Cardinalul Gianfranco Ravasi: Rugăciunea cu psalmii
24.09.2024, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea Rugăciunea cu psalmii, scrisă de Cardinalul Gianfranco Ravasi și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 80 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei. Acesta este al doilea volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm în continuare prefața Cardinalului Gianfranco Ravasi.
Sunetul cornului străbătea străzile orașelor și satelor, iar ecoul său răsuna prin țară: era semnul celui de-al cincizecilea an în care „se vestea eliberarea țării pentru toți locuitorii ei”. Astfel, în cartea preoților din vechiul Israel, Leviticul (c. 25), era marcat anul jubiliar, numit chiar după acest corn, jobel în ebraică. Chiar și în creștinism, sub diferite forme și în diferite momente, au avut loc evenimente similare, iar acum ne apropiem și noi de Jubileul din 2025. Pentru Israelul biblic era o perioadă în care locuitorii și pământul se odihneau, evitând orice activitate agricolă, hrănindu-se cu darurile spontane ale naturii. Odihna pe care o trăim acum odată cu Anul Sfânt are o altă dimensiune: este un timp intens și dens din punct de vedere spiritual. Compus din două acte fundamentale.
Primul este cel al rugăciunii și al meditației. Marele gânditor și credincios francez din secolul al XVII-lea, Blaise Pascal, admonesta: Filosofii antici spuneau: „Întoarce-te în tine însuți! Acolo îți vei găsi liniștea”. Dar acest lucru nu este adevărat. Alții spun: „Ieși afară! Caută-ți fericirea distrându-te!”. Dar acest lucru nu este adevărat. Fericirea nu este nici în afara noastră, nici în interiorul nostru. Ea este în Dumnezeu și astfel va fi în afara și în interiorul nostru (Cugetări, n. 391). Iată, așadar, sensul paginilor acestui volum: este o invitație de a intra în Anul Jubiliar ținând în mâini Psalmii, cartea biblică destinată prin excelență pauzei de rugăciune și tăcerii contemplative. Este un ghid pentru a „cânta lui Dumnezeu cu artă” prin Psalmi. Așa cum spunea Sfântul Augustin, „marea lucrare a oamenilor este să îl laude pe Dumnezeu” (Magnum opus hominum laudare Deum).
Dar există un al doilea act care înflorește din rugăciune și care face din această perioadă sfântă „un an de îndurare al Domnului”. Deja în Israelul antic era timpul eliberării sclavilor. Este ceea ce a sugerat Isus în predica sa din sinagoga din satul său Nazaret, citându-l pe profetul Isaia. Rugăciunea, cântecul, liturgia nu ne închid într-o oază sacră de tămâie, lumânări și ritualuri, ci ne invită să intrăm apoi în piață și în istorie. Iată, de fapt, cuvintele lui Cristos: Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns, să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriți; să vestesc un an de bunăvoință al Domnului (Lc 4,18-19; Is 61,1-2).
Este angajamentul de a ne ține departe de căile răului, agresiunii, urii și nedreptății, de a întări drumul iubirii și al solidarității care ne face să recunoaștem chipul lui Cristos în frații și surorile noastre suferinde și marginalizate. De fapt, psalmii, după cum vom vedea, nu îndeamnă persoana care se roagă să se desprindă din realitatea cotidiană spre ceruri mitice sau vag mistice, ci să meargă pe drumurile istoriei, chiar și pe cele aspre, și să trăiască credința atât în zi de sărbătoare, cât și și în noaptea întunecată a încercării. Psaltirea își deschide cântările spre zbuciumul existenței sociale, spre lucrări și zile, spre râsete și lacrimi, spre drame personale și tragedii naționale. Întotdeauna, însă, cu o certitudine: chiar dacă „tatăl meu și mama mea m-au părăsit, Domnul m-a primit la sine” (Ps 27,10).
Acest mic ghid al psalmilor cuprinde patru puncte cardinale: o reflecție generală asupra rugăciunii, respirație a sufletului; o privire panoramică asupra textelor psalmice; un portret al celor doi protagoniști, Dumnezeu și cel care se roagă, dar și asaltul prezenței răului; și, în sfârșit, o antologie de scurte comentarii asupra psalmilor cei mai dragi tradiției și liturgiei. Speranța este ca toți credincioșii să se bucure pe deplin de aceste „minunate comori de rugăciuni”, așa cum Conciliul al II-lea din Vatican a numit Psaltirea (Dei Verbum, nr. 15). (Cardinal Gianfranco Ravasi)