SRUC 2025 la Iași: A cincea zi în biserica din Valea Lupului
23.01.2025, Iași (Catholica) - A cincea zi din octava de rugăciune de anul acesta s-a celebrat miercuri, 22 ianuarie 2025, în biserica „Sfântul Pius de Pietrelcina” din Valea Lupului. Ora de rugăciune a fost organizată de către „Grupul de Rugăciune Sfântul Padre Pio” al parohiei, a fost prezidată de către Preasfințitul Petru Sescu, însoțit la altar de către parohul comunității, pr. Bogdan Herciu, și de către economul Diecezei, pr. Alexandru Roca. La celebrare au fost prezenți credincioși ai comunități și un mic număr de „pelerini ai unității”, care participă la toate întâlnirile acestor zile de rugăciune și țin aprinsă flacăra „speranței ecumenice” în comunitățile noastre.
Lumina unei lumânări a fost semnul propus pentru întâlnirile ecumenice, de către comunitatea din Bose care a pregătit materialul de rugăciune pentru anul acesta. Animată de spiritul Jubileului și de fericita coincidența a Paștelui comun, octava de rugăciune are la bază celebrarea a 1700 de ani de la primul conciliu ecumenic de la Niceea, din anul 325, la care s-au stabilit articolele fundamentale ale credinței, pe care le mărturisesc toți creștinii în Crezul Niceo-Constantinopolitan. Gestul de a aprinde prima lumânare este însoțit de dialogul dintre Isus și Marta, la mormântul lui Lazăr: „Crezi tu aceasta?” „Da, Doamne, eu am crezut…”. Lumina este dăruită mai departe, de la un credincios la altul în timp ce se proclamă „Lumina lui Cristos”. Cu inimile și chipurile luminate și încălzite de această lumină este proclamat Crezul.
Meditând la semnificația acestui gest, care ne invită să facem din credința noastră lumină pe drumul către unitate, în aceste timpuri întunecate de rupturi și polarizări tot mai radicale, am amintit, la predică, un moment din viața Fericitului pr. Pino Puglisi, ucis de mafia la Palermo în anul 1993. Încercând să o încurajeze pe Serena, o tânără violentată de un mafiot local, don Pino o invită să facă din credința în bine și în iubire, lumină pentru a nu se lăsa copleșită de negurile furiei și ale disperării: „Pas după pas, Serena! Dacă încerci să luminezi valea toată, scufundată în întuneric, cu luminița pe care o ții în mână, ți se face și mai mult frică. Luminează doar pasul următor și încearcă să îl faci. Un pas după altul. Ai această forță! Avem această forță!” (Alessandro d’Avenia, Ciò che inferno non è, 2014)
Credința pe care o mărturisim noi, creștinii, pare uneori insuficientă în fața marilor provocări pe care le ridică drumul către unitate, compromis de multele erori ale trecutului și diviziuni ale prezentului, pe care continuă să le sădească diavolul (dia-bolos = cel care divide). Și totuși credința este suficientă pentru a face pasul următor, fără să pretindem să știm cum va fi până la sfârșit acest drum, încrezători în binele pe care speranța unității îl aduce în viața noastră religioasă. Mai mult decât un ideal al nostru, unitatea este speranță, prin care operează în inimile noastre „Duhul de viață dătătorul”, despre care ne-a vorbit Evanghelia acestei zile a octavei, în care este proclamată credința Bisericii în Duhul Sfânt. Doar Duhul Sfânt, Cel despre care „nu știi de unde vine, nici încotro merge” (In 3,8), ne poate elibera de înlănțuirea apăsătoare a trecutului și de teama obscură a viitorului, pentru a ne face să privim în sus, „să ne naștem de sus” (In 3,7).
Celebrarea s-a încheiat cu semnul păcii și al lumânărilor puse împreună, la picioarele altarului, pentru a forma o unică și mare lumină care luminează Biserica, de care avem nevoie pentru ca luminița credinței noastre să fie ocrotită și să capete putere, pentru a rezista în fața intemperiilor timpului și ale istoriei. (Pr. Bogdan Herciu pentru Ercis.ro)
