Sede vacante și Jubileul: paralele istorice cu Jubileul din 1700
03.05.2025, Vatican (Catholica) - Actuala perioadă sede vacante prezintă câteva asemănări cu cea din 1700. În acel an, Papa Inocențiu al XII-lea a decedat înainte de încheierea Anului Sfânt pe care l-a proclamat, lăsând Biserica fără păstorul ei. Papa Inocențiu al XII-lea, cunoscut pentru sănătatea sa fragilă în ultimii ani, a suferit de podagra, o formă de boală reumatică ce l-a împiedicat să deschidă personal Poarta Sfântă la Crăciunul din 1699. A murit pe 27 septembrie 1700, la vârsta de 85 de ani. Moartea sa a inaugurat o perioadă de aproape două luni de sede vacante înainte de alegerea succesorului său, Papa Clement al XI-lea, pe 23 noiembrie.
Pentru a aniversa cele aproape două luni în care Scaunul lui Petru a stat vacant, a fost bătută o monedă care este acum expusă în colecția de medalii a Bibliotecii Apostolice Vaticane. Pe reversul acesteia, porumbelul Duhului Sfânt este reprezentat cu versetul latin din Evanghelia după Ioan: Non vos relinquam orphans, adică „Nu vă voi lăsa orfani” (14,18). „Se referă la moartea Papei Inocențiu al XII-lea, dar transmite și un mesaj clar de speranță pentru Conclavul care urma să înceapă în curând”, explică pentru Vatican News prof. Eleonora Giampiccolo, director al Departamentului de Numismatică al Bibliotecii Vaticanului.
Orphanos se referă la credincioșii creștini care au fost lăsați fără îndrumarea spirituală a Papei Inocențiu al XII-lea, cunoscut drept „părintele săracilor”, a cărui abordare seamănă foarte mult cu cea a Papei Francisc. El este amintit pentru grija sa față de săraci și marginalizați: „În timpul pontificatului său, a inițiat proiecte pentru a ajuta orfanii și persoanele fără adăpost. Un exemplu este instituția pe care a fondat-o la Palatul Lateran sau complexul San Michele din Ripa Grande, care găzduia tineri orfani romani și îi învăța meserii”, a declarat Giampiccolo. Dar asemănările dintre cei doi Papi nu se opresc aici. La moartea sa, Papa Inocențiu al XII-lea și-a donat toate bunurile săracilor, o măsură care, a remarcat cercetătorul, se regăsește în decizia Papei Francisc de a-și dona bunurile pentru a sprijini reabilitarea deținuților.
„Porumbelul Duhului Sfânt”, mai explică Giampiccolo, „a devenit un simbol tipic al sede vacante începând cu secolul al XVII-lea: el exprimă călăuzirea divină în selectarea noului Papă”. În partea de jos a acestei reprezentări de pe reversul monedei se află inscripția Anno Iubil („An jubiliar”): spre deosebire de Jubileul început de Papa Francisc în ajunul Crăciunului trecut, ritualul de deschidere a Anului Sfânt 1700 – realizat în mod tradițional cu trei lovituri de ciocan – nu a fost prezidat de Papa Inocențiu al XII-lea din cauza bolii sale grave.
Cardinalii au rămas cu decizia de a alege un înlocuitor. Camerlengo, vicecancelarul și decanul Colegiului Cardinalilor s-au reunit. Din cauza stării precare de sănătate a decanului, alegerea i-a revenit vicedecanului, Cardinalul de Bouillon. „El a fost cel care a deschis Poarta Sfântă în noaptea de Crăciun din 1699”, explică Giampiccolo. „Atunci când a fost emisă medalia anuală din 1700, gravorul a ales să nu îl reprezinte pe Cardinalul care a spart zidul, înlocuindu-l pe Papă, ci să înfățișeze Poarta Sfântă deja deschisă și traversată de o procesiune de credincioși.”
Monedele și medaliile păstrate în Departamentul de Numismatică al Bibliotecii Vaticanului poartă o puternică forță comunicativă: „Ele erau mijloace esențiale de comunicare. Imaginile de pe ele erau inteligibile chiar și pentru cei care nu știau să citească”, spune cercetătorul. „O monedă este, de asemenea, un mijloc de schimb, în timp ce o medalie este în primul rând un document, un mijloc de comunicare. Ea devine un document pentru noi, specialiștii.”
O altă medalie simbolizează apropierea Papei Inocențiu al XII-lea de cei săraci. Pe față se află un bust al Suveranului Pontif; pe verso, Caritatea este reprezentată ajutându-i pe săraci. „Inscripția se referă la o moștenire. Ea citează Cartea lui Sirah, unde se spune că neamul celor drepți va rămâne pentru totdeauna”. Iubirea Papei Inocențiu al XII-lea pentru copiii săi, pentru Biserică, este comemorată și de o medalie finală, mai mare, pe care Giampiccolo ne-o arată: „A fost realizată de o femeie, Beatrice Amerani, membră a uneia dintre cele mai importante familii de graficieni de la monetăria papală. Pe revers, un pelican este reprezentat rupându-și propriul piept pentru a-și hrăni puii cu sângele său”. Această imagine simbolizează în mod tradițional sacrificiul lui Cristos și iubirea Sa pentru umanitate.
