Zi de formare pentru Viața Consacrată din Arhidieceza de București
27.02.2025, București (Catholica) - Sâmbătă dimineață, pe 22 februarie, ne-am întâlnit cu toții la mănăstirea carmelitană de la Ciofliceni. Am fost prezenți cam 85 de frați, surori, preoți diecezani, laici consacrați, de pe teritoriul Arhidiecezei de București. Pr. Luigi Maria Epicoco a ajuns bine și este pregătit să ne vorbească despre „entuziasmul în viața consacrată”. Preot în Dieceza de Aquila, profesor la Universitatea Pontificală Laterană din Roma, Director al Institutului Superior de Științe Religioase „Fides et Ratio” din Aquila, predicator și formator pentru laici și persoane consacrate, autor a numeroase cărți de spiritualitate traduse și în limba română, părintele Luigi este deja unul dintre noi, deși ocupă locul de conferențiar. Simplu și cald, cu un zâmbet care topește distanțele emoționale și intelectuale, a început să ne vorbească. A fost ca o flacără delicată, care aprinde inimi și minți, redeschizând larg porțile închise de frica statisticilor referitoare la viața consacrată în lume, în Europa, în România.
„Riscăm să devenim experți în statistici”, ne-a spus pr. Luigi. „Experți în ceea ce nu merge, dar numerele ne aruncă în frică. Nu contează câți am rămas, ci cu Cine suntem. Avem o problema de credință, nu de numere sau structuri.” Și continuă: „Acolo unde suntem, ne simțim iubiți, fericiți, copii ai lui Dumnezeu? Când suntem nefericiți, nu vedem decât rău. Riscăm să trăim viața ca fiul cel mare din parabolă, care rămâne acasă: pentru că trebuie. Am rămas zece, dar suntem fericiți? Unde este Lumina din noi? Viața comunitară e adevărata profeție a vieții consacrate. Relațiile noastre fraterne sunt o profeție? Nu schimbăm lumea, ci ne schimbăm noi înșine, trăind din darurile Duhului Sfânt, care sunt în fiecare dintre noi. Isus nu ne obligă să ne convertim, dar ne spune că e posibil. Rămânem așa, sau vrem să fim fericiți? Cel mai frumos rod al vieții spirituale este mulțumirea, recunoștința.”
După cea de a doua conferință, i-am oferit pr. Epicoco un artizanat românesc și o imagine cu Madona română, i-am mulțumit și l-am invitat pentru o următoare întâlnire. Ne-a mulțumit simplu, cu zâmbetul copilăresc, acceptând cu plăcere să revină în funcție de agendă, apoi s-a grăbit spre aeroport, de unde a luat avionul înapoi, spre Roma. După un prânz luat împreună, într-o atmosferă de comuniune fraternă, am continuat programul nostru: cu discuții în grupuri mici pe tema ecourilor conferințelor de dimineață, cu împărtășirea în plen, cu adorația Preasfântului Sacrament și cu Liturghia de încheiere, celebrată de pr. Lucian Dîncă, preot-călugăr augustinian asumpționist, și concelebrată de preoții participanți la ziua de formare. Ne-am mai salutat o dată, cu multă căldură și un zâmbet larg cât inima noastră, apoi ne-am întors acasă. (Sr. Daniela Mare CJ pentru ARCB.ro)
