Cardinalul Tagle despre Papa Leon al XIV-lea ca păstor misionar
16.05.2025, Vatican (Catholica) - În Capela Sixtină, în timpul Conclavului, Cardinalul Luis Antonio Tagle și Cardinalul Robert Francis Prevost au stat unul lângă celălalt. Astăzi, în timpul unei audiențe private, ei s-au întâlnit din nou, la o săptămână după alegerea Papei Leon al XIV-lea și prima sa binecuvântare Urbi et Orbi. Cardinalul americano-peruvian și Cardinalul filipinez se cunosc de mulți ani și, în ultimii doi, au colaborat îndeaproape ca șefi ai Dicasterelor lor respective – pentru Episcopi și pentru Evanghelizare. În acest interviu acordat Vatican News, Cardinalul Tagle oferă un portret personal al noului Papă, povestește experiența spirituală a Conclavului și reflectează asupra moștenirii Papei Francisc.
– Cardinal Tagle, Papa Leon al XIV-lea și-a început pontificatul după un conclav rapid. Ce vă atrage atenția la acest Papă, pe care abia începem să îl cunoaștem cu toții?
– L-am întâlnit pentru prima dată pe Papa Leon al XIV-lea la Manila și la Roma, când era încă Superior general al Ordinului Sfântului Augustin. Am lucrat împreună în Curia Romană începând din 2023. Are o capacitate profundă și este plin de răbdare în a asculta și se angajează într-un studiu atent și în reflecție înainte de a lua o decizie. Își exprimă sentimentele și preferințele fără să le impună. Este bine pregătit din punct de vedere intelectual și cultural, dar fără să se dea mare. În relațiile sale, Papa Leon aduce o căldură calmă, modelată de rugăciune și de experiența misionară.
– În ajunul Conclavului, mulți vorbeau despre o Biserică divizată și despre Cardinali cu idei neclare cu privire la alegerea unui nou Papă. Totuși, alegerea s-a încheiat în a doua zi. Cum ați trăit acest Conclav, al doilea după 2013?
– Înainte de orice eveniment major, global, auzi speculații, analize și predicții – iar un Conclav nu este diferit. Am participat la două Conclavuri pe care le consider un adevărat har. În Conclavul din 2013, Papa Benedict al XVI-lea era încă în viață, în timp ce în Conclavul din 2025, Papa Francisc a trecut la viața veșnică. Trebuie să avem în vedere diferența de context și de atmosferă. Deși fiecare dintre cele două Conclavuri a fost o experiență unică și irepetabilă, unele elemente rămân constante.
În 2013, mă întrebam de ce a trebuit să purtăm ținută festivă în timpul Conclavului. Apoi am aflat și am experimentat că un Conclav este un eveniment liturgic – un timp și un spațiu pentru rugăciune, pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, a mișcărilor Duhului Sfânt, a gemetelor Bisericii, ale umanității și ale creației, pentru purificarea personală și comunitară a motivațiilor și pentru închinarea și adorarea lui Dumnezeu, a cărui voință trebuie să domnească în mod suprem. Atât Papa Francisc, cât și Papa Leon au fost aleși în cea de-a doua zi. Conclavul ne învață pe noi, familiile noastre, parohiile, Diecezele și națiunile că comuniunea minților și a inimilor este posibilă dacă ne închinăm adevăratului Dumnezeu.
– În Capela Sixtină, ați stat alături de Cardinalul Prevost. Cum a reacționat el când s-a ajuns la votul majorității de 2/3?
– Reacția sa a alternat între zâmbet și respirație profundă. Era o sfântă resemnare și o sfântă teamă combinate. M-am rugat în tăcere pentru el. În momentul în care a obținut numărul necesar de voturi, au izbucnit aplauze furtunoase (la fel ca la alegerea Papei Francisc). Cardinalii și-au exprimat bucuria și recunoștința pentru fratele lor, Cardinalul Prevost. Dar a fost, de asemenea, un moment intim între Isus și el, în care nu puteam intra și nici nu puteam deranja. Mi-am spus: „Să lăsăm liniștea sfântă să îi învăluie pe Isus și pe Petru”.
– După un fiu al Sfântului Ignațiu, avem un fiu al Sfântului Augustin. Ce credeți că înseamnă faptul că Biserica are un Suveran Pontif după altul care a aparținut unui ordin religios major, un augustinian după un iezuit?
– Sfântul Augustin și Sfântul Ignațiu aveau multe lucruri în comun. Amândoi au avut cariere lumești și au experimentat o neliniște care i-a condus la căutări aventuroase. Apoi, la momentul stabilit de Dumnezeu, au găsit în Isus ceea ce doreau inimile lor, „Frumusețea veșnic veche, veșnic nouă”, „Domnul etern al tuturor lucrurilor”. „Școlile” augustiniană și ignațiană pornesc de la fundamentul comun al harului și milostivirii lui Dumnezeu, care eliberează inima pentru a iubi, a servi și a merge în misiune. Păstrându-și spiritul augustinian, Papa Leon se va face, de asemenea, ecoul spiritului ignațian al Papei Francisc. Cred că întreaga Biserică – și chiar întreaga umanitate – va beneficia de darurile lor. La urma urmei, Sfântul Augustin și Sfântul Ignațiu (și toți sfinții) sunt comori ale întregii Biserici.
– Cardinalul Prevost a fost un Episcop misionar. S-a născut și a crescut în Statele Unite, dar s-a format ca preot și păstor în Peru. Unii au spus despre el că este „Papa a două lumi”. Din perspectiva dvs din Asia, cum văd oamenii un astfel de Papă?
– Fără a nega primatul harului în slujirea Papei Leon, cred că trecutul său uman, cultural, religios și misionar va da o față unică slujirii sale. Dar acest lucru este valabil pentru toți Papii. Slujirea petrină de întărire a fraților și surorilor în credința în Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu, rămâne aceeași – dar fiecare Papă o trăiește și o exercită prin umanitatea sa unică. Experiența multi-continentală și multi-culturală a Papei Leon îl va ajuta cu siguranță în slujirea sa și va aduce beneficii Bisericii. Oamenii din Asia îl iubesc pe Papă ca Papă, indiferent de țara din care provine. El este iubit nu numai de catolici, ci și de alți creștini și adepți ai religiilor necreștine.
– Mulți oameni vă „susțineau”, sperând că veți deveni Papă. Cum ați trăit această experiență? Erați conștient de faptul că erați, așa cum se spune în italiană, un „papabil” de frunte?
– Fiind o persoană căreia nu îi place să fie pusă în lumina reflectoarelor, atenția mi s-a părut destul de tulburătoare. Am încercat să adun putere spirituală și umană pentru a nu fi afectat. Am meditat mult la cuvintele constituției apostolice „Universi Dominici Gregis” referitoare la „datoria gravă care le revine (Cardinalilor) și, prin urmare, la necesitatea de a acționa cu intenție corectă pentru binele Bisericii Universale, «solum Deum prae oculis habentes»”. În timp ce își pune buletinul de vot, fiecare Cardinal spune: „Îl chem ca martor pe Cristos, Domnul care va fi judecătorul meu, că votul meu este dat celui care, înaintea lui Dumnezeu, cred că ar trebui să fie ales”. Este clar că nu există „candidați” în sensul lumesc al alegerilor politice, în care un vot pentru unul este un vot împotriva altuia. Atunci când cauți binele Bisericii Universale, nu cauți câștigători și învinși. Acest principiu călăuzitor purifică mintea și aduce pace.
– Ne apropiem de comemorarea unei luni de la moartea Papei Francisc. În opinia dvs, care va fi cea mai durabilă moștenire pe care o lasă Bisericii și umanității?
– Inima mea este bucuroasă de numeroasele mărturii date de credincioșii catolici, de comunitățile creștine necatolice și de membrii religiilor necreștine despre învățătura și moștenirea Papei Francisc. Sper ca aceste mărturii să continue să crească și să fie „adunate” ca parte a înțelegerii noastre nu numai privitoare la Papa Francisc, ci și privitoare la ministerului petrin. În ceea ce mă privește, aș dori să subliniez darul umanității sale – darul de a fi uman pentru ceilalți – care i-a marcat pontificatul. Dacă aveți o poveste personală de spus despre el, împărtășiți-o. Lumea noastră are nevoie să redescopere și să cultive frumusețea și valoarea la a fi autentic uman. Papa Francisc, prin umanitatea sa simplă și chiar fragilă, a contribuit enorm la această căutare, nu pentru propria sa glorie, ci pentru gloria mai mare a lui Dumnezeu, care în Isus a devenit pe deplin uman.
