Papa Francisc: Speranța unei lumi fraterne este Isus
31.12.2024, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a condus Biserica în mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru binecuvântările anului 2024, prezidând intonarea Te Deum-ului la încheierea primelor Vespere ale Solemnității Mariei, Născătoare de Dumnezeu. Maria, a spus Sfântul Părinte în omilia sa, ne ajută să citim „semnele timpului” în lumina misterului lui Isus.
Roma chemată să îi primească pe toți
În ajunul anului 2025, Sfântul Părinte a amintit de lucrările ample pe care Roma le-a văzut în ultimul an în pregătirea Jubileului. Aceste lucrări, valoroase în sine, sunt deosebit de semnificative în măsura în care corespund vocației particulare a Romei de „a-i primi pe toți, pentru ca fiecare să se poată recunoaște ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu și ca frați și surori între ei”. Îi mulțumim lui Dumnezeu în mod special, a spus el, pentru că ne-a permis să lucrăm „în această mare cauză, cu acest orizont larg care este speranța fraternității”. „Speranța lumii stă în fraternitate”, a proclamat Pontiful, exprimându-și în același timp bucuria că Cetatea Romei s-a pregătit în ultimele luni să primească oameni din întreaga lume, nu numai catolici, ci și „alți creștini; credincioși din orice religie și căutători de adevăr, libertate, dreptate și pace – toți pelerini ai speranței și fraternității”.
Isus, temelia fraternității umane
Dar, a întrebat el, fraternitatea umană nu este cumva doar un alt slogan? Poate fi ea construită pe o fundație solidă? Maria, „Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ne dă răspunsul”, a spus el, „indicându-l pe Isus”. „Speranța unei lumi fraterne este El”, a proclamat Papa Francisc, „Fiul întrupat, trimis de Tatăl pentru ca noi toți să devenim ceea ce suntem, adică copii ai Tatălui care este în ceruri și, prin urmare, frați și surori între noi”. Și astfel, a spus Papa, în timp ce admirăm numeroasele lucrări care au fost finalizate pentru Jubileu, trebuie să recunoaștem că „șantierul decisiv” se află în fiecare dintre noi: locul în care fiecare dintre noi lucrează pentru a-i permite lui Dumnezeu să schimbe „ceea ce în mine este nedemn de un fiu sau o fiică… și în care mă voi angaja, în fiecare zi, să trăiesc ca un frate și o soră pentru aproapele meu”. Sfântul Părinte și-a încheiat omilia cu rugăciunea ca „Maria, Mama noastră sfântă, să ne ajute să mergem împreună, ca pelerini ai speranței, pe calea fraternității”.
