Din Dieceza de Chiclayo: Episcopul Prevost, misionar printre oameni
10.05.2025, Roma (Catholica) - O inimă plină de fericire este o inimă îndrăzneață și curajoasă, care înfruntă timiditatea și jena. Este inima sr. Grace Karina Gonzales Risco, franciscană a Neprihănitei Zămisliri, care, a doua zi după alegerea Papei Leon al XIV-lea, a scris presei vaticane pentru a-și exprima bucuria de „a simți din nou acea călăuză, acel mesaj plin de speranță în căutarea păcii”. Ea povestește că aparține Diecezei de Chiclayo, din Peru, cea pe care Pontiful a dorit să o salute din balconul Bazilicii Vaticanului, amintind „poporul credincios care și-a însoțit Episcopul”. Și acele cuvinte rostite în spaniolă pentru sr. Karina, de ceva timp la Roma, și pentru surorile ei, sunt o întoarcere în trecut, când împreună cu Episcopul Prevost împărtășeau misiunea în țara sud-americană. „M-a emoționat”, scrie ea, „pentru că și-a amintit de țara noastră, gestul acesta spune multe despre un om care și-a iubit turma și care, de astăzi, ne va păstra pe toți în inima sa.”
Augustinian în suflet
Mesajul sorei Karina este prea frumos pentru a rămâne fără răspuns, așa că Vatican Media a sunat-o. Ne povestește despre lacrimile vărsate în momentul „Habemus Papam” și despre o misiune „imensă” la care se simte chemată: „Să mă rog mult, foarte mult pentru el”. Ea explică faptul că în Dieceza de Chiclayo franciscanele au o școală și că Episcopul de atunci a fost întotdeauna foarte apropiat de ele, mai ales în perioada Covid-19. „Este o persoană simplă, este un augustinian în suflet. În Dieceză l-au iubit foarte mult. Ne-a părut rău când a plecat, ne-am simțit un pic orfani de o persoană importantă pentru noi, dar știam că era la înălțimea sarcinii încredințate de Papa Francisc.” Este vorba de numirea ca prefect al Dicasterului pentru Episcopi, funcție pe care a deținut-o din 2023 până la alegere.
Un Episcop călare
Există un moment pe care sr. Karina nu îl va uita niciodată, și anume momentul în care, în 2023, El Niño a lovit Peru cu ploi intense și inundații ce au pus în genunchi agricultura țării și nu numai. „Episcopul a vrut să își aducă contribuția, până la sfârșitul mandatului său în Dieceză, cerând ajutor pentru bătrânii care rămăseseră fără casă și pentru copiii care pierduseră totul.” Franciscana adaugă apoi un detaliu: „Era așa – se ducea călare pentru a ajunge în zona Sierra del Nord”, o regiune montană andină. Un detaliu care dezvăluie o nouă latură a Papei Leon al XIV-lea. „În Peru”, subliniază sr. Karina, „măsurăm distanțele în funcție de timpul necesar pentru a ajunge la destinație: de la Dieceză până în acea zonă sunt trei, patru ore, nu există drumuri, ci doar poteci sinuoase pentru a ajunge în acele locuri”. „El este cu adevărat un misionar și, prin alegerea numelui, și-a exprimat programul de viață, făcând referire la Leon al XIII-lea și la Rerum Novarum, adică la aspectul social. Sper să continue pe linia Papei Francisc și, prin urmare, a Evangheliei, care este linia tuturor Papilor, fiecare în timpul său, în momentul său.”
Ultima speranță a sr. Karina este ca la Papa să ajungă puterea rugăciunii poporului lui Dumnezeu și să se dedice păcii: „Avem atât de multă nevoie de ea”, recunoaște franciscana. „Sper să continue să facă lumea să simtă că Dumnezeu este aproape, că Dumnezeu ne iubește, îi iubește pe toți. Când, din balcon, Papa Leon al XIV-lea a spus «toți», ne-am gândit la todos, todos, todos, al Papei Francisc.” Un semn de continuitate pe scaunul lui Petru.
