Mons. Gallagher: Diplomația Sfântului Scaun, „spital de campanie” în mijlocul bătăliilor
13.11.2024, Vatican (Catholica) - Rezolvarea conflictelor – din Ucraina în Orientul Mijlociu, din Caucaz în Myanmar, din Etiopia în Yemen – și construirea păcii; promovarea și tutelarea drepturilor umane; libertatea religioasă; îngrijirea casei comune; contrastul „culturii rebutării”; migrațiile; accesul la asistența sanitară. De asemenea: apărarea de politici economice juste; lupta împotriva traficului de persoane; promovarea fraternității și a multilateralismului. Ca „un spital de campanie în mijlocul unei bătălii”, Sfântul Scaun este „parte integrantă” a dezbaterii despre tensiunile pe care comunitatea internațională trebuie să le înfrunte și despre activitățile care se desfășoară pe tabla de șah globală, exercitând un „soft power” care permite să „se obțină rezultate la care și autoritățile globale cele mai dominante cu greu pot să ajungă singure”. Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar vatican pentru Raporturile cu Statele și Organizațiile Internaționale, ilustrează în detaliu vocația și natura, instrumentele și raporturile, activitățile și modalitățile de acțiune ale diplomației vaticane milenare angajată actualmente în relații cu 184 de țări și cu mare parte dintre instituțiile care reprezintă guvernarea globală. A făcut aceasta într-o lungă lectio magistralis la Universitatea Catolică din Lublin (KUL) despre tema „Diplomația Sfântului Scaun în lumea contemporană” cu ocazia întâlnirii organizate pentru marți, 12 noiembrie 2024, de Centrul pentru Studiul Diplomației din același Ateneu.
Înainte de toate, Mons. Gallagher a schițat situația actuală a activității diplomatice a Sfântului Scaun pornind de la istorie, apoi de la deceniile de muncă dedicate pentru „a construi punți, a căuta dialogul cu toți, a folosi umilință și răbdare la maximum pentru a dezlega noduri aparent de nedesfăcut, a se strădui să refacă cele mai slabe semne de bunăvoință ale părților aflate în conflict pentru a demara procese de pace”. Diplomația pontificală este, prin urmare, o „diplomație a milostivirii”, înțeleasă ca „angajare politică autentică de solidaritate, în vederea promovării binelui comun”. Nu un obiectiv abstract, ci realizarea de acțiuni concrete precum ștergerea datoriilor externe și promovarea de politici de cooperare și dezvoltare sau valorizarea demnității persoanei umane, „și în fața delictelor grave” precum pedeapsa cu moartea. Apoi Gallagher a explicat în detaliu studenților de la KUL structura și actorii din diplomația papală, apoi funcția Nunțiaturilor Apostolice, prezența Papei în contexte cu culturi și tradiții religioase diferite sau rolul delegaților apostolici ca reprezentanți stabili pe lângă Bisericile locale, când nu au fost stabilite relații diplomatice. Această rețea „vastă și bine definită” este condusă de Secretariatul de Stat, a explicat Arhiepiscopul, dar „primul diplomat este chiar Papa”.
Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea și „problemele referitoare la Europa de Est” au demonstrat aceasta pe larg, dar și astăzi este evident „impactul pe care Papa Francisc îl are pe scena internațională”. Lui „i se adresează lumea” și „cuvintele sale și acțiunile sale inspiră și animă activitatea diplomatică a Sfântului Scaun”, a evidențiat reprezentantul vatican. Prin exortații și rugăciuni, întâlniri și enciclice, și mai ales cu călătoriile în fiecare colț al globului, „Papa exercită în mod neobosit autoritatea sa morală”, „înfruntă situații de nedreptate, ajunge la persoane abandonate, avertizează cu privire la practici dăunătoare care pun în pericol lumea noastră și viitorul nostru”. În această misiune Pontiful nu este singur, ci se folosește de diferite instituții ale Bisericii Catolice și, în unele cazuri, de trimiși speciali precum Cardinalul Matteo Zuppi pentru războiul din Ucraina. Uneori chiar Episcopii locali se angajează „în dialogul și în negocierilor cu liderii locali” și pe teren este mereu nunțiul care are „responsabilitatea” de a menține raporturile cu Bisericile locale și diferitele componente ale guvernului.
Focusul intervenției Arhiepiscopului s-a mutat după aceea asupra scenariilor actuale de războaie, dar și asupra provocărilor și a politicii sociale în care se articulează munca diplomației papale, dusă înainte departe de reportaje și reflectoare. Înainte de toate, Scaunul Apostolic este activ pentru rezolvarea conflictelor: Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, Caucaz, în orice scenariu Sfântul Scaun acționează „super partes”, „intervine pentru a susține o idee de pace care este rod al raporturilor juste, al respectării normelor internaționale și al tutelării drepturilor umane fundamentale”. Mai ales, a afirmat Arhiepiscopul Gallagher, „Sfântul Scaun este activ pe planul umanitar pentru a susține, de exemplu, eforturile menite să reînnoiască viața socială în locuri îndepărtate și adesea uitate, sau pentru a facilita reunirea familială a minorilor și schimbul de prizonieri, răniți și trupuri decedate căzute între Rusia și Ucraina”. Sfântul Scaun niciodată „nu încetează să reafirmă că principiul de umanitate” nu poate și nu trebuie să fie „compromis în numele exigențelor militare, lovind în mod nediscriminat populația civilă”, a remarcat prelatul. De aici se naște pro-activismul în dezbateri și negocieri internaționale despre dezarmare.
Alt domeniu de acțiune este promovarea și tutelarea drepturilor umane, așadar, „dreptul la viață și inviolabilitatea fiecărei persoane”, apărarea „sfințeniei vieții umane de la concepere la moartea naturală”. „Apărând aceste drepturi, Sfântul Scaun nu numai că stabilește un standard moral, ci declanșează și dezbateri vitale pe scena globală”, a spus Mons. Gallagher, criticând țările sau blocurile de țări care „încearcă să impună o viziune a drepturilor, a naturii și a demnității care nu corespunde învățăturilor Bisericii.” „Din nefericire, în unele cazuri, furnizarea de ajutoare umanitare internaționale și finanțări pentru dezvoltarea sunt condiționate de voința unei țări de a adopta aceste ideologii”, a spus prelatul. Pe aceeași urmă, a voit să scoată în evidență efortul constant pentru o asistență sanitară adecvată pentru toți, subliniind că aceasta nu exclude, totuși, refuzarea „unor concepte controversate, precum drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, în măsura în care s-au evoluat într-o agendă globală ideologică, inclusiv așa-numitul «drept la avort» care sfidează în mod explicit standardele morale și legale”.
Apoi a vorbit despre libertate religioasă, amintind contribuția unuia dintre cei mai iluștri profesori de la Universitatea din Lublin, Papa Ioan Paul al II-lea. În epoca Papei polonez, dar și în zilele noastre, religia este „instrumentalizată pentru a alimenta controverse politice”, și aceasta a dus la forme „crunte” de discriminare, violență și război. Ca răspuns la aceste provocări, Sfântul Scaun subliniază mereu importanța de „a recunoaște dimensiunea publică a libertății religioase, respectând și autonomia legitimă și laicitatea statului, construite pe un dialog sănătos între stat și comunitățile religioase, care nu sunt rivali, ci parteneri”, a spus Arhiepiscopul.
De aici, încă o listă a celorlalte domenii în care acționează diplomația pontificală și asupra cărora este puternic accentul magisteriului lui Francisc: îngrijirea casei comune, lupta împotriva „culturii rebutării” care „diminuează demnitatea umană valorizând indivizii exclusiv pe baza utilității lor”, impactul progreselor tehnologice și al globalizării asupra forței de muncă și teama față de inteligența artificială care, „dacă nu este contextualizată și reglementată în mod adecvat, ar putea să aibă grave implicații etice și consecințe pentru omenire”. Apoi nu a lipsit referința la migrații pentru care Mons. Gallagher a reafirmat angajarea Sfântului Scaun și a Bisericii Catolice în căutarea de soluții adecvate pentru un fenomen care – conform statisticilor recente – lovește aproape 120 de milioane de persoane care fug de persecuții, războaie, conflicte, sărăcie. În această optică, a subliniat prelatul, Sfântul Scaun apără politici economice juste și pune pe teren toate eforturile pentru a dezrădăcina sărăcia și încearcă să promoveze fraternitatea umană ca antidot la „globalizarea indiferenței”.
Apoi este puternică opera Sfântului Scaun pentru a combate traficul de ființe umane și celelalte forme de sclavie modernă. Papa Francisc, a spus diplomatul, „este recunoscut universal ca unul dintre principalele glasuri morale în lupta împotriva traficului de persoane”. De mai multe ori Papa și-a ridicat glasul în apărarea persoanelor „înșelate, agresate, adesea vândute de mai multe ori pentru scopuri diferite și, la sfârșit, ucise sau, în orice caz, vătămate fizic și mintal”. Pentru a combate în mod eficace această „plagă toxică”, Sfântul Scaun îndeamnă guvernele „să blocheze afluenții săi și să înfrunte cauzele sale profunde, cum sunt sărăcia extremă, corupția, nedreptățile și excluderea în domeniul economic”. Așadar, a concluzionat Paul Richard Gallagher, în fața unei panorame dezolante pe care Papa nu a ezitat să o definească un „al treilea război pe bucăți”, Sfântul Scaun și structurile diplomației sunt unite în misiunea de „a fi un semn de speranță”. În această perspectivă, diplomația pontificală „devine un instrument în slujba conviețuirii umane și un glas care reafirmă în orice ocazie posibilă aspirația comună la stabilitate, la siguranță și la pace”.
Tot în lectio, secretarul pentru raporturile cu statele a voit să ofere clarificări cu privire la diplomația bilaterală menținută de Sfântul Scaun cu diferite țări prin concordate sau acorduri, „fundamentale, pe de o parte, pentru a apăra Bisericile locale de orice ingerință necuvenită a statului în treburile ecleziale și, pe de altă parte, pentru a se angaja cu statele cu privire la probleme de interes comun, cu scopul de a asigura o cooperare eficace în domeniul social și religios”. În această privință, Gallagher a amintit și înțelegerile semnate – ca semn de „atenție deosebită față de exigențele Bisericilor locale și față de bunăstarea tuturor popoarelor” – cu țări cu care încă nu există relații diplomatice „complete”. Exemplul cel mai luminos este Acordul provizoriu cu Republica Populară Chineză pentru numirea Episcopilor, prorogat pentru patru ani, precum și Acordul despre statusul reprezentantului pontifical rezident în Vietnam.
În plus, Sfântul Scaun încă din 1949, adică de când s-a acreditat ca observator permanent la FAO, „a intensificat progresiv angajarea și contribuția sa la întreaga familie a națiunilor, prin participarea la numeroase organizații internaționale”, ca observator sau membru cu titlu deplin. Această participare permite să „acționeze îndeosebi ca forță de leadership etică” și „depășește statecraft-ul convențional”, garantând „independența de alianțe și blocuri politice” și favorizând, în schimb, cooperarea și medierea. Pentru acest motiv, a subliniat Arhiepiscopul Gallagher, Sfântul Scaun poate desfășura „rolul de mediator credibil, fundamental pentru a înfrunta conflictele și a promova dialogul cu privire la problemele globale”. Adică poate „construi punți acolo unde alții ar putea să vadă numai diviziuni insurmontabile”. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
