Bogăție unică a Diecezei de Timișoara: Interviu cu muzicologul dr. Franz Metz
09.02.2025, Timișoara (Catholica) - Franz Metz (n. 24 decembrie 1955, Darova, România) este un organist, muzicolog, istoriograf și dirijor german (șvab) din Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităților și nu numai, din spațiul dunărean, în special cel din România, Ungaria și spațiul fostei Iugoslavii. Primele studii muzicale le-a întreprins cu tatăl lui, organistul Martin Metz, la Lugoj, iar pianul și solfegiul, cu Clara Peia și Josef Willer. Franz Metz este absolvent al secției de orgă a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, astăzi Academia Națională de Muzică, clasa profesoarei Lidia Sumnevici. Debutează în 1977 pe orga Walcker a Ateneului din București. Se reîntoarce la Lugoj unde predă pianul la Școala de Muzică până în 1981, punând totodată și bazele unei orchestre de cameră. Franz Metz a debutat ca și organist concertist la Timișoara în 1975, fiind angajat organist și cantor la biserica romano-catolică din Elisabetin, la biserica Millenium din Fabric și la Domul Sf. Gheorghe, Catedrala Romano-Catolică din Timișoara. A debutat ca dirijor cu Anotimpurile de J. Haydn cu corul „Franz Schubert” al comunității germane din Timișoara, pe care l-a condus între 1983-1985. Franz Metz a concertat cu filarmonicile din țară și de peste hotare, cum ar fi în Republica Democrată Germană, Cehia și Austria.
Din 1985, după plecarea în Germania, Franz Metz își continuă vocația de organist și cantor, reluând seria concertelor de orgă prin Europa. Se va dărui între timp muzicologiei istoriografice, cercetării vieții muzicale a germanilor din Banatul istoric. Banatul îi datorează înregistrări de lucrări pentru orgă pe aceste instrumente istorice din regiune. Franz Metz este și întemeietor al festivalului de orgă din Timișoara între anii 1991-1998, numit azi: Timorgelfest – Zilele Muzicii de Orgă din Banat. Activitatea publicistică legată de muzica bisericească și cultă în limba germană este impresionantă. Este membru al redacției multor reviste academice din România si Germania. Pentru activitatea sa muzicologica a fost numit între altele 2009 membru de onoare a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România. În anul 2016 a primit Ehrennadel in Gold al Forumului Democrat al Germanilor din Banat si în anul 2020 a fost decorat cu Medalia Ordinului de Merit al Republicii Federale Germaniei. În data de 7 decembrie 2022, la Consulatul General al Ungariei la München s-a acordat Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei domnului dr. Franz Metz, muzicolog născut în Banat și stabilit în prezent în Germania. În 15 decembrie 2024, în cadrul Sf. Liturghii de binecuvântare a orgii istorice din biserica din Lenauheim, ES Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, i-a conferit medalia Sf. Gerhard organistului Franz Metz.
– Stimate domnule dr. Metz, anul 2024 a fost unul plin de evenimente pentru dvs: un număr mare de concerte susținute în Banat și în Germania, printre care și Misa Solemnă a compozitorului reșițean Otto Sykora, realizarea proiectului de restaurare a orgii istorice din biserica din Lenauheim, etc. Deoarece suntem la începutul unui nou an, pare firească întrebarea: ce planuri aveți pentru 2025?
– Anul 2024 a fost, așa cum ați spus, pentru mine un an foarte bogat în evenimente muzicale. Bineînțeles că de aproximativ doi ani de zile, din cauze obiective, nu mai pot activa așa cum aș fi vrut, dar, cu ajutorul Domnului și medicilor, am putut realiza câteva proiecte pentru muzica bănățeană împreună cu prieteni dragi, cu care colaborez de mult timp. Anul 2025 a început pentru mine cu multe servicii liturgice, cu multă muzică de orgă frumoasă și cu câteva concerte la München și la Ulm. Primele zile din luna august sunt de mulți ani dedicate pelerinajului germanilor la Maria Radna și unor concerte în bisericești din Banat: Timișoara (Dom, 1 august), Bazilica Maria Radna (2 august), Lenauheim ș.a. Între timp au loc pelerinaje la Altötting, la Maria Ramersdorf, devoțiuni de luna mai, concerte bisericești și mai multe Liturghii cu multă muzică de orgă, cu cor și orchestră.
– Până acum ați scris și ați editat numeroase volume de specialitate, ați organizat mai multe expoziții itinerante despre orgile din Banat. Care sunt cele mai „interesante” orgi de pe aceste meleaguri, din punctul de vedere al anului de construcție, al meșterului care le-a realizat, al trecutului sau al mecanismului lor. Sunt orgi, care dau „bătaie de cap” organistului, în sensul că este mai dificil să se cânte la ele?
– Teritoriul Diecezei de Timișoara este foarte bogat în orgi valoroase din punct de vedere istoric. Așa, de exemplu, ne-am pus cu 2 ani în urmă întrebarea, care instrument ar fi mai important de renovat. Așa am ales orga din biserica romano-catolică din localitatea Lenauheim pentru a fi complet renovată. Este vorba de o orgă care a fost adusă prin 1785 de la Viena împreună cu altarul bisericii (o ctitorie a împărătesei Maria Theresia). Nu cunoaștem constructorul ei, dar știm că prin 1810 constructorul de orgi Franz Anton Wälter din Timișoara a mărit acest instrument la 2 manuale, pedal și 14 registre. Tractura este mecanică și foarte robustă. Mă bucur, că realizarea acestui proiect s-a putut duce la bun sfârșit din fonduri obținute de la Conferința Episcopilor Catolici din Germania, de la Asociația Șvabilor Bănățeni și de la Asociația Șvabilor din Lenauheim (HOG) în colaborare cu Episcopia romano-catolică de Timișoara și cu parohia romano-catolică Lovrin – filiala Lenauheim. Așa s-a putut reactiva orga veche din biserica unde a fost botezat și marele poet Nikolaus Lenau. La acest instrument a studiat și marele organist și muzicolog bănățean pr. Desiderius Járosy, capelmaestrul Domului și părintele organist de talie mondială pr. Josef Gerstenengst.
– Privind activitatea dvs de până acum, putem afirma că sunteți un adevărat ambasador al muzicii religioase din Banat în întreaga lume. Care sunt acei compozitori bănățeni, ale căror piese muzicale au fost descoperite și/sau prezentate în premieră de dvs în decursul vremii?
– Adevărat: muzica religioasă din Banat cuprinde o serie de compozitori care pe parcursul vremii au fost pur și simplu uitați. Mulți dintre ei au venit die Boemia în Banat, alții au avut o tangență relativ scurtă cu muzica acestei regiuni europene, așa cum a fost, de exemplu, Johann Michael Haydn, al cărei Missa Trinitatis am cântat-o pentru prima dată în anul 1998 în Domul din Timișoara. Alți compozitori descoperiți sunt: Franz Limmer, Vinzenz Maschek, Wilhelm Franz Speer, Karl Rudolf Kárrász, Conrad Paul Wusching, Wilhelm Schwach, Emmerich Schwach, Anton Leopold Herrmann, Johann Weber, Peter Rohr, Otto Sykora, Franz Hybl, Richard W. Oschanitzky, Hermann Klee, Guido Pogatschnigg, Franz Waschek, Heinrich Weidt, Hans Weisz, Andor Arató, Eduard Berecz, Josef Eisenkolb, Josef Ferch, Wilhelm Ferch, Giuseppe Gebler, Anton Glasz, Johann Nepomuk Grünn, contesa Mathilde Antonia von Schmettow Gyertyánffy de Bobda, Caspar Halbleib, Wenzel Josef Heller, Jakob Hillier, Anton Horner, Karl Huber, Johann Irsay, Peter Kleckner, Joseph Kratochwill, Martin Kurzhals, Josef Linster, Leopold Magenbauer, Martin Metz, Georg Müller, Geza Neidenbach, Rudolf Novacek, Stefan Ochaba, Fritz Pauck, Anton Pavelka, Josef Emanuel Ranftl, Karl Reiter, Andreas Porfetye, Georg Scherka, Josef Schidek, Wilhelm Schönweitz, Peter Schütz, Geza Slovig, Johann Weikert, Georg Karl Wisner Edler von Morgenstern – nume de compozitori, cantori și organiști din Banat, ale căror Opus-uri muzicale au putut fi descoperite în ultimii ani.
– Ați salvat numeroase compoziții în manuscris, ați reunit materiale numeroase și inedite într-o arhivă muzicală de excepție. Care sunt piesele arhivistic-muzicale cele mai îndrăgite ale dumneavoastră și ce planuri aveți, legate de Arhiva Muzicală?
– În anul 1995 am putut înființa în Banat, cu fonduri germane, trei noi arhive de muzică: Arhiva Societății Filarmonice din Timișoara, Arhiva Muzicală a Diecezei de Timișoara și Colecția de Muzică a Complexului Muzeal Arad (Colecția de Istorie a Teatrului, Muzicii și Cinematografului „Iosif Sârbuț”, care a fost înnoită). Câțiva studenți de atunci – astăzi toți oameni de cultură sau organiști din Timișoara și Arad – m-au ajutat în arhivarea documentelor muzicale. Din păcate, pe parcursul anilor 1999-2005 interesul pentru această cercetare a scăzut. Încă în perioada mea, înainte de 1985, mulți cantori mi-au predat colecții de cântece din satele șvăbești, știind, că în satul lor nu o să mai fie nimeni care o să le folosească, din cauza emigrării. Ajuns în Germania, mulți urmași ai acestor cantori mi-au trimis colete cu colecția muzicală a celui decedat. După 1990 am găsit în multe magazine de antichități din România și în multe alte țări europene fonduri întregi de documente muzicale, manuscrise de origine bănățeană – atât din Banatul românesc cât și din Banatul sârbesc. Așa a crescut colecția mea, care din anul 2000 începând este pusă la dispoziție multor muzicologi, doctoranzi și cercetători din întreaga lume.
– Cunoașteți sau aveți vreun coleg muzician sau muzicolog, căruia i-ați trezit interesul pentru muzica religioasă a șvabilor sau a celorlalte etnii catolice din Banat?
– Da, există mai mulți tineri muzicieni foarte talentați și interesați de această parte „enigmatică” a istoriei muzicii din România. Atât în România cât și în Ungaria, Serbia, Austria sau Germania, am ajutat mulți tineri pe care i-am încurajat să se ocupe de acest domeniu de valori muzicale inedite. Astăzi anual ies din Universități, respectiv Facultăți de Muzică, tineri muzicologi care s-ar bucura dacă ar avea posibilitatea de a munci pe acest teren al muzicologiei. Mai ales în România, această parte a cercetării încă nu funcționează ca în alte țări europene: chiar și în Arhivele Naționale sau în cele municipale există multe fonduri muzicale ne-inventariate și implicit ne-cercetate. Multe dintre aceste fonduri muzicale provin și din biserici romano-catolice ale Diecezei de Timișoara, de unde au fost confiscate după 1947. Acestea ar trebui inventariate și cercetate sistematic. Astăzi, acest lucru ar fi posibil și ar fi de interes public.
– Ce ați dori să transmiteți muzicienilor bănățeni, organiștilor, cantorilor bisericești și – de ce nu? – preoților din Dieceza de Timișoara la început de an, dar și pentru viitor?
– Muzica este o parte integrantă a Liturghiei noastre. Fără cântece de laudă, fără mărirea adusă Domnului prin muzică, prin cânt, nu ne putem închipui acest lucru. Acest fapt este chiar și precizat în scris, documentat și reglementat în normele canonice bisericești. Dieceza de Timișoara este caracterizată printr-o bogăție unică în domeniul muzicii bisericești. Acest lucru se datorează în primul rând multietnicității regiunii Banatului. Un proverb vechi spune: „acolo, unde cuvântul se termină, începe cântecul”. Din această cauză cultura muzicală bănățeană este extrem de bogată în cântec și în muzică. Aceasta a fost și una din cauzele, pentru care mulți cantori și muzicieni din Boemia, Austria sau Germania s-au stabilit aici între secolele XVIII-XIX. Aici, muzica este la ea acasă!
Azi, muzica bisericească este foarte variată. Totuși, baza muzicii noastre bisericești este muzica gregoriană. De la ea s-au dezvoltat pe parcursul secolelor multe stiluri, s-au născut multe posibilități de a-l lăuda pe Dumnezeu: a capella sau cu orga, cu acompaniament instrumental, cu armonii clasice sau mai moderne, în stil gospel, la una sau la mai multe voci. Toate aceste muzici sunt la fel de valoroase dacă vin din suflet și din inimă. Nu poți fi organist, fără să fi și cantor. Este un sprijin reciproc: Cantorul sau organistul este omul de legătură al preotului în chestiuni liturgice și muzicale cu comunitatea pe care o păstorește; comunitatea și preotul ar trebui să aibă tot interesul, ca un cantor sau un organist să sprijine cântarea comunității spre lauda lui Dumnezeu.
– Vă mulțumim pentru amabilitatea de a ne răspunde acestor întrebări! Bunul Dumnezeu să vă dăruiască multă sănătate, binecuvântări și bucurii în munca dumneavoastră! (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara, Sipos Enikő, Claudiu Călin)
