PS Iosif-Csaba Pál: Sinodul este o practică de ascultare împreună a Duhului Sfânt
24.10.2024, Vatican (Catholica) - „Sesiunea din acest an se apropie de sfârșit. Vă salut pe toți cu dragoste și vă mulțumesc pentru rugăciunile, mesajele, încurajarea și unitatea pe care mulți dintre Dvs mi le-ați exprimat”, ne scrie E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop Diecezan de Timișoara, care a fost rugat să împărtășească reflecțiile și experiențele sale cu privire la cea de-a doua sesiune a Sinodului:
Rugăciunea poporului lui Dumnezeu dă putere. De îndată ce am ajuns, a existat un spirit de ascultare reciprocă, un sentiment de nevoie. Da, avem nevoie unii de alții nu numai aici, la Sinod, ci și în Dieceze și parohii. Bunul Dumnezeu a dat fiecăruia un dar diferit, o carismă diferită, și fiecare contribuie cu darul pe care i l-a dat bunul Dumnezeu pentru a face viața Bisericii și a societății mai frumoasă. Deja în prima zi a exercițiilor spirituale ne-a dat o direcție, indicând că această reculegere nu este o pregătire pentru sinod, ci o parte integrantă a acestuia, adică, în același mod în care încercăm să ascultăm de Duhul Sfânt în timpul exercițiilor spirituale, ar trebui să facem același lucru și în timpul Sinodului. Suntem cu toții oameni fragili; doar Duhul Sfânt ne poate conduce în direcția cea bună.
La Sinod învățăm cum să ascultăm împreună de Duhul Sfânt
Așa cum am văzut anul trecut, Sinodul este o repetiție pentru a asculta împreună de Duhul Sfânt. De asemenea, este frumos că fiecăruia i se oferă spațiu pentru a vorbi și fiecare poate împărtăși roadele ascultării Duhului Sfânt, așa cum au înțeles în propriul spirit sau prin cuvintele altora. Fiecare este important. Ascultarea Duhului Sfânt este esențială pentru întregul Sinod. Consider că prezența și iubirea sa sunt cele care fac posibil ca oameni din întreaga lume să se asculte unii pe alții cu iubire și înțelegere, cu un spirit și o ascultare reciprocă în care nu ne concentrăm pe noi înșine, ci cu adevărat pe ceea ce spune El prin fiecare dintre noi. Toată lumea știe că în Diecezele noastre, în parohiile noastre, în comunitățile noastre, dacă Duhul Sfânt nu este prezent, dacă nu ne întâlnim într-un spirit de rugăciune, adesea membrii aceleiași Biserici, vorbind aceeași limbă, nu se înțeleg între ei… Aici este normal să ne oprim pentru a ne ruga la fiecare jumătate de oră sau mai des, și uneori chiar mai des, deoarece rugăciunea nu este străină de stilul și spiritul în care vorbim: ascultarea lui Dumnezeu în celălalt, ascultarea lui Dumnezeu în tăcere.
Cineva din afara Sinodului a întrebat: se pregătește „documentul”? Vor exista „dispoziții”? Este o întrebare corectă, va exista un document, lucrăm la el, dar documentele nu sunt cel mai important lucru. Cel mai important lucru, aici și în Dieceze, este decizia fiecăruia de a trăi în prezența lui Dumnezeu, de a învăța din relația dintre persoanele Trinității, de a-mi forma relațiile umane, de a trăi în acest fel, sinodal. Putem ști acest lucru în teorie, dar trebuie, de asemenea, să îl practicăm și să fim pregătiți să ne convertim din nou și din nou, să o luăm de la capăt. Fără rugăciune nu există spirit sinodal, la bază, ci doar ceva imitativ al acestuia.
Sinodul analizează modul în care Biserica poate fi sinodală și misionară
Comparativ cu sesiunea de anul trecut, pot să vă spun că metoda este aceeași: să vorbim în Duhul Sfânt, în spiritul Său. Să ne ascultăm unii pe alții în așa fel încât să putem auzi ceea ce Duhul vrea să ne spună nouă, comunității noastre, Bisericii. Cu toate acestea, este foarte diferit în conținut și din ce în ce mai concret. Anul trecut am pus în comun ceea ce am adus cu noi din consultările anterioare. Acum, bazându-ne pe aceste reflecții și pe consultările ulterioare, încercăm să fim din ce în ce mai concreți în ceea ce trebuie să facem pentru a face Biserica din ce în ce mai sinodală și mai misionară.
În acest scop, am discutat trei teme principale: 1. Relațiile (cu Dumnezeu și unii cu alții), 2. Procesele prin care aceste relații sunt manifestate și aprofundate și 3. Locurile în care se întâmplă acest lucru. Aceasta pentru ca toți cei botezați să poată participa la misiunea Bisericii și pentru ca această misiune să poată fi autentică. Misiunea noastră poate fi autentică atunci când relațiile interumane sunt ordonate, când acestea creează comunitatea. O comunitate frumoasă și iubitoare este misiunea în sine, ea atrage oamenii. Și dacă Isus se află în centrul comunității, dacă iubirea Sa se manifestă printre membrii acesteia, atunci cei care intră în contact cu comunitatea îl pot întâlni pe Isus. Iar comunitățile autentice ale Bisericii pot, de asemenea, să arate calea societății, ajutând la construirea de relații între oameni, împletind firele păcii.
Am început Sinodul cu exerciții spirituale, urmând să lucrăm în fiecare zi dimineața și după-amiaza. Lucrăm la fiecare dintre subiectele menționate mai sus în grupuri mici, iar apoi, la adunarea generală, o persoană aleasă de noi prezintă munca grupului. Adunarea generală continuă cu contribuții personale, pe baza cărora fiecare grup completează și prezintă un raport scris. Grupurile sunt asistate de un facilitator, care nu este implicat în discutarea subiectului, dar al cărui rol este de a ajuta la menținerea discuției concentrate pe subiectul care urmează să fie discutat, de a se asigura că toată lumea vorbește în mod ordonat și de a menține atmosfera conversației în Duhul Sfânt. Componența grupurilor noastre este mixtă, reunind persoane de rit roman și oriental, de pe diferite continente și din diferite culturi. Aceste discuții au loc în grupuri lingvistice, cu traducere în cadrul adunării generale.
Foarte des, Sfântul Părinte este prezent la adunările generale. La început ține un discurs, iar apoi își aduce contribuția sa personală, vorbind despre temele dezbătute. Adesea rămâne în timpul pauzelor, putem merge la el, să îl salutăm sau să purtăm o scurtă conversație cu el. Există o pauză dimineața și una după-amiaza. Ne reîntâlnim cu oameni pe care îi cunoaștem sau ne creăm noi contacte. Grupul de șapte maghiari a convenit în aceste pauze asupra modului de participare la o Sfântă Liturghie comună în sărbătoarea Sf. Fecioare Maria Regina Ungariei în Capela Sfântul Ștefan sau la celebrările de seară.
Dezvoltarea unui stil sinodal este un proces lung, mai rapid în unele țări și cu pași mai mici în altele, dar mulți oameni sunt hotărâți să lucreze la el, începând cu dicasterele Vaticanului, prin Dieceze și Arhidieceze, până la viața de zi cu zi a parohiilor și comunităților. Este în „interesul” nostru al tuturor, este vocația tuturor celor botezați, ca mesajul mântuitor al lui Isus să poată fi transmis în mod autentic tuturor oamenilor, astfel încât oamenii să poată intra într-o relație vie cu Isus. Trebuie să lucrăm la acest lucru sinodal, adică împreună. În același timp, trebuie să permitem mesajului Său să ne pătrundă și să ne transforme din nou și din nou, pentru că nu putem da decât ceea ce avem. Putem spera că, dacă îl ascultăm pe Duhul Sfânt, El ne poate arăta noi modalități de a fi reînnoiți în el. (material RomKat.ro, tradus în română de Gerhardus.ro)
