Istoria din spatele la „Habemus papam” și a fumului alb care anunță un nou Papă
07.05.2025, Vatican (Catholica) - Atunci când este ales un nou Papă, există două semne care marchează acel moment istoric: fumul alb („fumata bianca” în italiană) care izbucnește din hornul Capelei Sixtine și formula „Habemus papam” pronunțată de Cardinalul protodiacon de la balconul Bazilicii San Pietro care dă spre piața cu același nume. Iată istoria ambelor tradiții:
Fumul alb
Istoria fumului alb, care indică faptul că a fost ales, de către Cardinali, un nou Succesor al Sfântului Petru, este veche. În 1274, la cel de-al doilea Conciliu de la Lyon, Papa Grigore al X-lea, într-un document intitulat Ubi Periculum, a stabilit procedura de organizare a unui Conclav. Acolo a specificat că alegerea Papei se va face în izolare și cu strictă confidențialitate. Din acest motiv, și pentru a evita orice comunicare cu exteriorul, semnalul de fum a fost adoptat în cele din urmă ca parte a procesului de votare. Potrivit istoricului Frederic J. Baumgartner, tradiția arderii buletinelor de vot datează cel puțin din 1417 și, probabil, dinainte. Totuși, fumul alb pentru a anunța alegerea unui nou Papă este mai recentă. Baumgartner o plasează în 1914, odată cu alegerea Papei Benedict al XV-lea.
Dacă fumul care iese din hornul Capelei Sixtine este negru, înseamnă că nici unul dintre candidații propuși nu a ajuns la două treimi din voturile necesare pentru a fi ales. Dacă fumul este alb, Biserica are un nou Păstor universal. În vechime, modalitatea de a da fumului aceste culori era să se ardă buletinele de vot folosite la votare cu un pic de paie ude, astfel încât să iasă negru, respectiv uscate, astfel încât să se obțină fum alb. În prezent, și din cauza unor episoade care au provocat confuzie, se folosesc compuși chimici speciali și o procedură care include două tuburi diferite, unul pentru fiecare culoare de fum. În plus, se trage un clopot, parte a ritualului introdus la alegerea Papei Benedict al XVI-lea, care confirmă că fumul este alb și că a fost ales un nou Papă.
Habemus papam
Anunțul că a fost ales un nou Pontif este formulat în latină și, deși cele mai cunoscute cuvinte ale sale sunt „Habemus papam”, expresia oficială este puțin mai lungă: „Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus papam; Eminentissimum ac reverendissimum Dominum, Dominum [prænomen] Sanctæ Romanæ Ecclesiæ Cardinalem [nomen], qui sibi nomen imposuit [nomen pontificale]”. Tradusă, formula completă sună astfel: „Vă anunț o mare bucurie: avem un Papă! Eminentul și Reverendisimul Domn, domnul [prenumele], Cardinal al Sfintei Biserici Romane [numele de familie], care și-a luat numele de [numele papal]”.
Textul este parțial inspirat de un pasaj din Evanghelia Sfântului Luca, care reproduce cuvintele îngerului când anunță păstorilor nașterea lui Isus: „Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul” (Luca 2,10-12). Adoptarea acestei formule datează din 1417, la alegerea Papei Martin al V-lea. Cei care au revendicat tronul papal înaintea sa au fost anti-Papa Ioan al XXIII-lea (care convocase Conciliul de la Constanța și numise majoritatea alegătorilor), anti-Papa Benedict al XIII-lea (singurul numit Cardinal înainte de Schisma din Vest) și Papa Grigore al XII-lea. Primii doi au fost deposedați chiar de Conciliu, iar Grigore al XII-lea a abdicat. Doi ani mai târziu, Conciliul a ales un nou Papă. Din acest motiv, anunțul ar putea fi interpretat ca: „(În sfârșit) avem un Papă (și numai unul!)”.
