Papa Francisc: Noi auzim strigătul cerșetorilor?
27.10.2024, Vatican (Catholica) - După Liturghia ce a marcat finalul lucrărilor de o lună a Sinodului Episcopilor dedicat temei sinodalității, Papa Francisc s-a întâlnit cu credincioșii pentru antifonul marian „Îngerul Domnului”. A vorbit pornind de la pericopa evanghelică din ritul latin, despre orbul Bartimeu care strigă după Isus pentru a fi vindecat. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Astăzi Evanghelia de la liturgie (Mc 10,46-52) ne vorbește despre Isus, care vindecă un om de orbire. Numele său este Bartimeu, dar mulțimea, pe stradă, îl ignoră: este un sărac cerșetor. Acei oameni nu au ochi pentru acest orb; îl lasă, îl ignoră. Nici o privire de îngrijire, nici un sentiment de compasiune. Nici Bartimeu nu vede, dar aude și se face auzit. Strigă, strigă tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” (v. 48). Însă Isus îl aude și îl vede. Se pune la dispoziția sa și îl întreabă: „Ce vrei să fac pentru tine?” (v. 51).
„Ce vrei să fac pentru tine?” Această întrebare, în fața unei persoane oarbe, pare o provocare și este în schimb o probă. Isus îl întreabă pe Bartimeu pe cine caută cu adevărat, și pentru ce motiv. Cine este pentru tine „Fiul lui David”? Și astfel Domnul începe să deschidă ochii orbului. Să luăm în considerare trei aspecte ale acestei întâlniri, care devine dialog: strigătul, credința, drumul. Înainte de toate strigătul lui Bartimeu, care nu este numai o cerere de ajutor. Este o afirmație despre sine însuși. Orbul spune: „Eu exist, priviți-mă. Eu nu văd, Isuse. Tu mă vezi?” Da, Isus îl vede pe omul cerșetor, și îl ascultă, cu urechile trupului și cu cei ai inimii. Să ne gândim la noi, când pe stradă întâlnim vreun cerșetor: de câte ori privim într-o altă parte, de câte ori îl ignorăm, ca și cum el nu ar exista. Și noi auzim strigătul cerșetorilor?
Al doilea punct: credința. Ce spune Isus? „Mergi, credința ta te-a mântuit” (v. 52). Bartimeu vede pentru că crede; Cristos este lumina ochilor săi. Domnul observă cu privește Bartimeu la El. Cum privesc eu un cerșetor? Îl ignor? Îl privesc ca Isus? Sunt capabil să înțeleg întrebările sale, strigătul său de ajutor? Când tu dai de pomană, privești în ochii cerșetorului? Îi atingi mâna pentru a simți carnea sa? În sfârșit, drumul: Bartimeu, vindecat, „îl urma pe Isus pe cale” (v. 52). Dar fiecare dintre noi este Bartimeu, orb înăuntru, care îl urmează pe Isus odată ce s-a apropiat de El. Când tu te apropii de un sărac și faci să te simtă aproape, Isus este cel care se apropie de tine în persoana acelui sărac. Vă rog, să nu facem confuzie: pomana nu este binefacere. Cel care primește mai mult har de la pomană este cel care o dă, pentru că se lasă privit de ochii Domnului. Să o rugăm împreună pe Maria, aurora mântuirii, pentru ca să păzească drumul nostru în lumina lui Cristos.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Astăzi am încheiat Sinodul Episcopilor. Să ne rugăm pentru ca tot ceea ce am făcut în această lună să meargă înainte pentru binele Bisericii. La 22 octombrie a fost a 50-a aniversare a creării, din partea Sfântului Papă Paul al VI-lea, a Comisiei pentru Raporturile Religioase cu Ebraismul, iar mâine va fi a 60-a aniversare a declarației Nostra aetate a Conciliului Vatican II. Mai ales în aceste timpuri de mari suferințe și tensiuni, îi încurajez pe cei care sunt angajați la nivel local pentru dialog și pentru pace.
Mâine se va deschide la Geneva o importantă Conferință Internațională a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii, la 75 de ani de la Convențiile de la Geneva. Fie ca acest eveniment să trezească conștiințele pentru ca, în timpul conflictelor armate, să fie respectate viața și demnitatea persoanelor și popoarelor, precum și integritatea structurilor civile și a locurilor de cult, respectând dreptul internațional umanitar. Este trist a vedea cum în război, în unele părți, se distrug spitalele și școlile.
Mă unesc cu iubita biserică „San Cristóbal de la Casas”, în statul mexican Chiapas, care îl plânge pe preotul Marcelo Pérez Péreu, asasinat duminica trecută. Un slujitor zelos al Evangheliei și al poporului credincios al lui Dumnezeu. Sacrificiul său, ca acela al altor preoți uciși pentru fidelitate față de slujire, să fie sămânță de pace și de viață creștină. Sunt aproape de populațiile din Filipine lovite de un ciclon foarte puternic. Domnul să susțină acel popor atât de plin de credință. Vă salut pe voi, romani și pelerini. Îndeosebi, salut Confraternitatea Señor de los Milagros, a peruvienilor din Roma, cărora le mulțumesc pentru mărturia lor și încurajez să continue pe drumul de credință.
Salut grupul de bătrâni din Loiri Porto San Paolo, tinerii de la Mir din Assemini (Cagliari), „Pelerinii sănătății” din Piacenza, Oblații Seculari Cistercieni de la Sanctuarul din Cotrino și Confederația Cavalerilor Săraci ai Sfântului Bernard de Clairevaux. Și vă rog să continuăm să ne rugăm pentru pace, în special în Ucraina, Palestina, Israel, Liban, pentru ca să se pună capăt escaladării și să se pună pe primul loc respectarea vieții umane, care este sacră! Primele victime sunt în rândul populației civile: vedem asta în toate zilele. Prea multe victime nevinovate! Vedem în fiecare zi imagini de copii masacrați. Prea mulți copii! Să ne rugăm pentru pace. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!