Papa Francisc: Să aducem speranță spunând da vieții în Anul Jubiliar
05.01.2025, Vatican (Catholica) - În discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 5 ianuarie 2025, Papa Francisc i-a încurajat pe creștini să fie „mesageri ai speranței” în Anul Jubiliar, spunând „da” vieții. Umbrelele au împânzit Piața San Pietro în ziua ploioasă de duminică, în care pelerinii jubiliari au înfruntat vremea pentru a asculta cuvintele Sfântului Părinte. El a lăudat mulțimea pentru curajul de a sta afară în ploaie și i-a îndemnat să aducă lumina lui Dumnezeu în familiile și comunitățile lor în timpul Jubileului Speranței 2025. „Să nu ne fie teamă să deschidem ferestre luminoase ale apropierii de cei care suferă, ale iertării, compasiunii și reconcilierii”, a spus Papa de la fereastra Palatului Apostolic. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Și felicitări, sunteți curajoși, cu ploaia! Duminică frumoasă!
Astăzi, Evanghelia (cf. Ioan 1,1-18), vorbindu-ne despre Isus, Cuvânt făcut trup, ne spune că „lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1,5). Adică ne amintește cât de puternică este iubirea lui Dumnezeu, care nu se lasă învinsă de nimic și că, dincolo de obstacole și refuzuri, continuă să strălucească și să lumineze drumul nostru. Vedem aceasta la Crăciun, când Fiul lui Dumnezeu, făcut om, depășește atâtea ziduri și atâtea diviziuni. Înfruntă închiderea minții și a inimii celor „mari” din timpul Său, preocupați mai mult să apere puterea decât să îl caute pe Domnul (cf. Mate 2,3-18). Împărtășește viața umilă a Mariei și a lui Iosif, care îl primesc și îl cresc cu iubire, dar cu posibilitățile limitate și greutățile celui care nu are mijloace: erau săraci. Se oferă, fragil și lipsit de apărare, întâlnirii cu păstorii (cf. Luca 2,8-18), oameni cu inima marcată de asperitățile vieții și de disprețuirea societății; și apoi cu magii (cf. Matei 2,1), care, determinați de dorința de a-l cunoaște, înfruntă o călătorie lungă și îl găsesc într-o casă de oameni obișnuiți, în mare sărăcie.
În fața acestor provocări și a atâtor altora, care par contradicții, Dumnezeu nu se oprește niciodată – să auzim bine aceasta: Dumnezeu nu se oprește niciodată -, găsește mii de moduri pentru a ajunge la toți și la fiecare dintre noi, acolo unde ne aflăm, fără calcule și fără condiții, deschizând și în nopțile mai întunecate ale omenirii ferestre de lumină pe care întunericul nu le poate acoperi (cf. Isaia 9,1-6). Este o realitate care ne mângâie și care ne dă curaj, în special într-un timp cum este al nostru, un timp care nu este ușor, unde este atâta nevoie de lumină, de speranță și de pace, o lume în care oamenii creează uneori situații așa de complicate, din care pare imposibil să se iasă. Pare imposibil să se iasă din atâtea situații, dar astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu este așa. Dimpotrivă, ne cheamă să îl imităm pe Dumnezeul iubirii, deschizând breșe de lumină oriunde putem, cu oricine ne întâlnim, în orice context: familial, social, internațional. Ne invită să nu ne fie frică să facem primul pas. Aceasta este invitația Domnului astăzi: să nu ne fie frică să facem primul pas – este nevoie de curaj pentru a face asta, dar să nu ne fie frică.
Deschizând larg ferestre luminoase de apropiere față de cel care suferă, de iertare, de compasiune, de reconciliere: aceștia sunt mulții primi pași pe care noi trebuie să îi facem pentru a face drumul mai clar, sigur și posibil pentru toți. Și această invitație răsună în mod deosebit în Anul Jubiliar abia început, solicitându-ne să fim mesageri ai speranței cu „da”-uri simple, dar concrete spuse vieții, cu alegeri care aduc viață. Să facem aceasta, toți: aceasta este calea mântuirii! Și atunci, la începutul unui nou an, putem să ne întrebăm: În ce mod pot să deschid o fereastră de lumină în ambientul meu și în relațiile mele? Unde pot să fiu o breșă care lasă să treacă iubirea lui Dumnezeu? Care este primul pas pe care eu ar trebui să îl fac astăzi? Maria, stea care conduce la Isus, să ne ajute să fim pentru toți martori luminoși ai iubirii Tatălui.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini veniți din diferite țări. Salut îndeosebi profesorii de religie din Arhidieceza de Zagreb. Preaiubiților, urez tot binele pentru munca voastră, foarte importantă pentru formarea culturală, spirituală și morală a noilor generații. Salut credincioșii din Orzinuovi, familiile din Massa Lombarda, ministranții și lucrătorii pastorali din Postioma și Porcellengo, tinerii din „Fraternitatea franciscană din Betania”, tinerii din Concesio, localitatea natală a Sfântului Paul al VI-lea, și tinerii Neprihănitei. Salut grupul de adolescenți din decanatul de Oggiono, provincia Lecco, în pelerinaj pentru Jubileu.
Să continuăm să ne rugăm pentru pace în Ucraina, în Palestina, Israel, Liban, Siria, Myanmar, Sudan. Comunitatea internațională să acționeze cu fermitate pentru ca în conflicte să fie respectat dreptul umanitar. Nu mai loviți civili, nu mai loviți școli, spitale, nu mai loviți locuri de muncă! Să nu uităm că războiul este mereu o înfrângere, mereu! Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere pe mâine!
