Cardinalul Grech: Un parcurs care ajută Bisericile să îi implice pe toți cu stilul sinodal
15.03.2025, Vatican (Catholica) - „Sensul parcursului pe care îl propune Secretariatul General al Sinodului Bisericilor locale nu este să adauge muncă la muncă, ci să ajute Bisericile să meargă în stil sinodal.” Cu aceste cuvinte Cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului, prezintă pentru presa vaticană însoțirea fazei de aplicare aprobată de Papa Francisc.
– Eminență, Sinodul despre sinodalitate părea încheiat… și acum se repornește, prin voința Papei Francisc care de la Gemelli a aprobat calendarul lucrărilor pentru următorii trei ani.
– Este adevărat, mulți au crezut că Sinodul s-a încheiat cu celebrarea celei de-a doua sesiuni a Adunării, în octombrie 2024. În realitate, constituția apostolică Episcopalis Communio a „transformat” Sinodul dintr-un eveniment într-un proces articulat în trei faze: pregătitoare, de celebrare și de aplicare (EC, art. 4). Această trecere cere o adevărată „convertire”, o schimbare de mentalitate care necesită timp pentru a ne înrădăcina în practica Bisericii. Însă această articulare este fundamentală: nu este suficientă publicarea unui „document”, pentru că ceea ce a reieșit în cele două faze ale procesului sinodal să fie aplicat în viața Bisericii. Acel „document” trebuie „primit” ca rod al discernământului eclezial și orizont de convertire. Și așa s-a întâmplat: Sfântul Părinte, care este principiu de unitate a Bisericii și garant al procesului sinodal, cu Documentul final încredințează Bisericilor locale și grupărilor lor misiunea de a coborî în propriul context local recomandările Adunării, așa cum el recomandă în „Nota de însoțire” a Documentului final. Și atâtea Biserici deja au răspuns cu generozitate și s-au pus în mișcare: astfel, în realitate, munca nu s-a întrerupt niciodată după sfârșitul Adunării.
– Ce se va întâmpla de acum până în 2028?
– Ceea ce se anunță acum este mai degrabă un proces de însoțire și evaluare a fazei de aplicare aflate deja în desfășurare: o decizie pe care Sfântul Părinte a maturat-o și cu contribuția Consiliului Ordinar al Secretariatului General al Sinodului, compus în mare parte din membri aleși în timpul Adunării. Și acest proces nu compromite protagonismul fiecărei Biserici în primirea și aplicarea în manieră originală a roadelor Sinodului: cu el Papa stimulează întreaga Biserică la un exercițiu de responsabilitate, ba chiar de mare responsabilitate pentru că, tocmai valorizând Bisericile locale, asociază în același timp Colegiul episcopal la exercitarea slujirii sale.
– Așadar, care este mai precis scopul acestui parcurs?
– Este vorba de un proces menit să favorizeze confruntarea între Biserici cu privire la intuițiile maturate în faza de aplicare. După o perioadă dedicată muncii fiecărei realități locale (până în 2026), se dorește, în stilul sinodal, să se creeze spații de dialog și de schimb de daruri între Biserici. Acesta este unul dintre aspectele cele mai prețioase reieșite din drumul sinodal parcurs până acum. Obiectivul este ca aplicarea să nu aibă loc în mod izolat, ca și cum fiecare Dieceză sau Eparhie ar fi o realitate de sine stătătoare, ci să se întărească legăturile între Biserici la nivel național, regional și continental. În același timp, aceste momente de confruntare vor permite un autentic „a merge împreună”, oferind oportunitatea de a evalua, într-un spirit de coresponsabilitate, alegerile făcute. Întâlnirile prevăzute în 2027 și la începutul anului 2028 vor însoți astfel în mod natural drumul spre Adunarea eclezială din octombrie 2028. Această Adunare concluzivă va putea oferi după aceea Sfântului Părinte elemente prețioase, rod al unei experiențe ecleziale reale, pentru discernământul său ca Succesor al lui Petru, cu perspective de propus întregii Biserici. Aplicarea și evaluarea trebuie să meargă împreună, împletindu-se într-un proces dinamic și împărtășit: tocmai aceasta este cultura dării de seamă evocată de Documentul final.
– Anul 2026 va fi un an dedicat în întregime muncii diferitelor Dieceze. Ce vă așteptați?
– Este fundamental a reporni de la munca desfășurată în faza ascultării, dar este la fel de esențial de a nu îl repeta în mod identic. În această fază, nu mai este vorba de a asculta și a aduna ascultarea poporului lui Dumnezeu, ci de a permite responsabililor Bisericilor și echipelor sinodale de a duce înainte cu restul poporului lui Dumnezeu un dialog despre conținuturile reieșite din drumul sinodal în globalitatea lor în așa fel încât acest drum să fie adaptat la propria cultură și tradiție. Și aceasta este o altă posibilitate de a face apel la tot poporul lui Dumnezeu ca părtaș al funcției profetice a lui Cristos (cf. LG 12) și subiect al lui sensus fidei. Îmi doresc ca principiul de circularitate în cadrul Bisericilor și între Biserici să devină operativ în practica obișnuită a Bisericii.
– Cum vor trebui să lucreze Bisericile locale?
– Suntem invitați nu numai să repetăm, ci să facem în așa fel încât toți membrii poporului lui Dumnezeu să fie subiecți activi ai vieții ecleziale și să orienteze drumul fiecărei Biserici în virtutea acestei capacități recunoscute, care trebuie susținută și formată. Acest prim an și jumătate va fi o ocazie și pentru a implica pe cel care, în prealabil, a participat mai puțin activ. Pentru a trăi experiențe sinodale, pentru a experimenta conversația în Duh care a făcut să crească mult comunitățile noastre. Acum când tabloul este mai clar și când s-a dezvoltat o înțelegere mai împărtășită a sinodalității, împreună – nimeni exclus – putem găsi instrumente pentru a continua drumul cu energie reînnoită.
– Ce trebuie făcut pentru a implica mai mult poporul lui Dumnezeu, evitând riscul ca parcursul sinodal să rămână izolat între materiile pentru „experți”, pentru persoane implicate deja în structurile ecleziale? Ce trebuie făcut așa încât acest nou pas angajant să nu fie trăit ca o impunere birocratică în plus care se adaugă la altele?
– Documentul pregătitor, care a demarat întregul proces sinodal, începe tocmai cu această afirmație: „Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod.” Nu este nimic care să poată implica toată Biserica și pe toți în Biserică mai mult decât procesul sinodal. S-a văzut aceasta în prima fază, cu ascultarea poporului lui Dumnezeu în Bisericile locale. Calea de parcurs acum este aceeași. Acest parcurs de aplicare este angajant nu pentru că el cere să se adauge altă activitate pentru „lucrătorii pastorali”, îndeosebi pentru slujitorii hirotoniți, instituiți sau de fapt. Angajarea este aceea de a trăi drumul eclezial al fiecărei Biserici cu o mentalitate sinodală, în cadrul unui orizont sinodal, maturând un stil sinodal care constituie fundamentul pentru o formă de Biserică sinodală. Repet adjectivul pentru a sublinia că problema este de mentalitate. Sensul parcursului pe care îl propune Secretariatul Sinodului Bisericilor locale nu este de a adăuga muncă la muncă pentru a răspunde la cereri care provin din exterior sau de deasupra, ci de a ajuta Bisericile să meargă în stil sinodal; într-un cuvânt, de a fi cu adevărat Biserici, unde portio Populi Dei încredințată Episcopului cu ajutorul preoțimii sale și al slujirilor să fie cu adevărat o Biserică de subiecți în relație, care întrupează evanghelia în locul unde se află.
– Puteți spune un cuvânt despre munca grupurilor de studiu și aprofundare despre fiecare tematică?
– Lucrarea celor 10 grupuri de studiu este de acum în stare destul de avansată, deși se înregistrează desigur diferențe de la grup la grup. Este ceea ce a reieșit dintr-o reuniune recentă organizată de secretariatul general cu participarea tuturor coordonatorilor grupurilor. Metodologia de lucru este destul de variată, chiar dacă – după indicația precisă a Sfântului Părinte – fiecare grup se angajează să adopte un stil sinodal, folosindu-se în multe cazuri de conversația în Duh și dând ascultare și vocilor din afara grupului, care pot ajuta să se țină cont de perspective multiple. De mare ajutor sunt și contribuțiile care ajung în aceste luni din partea indivizilor sau a asociațiilor. Chiar mulți Episcopi, acceptând o invitație adresată lor, au promovat în Bisericile lor locale un discernământ cu privire la temele care sunt în atenția Grupurilor și ne trimit rezultatele lor. În schimb, în unele cazuri înseși grupurile solicită păreri, de exemplu adresându-se Conferințelor Episcopale sau Nunțiaturilor Apostolice, sau interpelând experți, sau realizând și întâlniri comune între grupuri care tratează probleme asemănătoare.
– Când se vor încheia aceste lucrări?
– Încă este dificil de spus când vor încheia grupurile lucrarea lor. Așa cum s-a indicat în urmă cu un an, în momentul constituirii lor, grupurile sunt invitate să prezinte concluziile lor Sfântului Părinte „pe cât posibil până în iunie 2025”. Unele dintre grupuri ar trebui să fie în măsură să respecte acest termen. Altele, dimpotrivă, ar putea să aibă nevoie de un timp suplimentar, dar vor oferi oricum, până la sfârșitul lui iunie, un interim report despre lucrările lor. În același timp, sunt în acțiune și comisia canonică, instituită deja în 2023, care s-a arătat disponibilă să dea propriul sprijin celor 10 grupuri în problemele care sunt de competența sa, precum și un grup constituit în cadrul SECAM (Simpozionul Conferințelor Episcopale din Africa și Madagascar) pentru îngrijirea pastorală a celor care trăiesc în situație de poligamie.
– Puteți să explicați ce este Adunarea eclezială din 2028? În scrisoare se spune în mod explicit că nu va fi un nou Sinod…
– Aș spune că Sinodul 2021-2024 a fost „prima dată” pentru multe lucruri. A fost prima dată când s-a aplicat în întregime normativa din Episcopalis Communio; a fost prima dată când toată Biserica și toți în Biserică au avut posibilitatea de a participa la procesul sinodal; a fost prima dată când membri non-Episcopi au participat la Adunare; a fost prima dată când un Document final a fost aprobat imediat de Sfântul Părinte, fiind părtaș astfel de magisteriul său ordinar. Acum – în a treia fază a procesului sinodal – este prima dată a unei Adunări ecleziale. Fiind vorba de prima dată a unei Adunări ecleziale la nivelul întregii Biserici, multe lucruri mai sunt încă de precizat, chiar dacă putem să ne folosim de experiența Adunărilor din etapa continentală, care toate au fost ecleziale.
– Ce caracteristici va avea? Prin ce anume se va diferenția de cele două sesiuni ale Adunării sinodale pe care le-am trăit în 2023 și în 2024?
– Obiectivul Adunării ecleziale, care constituie ultimul eveniment al procesului, nu este diferit de cel indicat de Documentul final pentru a treia fază, adică de a face concretă perspectiva schimbului de daruri între Biserici și în toată Biserica (cf. nr. 120-121). Dacă în timpul etapelor din a treia fază va fi posibil de realizat la diferitele niveluri ale grupărilor de Biserici (provincii, Conferințe Episcopale, Reuniuni Internaționale de Conferințe Episcopale) schimbul de daruri prin confruntarea și împărtășirea proceselor demarate în Bisericile locale, Adunarea eclezială va constitui ocazia pentru a aduna la nivelul întregii Biserici roadele maturate. Posibilitatea acestei Adunări ecleziale este conținută în întregime în salutul final al Sfântului Părinte la încheierea celei de-a doua Adunări a Sinodului. El clarifica faptul că „în privința unor aspecte ale vieții Bisericii semnalate în Document, precum și a temelor încredințate celor zece «Grupuri de Studiu», care trebuie să lucreze cu libertate, pentru a-mi oferi propuneri, este nevoie de timp, pentru a ajunge la alegeri care implică toată Biserica. Așadar, eu voi continua să ascult Episcopii și Bisericile încredințate lor”. A treia fază corespunde acestui timp de ascultare a modului în care Documentul final acționează în viața Bisericilor, iar Adunarea finală constituie momentul de sinteză, capabil să adune roadele acestei ascultări.
Pentru aceasta Adunarea este eclezială, ceea ce echivalează cu sublinierea naturii și funcției sale diferite față de Adunarea sinodală pe care deja am celebrat-o, care este și rămâne în mod substanțial o Adunare de Episcopi. Rodul acelei Adunări a fost Documentul final, care este părtaș, așa cum am spus deja, de magisteriul ordinar al Succesorului lui Petru. În lumina acelui document este cerut întregii Biserici – fiecărei Biserici și fiecărui Episcop în calitate de principiu de unitate a Bisericii sale – să trăiască a treia fază, care va avea încheierea sa în Adunarea eclezială. Această Adunare ar trebui să fie manifestarea vizibilă a acelei adevărate care deschidea Documentul pregătitor: „Biserica lui Dumnezeu este convocată în Sinod” pentru a mărturisi care sunt roadele drumului sinodal al Bisericii.
– În calendarul propus de scrisoare se vorbește despre o nouă întâlnire jubiliară prevăzută pentru luna octombrie, cea a echipelor sinodale. Despre ce este vorba?
– Jubileul este strâns asociat de pelerinaj. Biserica sinodală este Biserică pelerină, care se face evidentă în acel „a merge împreună” al poporului lui Dumnezeu spre împlinirea Împărăției. Jubileul echipelor sinodale și al organelor de participare (pentru că și aceste structuri oferă spații de viață sinodală în Bisericile locale) vrea să fie momentul de celebrare în care această dimensiune sinodală a Bisericii devine evidentă pe drumul poporului lui Dumnezeu la mormântul lui Petru, adunându-se în același timp în jurul Succesorului lui Petru, principiu al comuniunii tuturor celor botezați, a tuturor Bisericilor, a tuturor Episcopilor. Și în acest caz, în pelerinaj ar trebui să fie toată Biserica. Ne-am gândit să convocăm echipele sinodale, pentru că sunt formate din persoane care au oferit timpul lor și energiile lor în slujba procesului sinodal. Am cerut reactivarea lor, pentru că vor fi „vârful avansat” în acest parcurs de aplicare.
– Ce vă așteptați de la această întâlnire?
– Cu ei avem intenția de a o trăi nu numai ca un moment de celebrare, ci ca un timp „oportun” de aprofundare a sinodalității ca dimensiune constitutivă a Bisericii, cu tot ceea ce comportă aceasta pentru drumul Bisericii, care dorește să realizeze o convertire sinodală, așa cum ne amintește Sfântul Părinte și în mesajul său pentru Postul Mare pe care îl trăim. Considerând că această convertire sinodală va putea ajuta pentru reînnoirea Bisericii și pentru un nou elan misionar, acest lucru este cu adevărat motiv de speranță care nu înșală.
– Această scrisoare adresată Episcopilor și poporului lui Dumnezeu încredințat lor publicată astăzi va fi însoțită de alte materiale ajutătoare?
– La starea actuală nu furnizăm material sau indicații ulterioare față de ceea ce este conținut în scrisoarea adresată Bisericilor locale. Deja au tot ceea ce le este de folos pentru a lucra asupra aplicării: Documentul final. Și diferitele momente prezentate în scrisoare vor fi definite mai mult cu ajutorul lor și, desigur, cu Consiliul Ordinar al Secretariatului nostru. În acești ultimi ani, am avut diferite întâlniri online, foarte utile, cu Episcopi, cu Conferințele Episcopale și Organismele echivalente din Bisericile Orientale Catolice, cu Reuniunile Internaționale ale Conferințelor Episcopale; de aceea nu excludem să ținem întâlniri asemănătoare și în această nouă fază pentru a concorda avansarea proiectului. În mai multe rânduri am spus că slujirea secretariatului general al Sinodului nu este aceea de a face să coboare de sus indicații care trebuie respectate, ci este înainte de toate o disponibilitate de ascultare a exigențelor, a intuițiilor și a propunerilor care ne vin de la Bisericile locale. Materialele ajutătoare pe care intenționăm să le oferim în timpul acestui parcurs, începând de la cel din mai – așa cum s-a anunțat -, vor fi rod și acestui exercițiu de ascultare eclezială.
– Puteți spune în puține cuvinte care este inima mesajului care a provenit din dubla Adunare sinodală dedicată sinodalității?
– A vrea să spun în puțin cuvinte chiar și numai „inima” mesajului provenit din Adunarea sinodală, în cele două sesiuni, riscă să fie foarte reductiv. Cu siguranță, aș sublinia dinamica procesului: trecerea de la prima la a doua sesiune a arătat cum funcționează discernământul eclezial, printr-o ascultare prelungită care face să se matureze consensul. Documentul final este rezultatul matur al unui proces răbdător pe etape, în care am învățat un stil și o metodă sinodală. Procesul sinodal spune tuturor că sinodalitatea este posibilă; că un stil sinodal al Bisericii este posibil; că forma sinodală a Bisericii este posibilă. Și solicită tuturor să o facă posibilă, în docilitatea față de Duhul Sfânt care conduce Biserica în această direcție, pentru că invită Biserica la o reînnoită mărturie misionară a bucurie evangheliei.
– Ce rol va avea Documentul final aprobat în 2024?
– Documentul final este rodul matur al acestui proces. Conținuturile sale sunt de așa natură încât constituie o hartă pentru convertirea și reînnoirea Bisericii în sens sinodal. Toată lucrarea care ne așteaptă în acești următori trei ani se inspiră din conținuturile acestui Document, care trebuie experimentate, pentru a verifica posibilitatea de a le realiza în viața Bisericii. Îmi permit două sublinieri. Prima: că Documentul final constituie un act autoritar de receptare a Conciliului Vatican II „care îi prelungește inspirația și îi relansează pentru lumea de astăzi forța profetică” (DF 5). De fapt, spune Documentul că „drumul sinodal pune în aplicare ceea ce conciliul a învățat despre Biserică drept mister și popor al lui Dumnezeu, chemat la sfințenie printr-o continuă convertire care vine din ascultarea evangheliei”. A doua: că prin orice parte s-ar intra – încă de la fundamentele sinodalității, exprimate în primul capitol, sau de orice alt capitol -, când se explorează temele care împletesc Documentul, se percepe profunda unitate și armonie a textului. Este un document care lasă să se vadă frumusețea Bisericii și posibilitatea reînnoirii sale: reînnoire care, atunci când pornește pe calea sinodalității ca mod de a fi și de a acționa, se realizează în bogăția Tradiției. În sinteză extremă s-ar putea spune: inima mesajului este că noi toți cei botezați suntem toți discipoli și toți misionari, angajați cu seriozitate într-o convertire a relațiilor, pentru a facilita întâlnirea lui Isus cu bărbații și femeile de astăzi. Sinodul a oferit și oferă suport și perspective pentru convertirea pastorală și misionară la care ne-a invitat Papa Francisc încă de la începutul pontificatului său. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
