Ziua patronului spiritual al Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”
08.02.2025, Oradea (Catholica) - Iubirea față de Dumnezeu și iubirea aproapelui sunt două coordonate care au marcat viața lui Iuliu Maniu, care a fost un „model printre oameni” cum l-a numit Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea, la Sfânta Liturghie celebrată pe 5 februarie a.c. în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea, împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, la 72 de ani de la moartea marelui om politic greco-catolic în închisoarea din Sighet. La Sfânta Liturghie au participat elevii și profesorii Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” care în acea zi și-au sărbătorit patronul spiritual.
„Dacă reușim înainte de toate să îl înțelegem pe Domnul – care este principiul și sfârșitul tuturor lucrurilor – și dacă reușim să pătrundem puțin în viața lui Iuliu Maniu, cel care este modelul școlii noastre, avem cu adevărat modelul suprem și un model printre oameni”, a spus în cuvântul de învățătură Eparhul orădean, pornind de la Evanghelia zilei, în care Isus răspunde unui cărturar care este porunca cea dintâi care trebuie împlinită a dobândi viața veșnică „Să îl iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată puterea și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Mc 12,28-37).
„Modelul suprem este Isus Cristos, care ne îndeamnă să iubim. Iuliu Maniu este modelul printre oameni care a făcut dovada că se poate iubi până la moarte”, a evidențiat Preasfințitul Virgil, amintind că pe 5 februarie 1953, Iuliu Maniu și-a dat viața în închisoarea de la Sighet, murind de frig și foame, «fără ca vreun prieten, nici măcar un gardian, să stea alături de el» cum spunea Asra Berkovitz. „Probabil noi nu vom fi chemați să ne dăm viața în pușcărie, dar să îl iubim pe aproapele, suntem cu toții chemați!”, a mai spus Episcopul, îndemnând elevii și profesorii Liceului Greco-Catolic să nu uite de patronul spiritual al școlii lor și să îl aleagă, întâi de toate, ca mentor în viață pe Domnul: „Cu toții căutăm modele – pot să fie părinții, profesorii, prietenii noștri, iar dacă în aceștia găsim cele două coordonate – iubirea Lui Dumnezeu și iubirea aproapelui – cu adevărat ne-am ales mentori buni. (…) Fiți bucuroși că îl aveți ca patron al școlii pe Iuliu Maniu și gândiți-vă cum a trăit și cum a murit la Sighet. În același timp faceți o paralelă între ceea ce trăim noi astăzi și dacă reușim cu adevărat să apreciem ceea ce avem?”
La finalul Sfintei Liturghii arhierești a fost ridicat parastas pentru sufletul servului lui Dumnezeu Iuliu Maniu. A urmat momentul depunerii de flori și coroane la statuia lui Iuliu Maniu situată în imediata apropiere a Catedralei „Sf. Nicolae” din Oradea, în cadrul căruia elevii și profesorii au adus un omagiu patronului lor spiritual. Sărbătoarea a continuat în Sala Festivă a Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea unde directorul Bianca Fernea a oferit trofeul de recunoaștere a fidelității Preasfinției Sale Virgil Bercea și mai multor persoane din cadrul corpului profesoral al liceului pentru contribuția esențială, constanța și implicarea de care au dat dovadă de peste 25 de ani în viața și activitatea Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu”.
În cadrul evenimentului a conferențiat pr. Cristian Borz, custodele Casei Memoriale „Iuliu Maniu” de la Bădăcin, care a adus câteva dintre obiectele care au aparținut marelui om politic, Iuliu Maniu: distincții, ceasul de buzunar și o batistă cu monograma acestuia. În cadrul conferinței, pr. Borz a trasat o paralelă între Iuliu Maniu și Fericitul Iuliu Hossu, scoțând în evidență personalitatea acestora, implicarea și iubirea lor pentru țară și Biserică. „Biografiile celor doi sunt foarte largi, foarte stufoase. Pe aceștia nu i-a legat doar numele de Iuliu, un vechi nume antic roman, dar viețile lor s-au intersectat pentru că au crezut în aceleași valori, punându-se în slujba celorlalți. Iuliu Maniu și Iuliu Hossu s-au născut în luna Ianuarie, amândoi vin din familii de preoți. […] Ei nu au crezut nici un moment că lucrurile materiale, carierele mari, pozițiile sociale înalte, le pot oferi acea bucurie a vieții creștine de care ne vorbește Sfânta Scriptură. Comuniunea cu Dumnezeu a fost cea care i-a unit, ei doi rămânând modele pentru fiecare dintre noi de perseverență și de curaj”
A urmat conferința susținută de dr. Silviu Sana care a prezentat în fața celor prezenți un studiu asupra percepției presei maghiare a vremii despre omul politic Iuliu Maniu. „Ce spune presa și izvoarele maghiare despre Iuliu Maniu? Avem discursul lui din luna mai 1919 tradus pentru prima oară și știm că despre personalitatea politică a lui Iuliu Maniu s-a scris destul de mult în bibliografia românească de după 1989, fiindu-i scoase în evidență mai ales implicațiile lui politice de la 1 decembrie 1918 și apoi rolul său în viața României interbelice ca lider al Partidului Național Țărănesc. Totodată prin desecretizarea mai multor arhive ale fostului aparat de opresiune a regimului comunist, au apărut date noi cu privire la persecuția comuniștilor împotriva «Celui mai de temut dușman de clasă», însă rămân semne de întrebare despre activitatea și imaginea acestei personalități emblematice românești în presa și izvoarele maghiare ale vremii. Politicienii și publiciștii maghiari ai vremii i-au păstrat lui Iuliu Maniu un respect aparte, neegalat de compatrioții lui români din perioada interbelică, nici de așa-zișii compatrioți, comuniștii de după 1945.”
La finalul conferințelor, PS Virgil Bercea a mulțumit celor prezenți pentru implicarea și devotamentul de care au dat dovadă în organizarea evenimentului. „Mulțumesc tuturor pentru implicarea, domnului Mircea Balint care a recitat foarte frumos «Rugăciunea lui Iuliu Maniu», părintelui Cristian Borz, fiicei sale, Ana Borz, dr. Silviu Sana, doamnelor profesoare. Felicitări tuturor! S-au spus foarte multe lucruri frumoase despre Iuliu Maniu și fiindcă suntem la școală, ați auzit că pe vremea când a fost la Zalău a fost primul, pe lângă faptul că a fost președintele Societății de lectură. Discursurile acestuia în parlament erau într-o maghiară perfectă, iar mai apoi, într-o română perfectă pe vremea când era la București. Dragii mei, este fundamental să învățați bine, chiar dacă ne este imposibil să fim toți elevi de nota 10, dar dacă rămânem cu această iubire de studiu, cu siguranță în viață reușim să mergem înainte. Al doilea lucru scos în evidență a fost credința, aceasta i-a dat puterea să creadă chiar și în acele momente de suferință că România poate să devină mare. De-a lungul vieții să aveți această credință că Domnul vă este mereu aproape. Cel de-al treilea lucru, așa cum v-am spus și la Biserică, a fost iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele. Tot ce a făcut a fost din iubire. Marea lui iubire a fost România. Voi aveți o bună pregătire, practicați iubirea și aveți credință, cu acestea trei puteți să lăsați urme și să nu fiți șterși de istorie.” (Biroul de presă EGCO)
