Depozitul de credință nu se schimbă și nu se poate schimba
12.11.2024, Vatican (Catholica) - Episcopul Luis Marín de San Martín este una dintre figurile-cheie ale Sinodului privind sinodalitatea. Papa Francisc l-a numit subsecretar al evenimentului, pe care prelatul spaniol spune că l-a trăit ca „o ofertă de har” și o chemare „la convertire personală”. Cu recenta întâlnire de la Roma deja încheiată și documentul final emis, Episcopul a subliniat într-o conversație cu ACI Prensa, partenerul de știri în limba spaniolă al CNA, că sinodalitatea „este o dimensiune constitutivă a Bisericii”, astfel încât, în ciuda faptului că adunarea s-a încheiat, „procesul continuă”.
Prelatul a menționat că această dimensiune „nu este o realizare” sau ceva care se dobândește, ci „există și a existat întotdeauna”. El a afirmat că „Biserica «este» sinodală” și că, prin urmare, în această etapă de „implementare” se dorește dezvoltarea acestei dimensiuni, „tragerea consecințelor și concretizarea în viața Bisericii”. Pentru el, documentul final „nu este o carte de rețete sau un cod de legi”, ci mai degrabă „deschide uși, indică anumite căi de parcurs și încurajează procese” cu „viteze, dezvoltări și expresii concrete diverse, deoarece există diferențe geografice și culturale”, deși cu același „depozit de credință: un Domn, o credință, un Botez”. În acești patru ani, a explicat el, „am încercat să ascultăm vocea Duhului pentru a discerne cum să fim fideli Domnului și cum să trăim și să mărturisim Evanghelia în lumea de astăzi”. De asemenea, vede procesul ca o oportunitate de reînnoire profundă, care „vine din experiența lui Cristos înviat” și este orientat și spre misiunea în lumea de astăzi, asumând diversitatea culturală și diferitele provocări, „dar întotdeauna în comuniune”.
În ceea ce privește propunerea documentului final de revizuire a dreptului canonic în „cheie sinodală”, Mons. Marín a afirmat că „Codul de Drept Canonic este un instrument practic”. În acest sens, a reiterat că „depozitul de credință nu se schimbă, dar legile Bisericii Catolice sunt reînnoite, astfel încât să se adapteze mai bine și să fie mai utile în misiunea mântuitoare care i-a fost încredințată”. „Se cere o revizuire a codului din 1983, ținând cont de dezvoltarea eclesiologică actuală, astfel încât să poată oferi forme, structuri și proceduri în cheie sinodală”, a explicat el. Într-o declarație pentru ACI Prensa, Episcopul a spus că „există o comisie de specialiști în drept canonic care lucrează” pentru a revizui structurile și procesele existente, astfel încât acestea să fie mai eficiente. Printre subiectele revizuite, a menționat „caracterul obligatoriu al consiliilor pastorale diecezane și parohiale; dezvoltarea de modalități de colaborare cu laicii, integrând astfel varietatea de slujiri; extinderea posibilităților laicilor de a exercita anumite slujiri” sau stabilirea de „noi structuri regionale sau continentale, cum ar fi adunările ecleziale”, precum și „determinarea modului de a realiza transparența, responsabilitatea și evaluările”.
O altă consecință a Sinodului asupra sinodalității este solicitarea unei mai mari participări a laicilor la „procesele decizionale” și ca aceasta să se facă prin noi structuri și instituții sinodale. Pentru prelat, participarea laicilor nu este o concesie „ci o consecință a Botezului”, astfel că „ei trebuie să își asume toate responsabilitățile care le revin, fără a laiciza clerul sau a clericaliza laicii”. Subsecretarul Sinodului Episcopilor a subliniat că fiecare botezat „trebuie să se simtă implicat în viața și misiunea Bisericii și să participe la discernământul pentru luarea deciziilor, căutând binele ei”. O co-responsabilitate care, a subliniat el, este diferențiată, deoarece „fiecare persoană participă în conformitate cu diferitele sale slujiri și funcții”.
Referindu-se la cuvintele Papei Francisc, a subliniat că „modelul nu este piramida, nici sfera, ci poliedrul”. „Episcopul și preotul paroh, pentru a lua decizii, au datoria de a consulta și asculta pentru a discerne, astfel încât organismele participante să existe și să funcționeze. Ei vor lua apoi deciziile care le corespund prin slujirea lor și vor explica deciziile luate”. Mons. Marín a insistat asupra necesității de a clarifica procesele decizionale și co-responsabilitatea, deoarece există probleme „în care decizia revine doar Episcopului sau preotului paroh și altele care pot fi luate în alte instanțe”. Cu toate acestea, „există nevoia de a clarifica procesele decizionale și co-responsabilitatea”, a adăugat Episcopul. „Autoritatea în Biserică trebuie să fie întotdeauna înțeleasă și exercitată ca o slujire. De asemenea, este important să se țină cont de principiul subsidiarității; problemele trebuie rezolvate la nivelul cel mai apropiat de cei implicați”, a explicat subsecretarul sinodal.
În ceea ce privește participarea femeilor în Biserică, documentul propune, în primul rând, „necesitatea ca femeile să își asume rolul care le revine în Biserică, inclusiv participarea la slujiri”, prelatul menționând că, până de curând, „în mod surprinzător, slujirile laice erau deschise doar bărbaților”. Mons. Marín a precizat că același lucru este valabil și pentru posturile de responsabilitate, „care pot fi ocupate de laici, bărbați sau femei”. „În Curia Romană există deja femei în secretariatul unor dicastere și nimic nu le împiedică să prezideze altele în viitor, așa cum laicii fac deja astăzi.” Prelatul a spus că în unele locuri „femeile îndeplinesc multe sarcini pastorale și administrative, precum și de guvernare, și este oportun să se continue în această direcție”. În ceea ce privește punctul 60 din documentul final al Sinodului, a spus că „ridică, de asemenea, problema diaconatului, care este o slujire hirotonită și nu una laică. Este clar că au existat diaconițe în Biserica primară. Dar a fost aceasta o slujire hirotonită? Care erau sarcinile lor? Era același lucru în toate Bisericile locale? Pentru a explora în continuare această problemă, Papa Francisc a numit două comisii. Munca de studiere a acesteia continuă”, a notat el. În acest sens, a subliniat că „este important să rețineți că acest lucru nu înseamnă accesul la preoție și episcopat; se studiază doar subiectul diaconatului, care este un grad al Sacramentului Preoției, dar care, așa cum amintește Consiliul Vatican II, nu este orientat spre preoție, ci spre slujire (diaconii nu sunt preoți, așa cum sunt preoții și Episcopii). Sinodul cere clarificări suplimentare”, a subliniat el.
Unul dintre paragrafele care a primit cele mai multe voturi împotrivă a fost nr. 27 privind „studierea modului de a face din celebrările liturgice o expresie a sinodalității”. Propunerea a primit 312 voturi pentru (87,8%) și 43 împotrivă (12,1%). „Având în vedere importanța relației dintre liturgie și sinodalitate”, a continuat Episcopul, „se propune să se încredințeze unui grup de studiu sarcina de a face ca celebrările liturgice să fie mai expresive pentru sinodalitate”. „Din punctul meu de vedere”, a continuat el, „aceasta se referă în primul rând la trei linii de studiu suplimentar: cum să consolidăm comuniunea, astfel încât cei care celebrează să fie comunitatea unită în Cristos înviat și nu o sumă de indivizi deconectați, necunoscuți și solitari; cum să promovăm participarea diferențiată, evitând să ne considerăm simpli spectatori; cum să ne implicăm cu toții în misiunea comună, în evanghelizare. Pe scurt, cred că cheia se află în modul de a trăi și de a face prezentă iubirea (caritas), care ne identifică drept creștini.”
Subsecretarul a menționat, de asemenea, că adunarea a cerut „clarificări privind criteriile de selecție a Episcopilor și modul în care Biserica locală ar trebui să intre în procesul de selecție”. În această ordine de idei, a arătat că este „necesar să depășim mentalitatea de «putere» și să o dezvoltăm pe cea de «slujire». Nu există nici o îndoială că, cu cât un grup este mai închis, cu atât este mai mare riscul de elitism, motiv pentru care se cere o mai mare implicare a poporului lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, a subliniat că există dificultăți practice, în special în Diecezele mari, unde cunoașterea posibililor candidați este limitată. „Alte dificultăți le găsim în participare: doar credincioșii? Cei care practică [credința]? Toată lumea? De asemenea, în modul de desfășurare a consultării, evitând campaniile electorale și presiunile din partea grupurilor organizate.” „Principiul este clar: să extindem consultarea și să permitem o mai mare participare. Dar este necesar un studiu aprofundat, procedând cu calm. Acesta este motivul pentru care Papa a creat un grup de lucru pe această temă. Să așteptăm concluziile sale”, a indicat Mons. Marín.
Cât despre cei care, „cu bună intenție, se temeau de o schimbare a doctrinei, au văzut deja că nu este cazul. Depozitul de credință nu se schimbă și nu se poate schimba. Este vorba de a-l aprofunda, de a-l formula și de a-l dezvolta în timpul prezent, așa cum a făcut Biserica de-a lungul istoriei sale”, a afirmat prelatul. „Procesul sinodal decurge din acțiunea Duhului Sfânt și necesită în mod necesar convertirea inimii. În caz contrar, nu vom înțelege nimic. Firul comun care leagă diferitele părți ale documentului este, de fapt, o invitație la convertire: chemați de Duhul Sfânt la convertire; convertire în relații; convertire în procese; convertire în interconectivitate; convertire pentru misiune. Pentru aceasta, este necesar ca iubirea să fie, cu adevărat, firul comun”, a conchis el.
