolt, gata mereu să descrețească frunțile celor mai întristați dintre semeni, avându-l și cunoscându-l aproape pe pr. Rotaru, pe atunci când actualul Episcop era vicar al comunității din Barticești. Iată o parte din mărturia Preasfințitului Petru:
„Nu mult după plecarea părintelui Leopold Nestmann am primit prima numire ca preot vicar la Barticești, în așteptarea numirii si sosirii noului paroh, care s-a întâmplat să fie unul dintre cei mai vrednici preoți franciscani ce se întorsese nu de mult din pușcărie, după 14 ani de detenție cruntă, timp care îi afectase puternic sănătatea ce avea să îl macine și să îl ducă la mormânt. Mi-a fost dată bucuria ca eu să îl întâmpin pe noul paroh, renumitul pr. Mihai Rotaru OFMConv la luarea în posesie a misiunii sale de paroh. Pe parcursul anului în care am rămas cu el la Barticești, am avut fericita ocazie să întâlnesc cea mai pozitivă și plină de viață persoană din câte am întâlnit. Rămânerea cu Sfinția Sa, chiar dacă a fost relativ scurtă, a fost una dintre cele mai binecuvântate și fericite ocazii de a primi entuziasm și bucurie în slujirea preoțească. Am rămas cu Sfinția Sa aproape un an și am avut bucuria unei experiențe cu totul speciale în umbra acestui mare preot plin de viață și fără nici un semn de regret la ceea ce a avut de pătimit, împlinit în toată activitatea sa de preot tânăr, sfințit împreună cu alți preoți ai Ordinului Franciscan, angajat cu totul, după cum fusese orânduit de mai înainte, în misiunea grea și pusă la încercare ce trebuia să o dea pentru Biserica Greco-Catolică, interzisă cu totul printr-o lege criminală specială pe teritoriul României. Pentru cauza credinței în Dumnezeu și pentru viața Bisericii Greco-Catolice a fost arestat și a chinuit 14 ani în cele mai dure închisori din țară. La ieșirea din acest lung infern, tonusul lui era, spre surprindea tuturor, mai plin de viață decât înainte de a fi fost arestat. În cele câteva luni, trăite alături de acest preot, mai rar de întâlnit, am primit cea mai profundă lecție de optimism și de curaj, pentru mine și viitorul meu. Nu l-am putut uita niciodată și nici astăzi cum știa să exprime prin fapte și prin cuvinte entuziasmul de a fi preot și martor al credinței, un adevărat erou și exemplu de slujire în toate. Timpul cât am rămas împreună cu pr. Mihai Rotaru a însemnat o înaltă școală de curaj și de voie bună mai rar de văzut și de închipuit. Nu l-am văzut niciodată trist”, a mărturisit Preasfințitul Petru.
După cuvântul Preasfințitului Petru Gherghel, a fost dezvelită piatra comemorativă pregătită pentru acest moment, iar pr. paroh, Marius Sabău, a dat citire cuvintelor gravate în marmură care vor rămâne ca mărturie peste ani a dragostei pe care comunitatea noastră o poartă pr. Mihai Rotaru. După binecuvântarea finală am pornit cu toții în procesiune spre cimitir unde ne-am rugat câteva momente la cripta preoților, acolo unde își doarme somnul de veci și pr. Mihai Rotaru. În veci amintirea lui! (Comunitatea din Barticești)
