PS Ioan la întoarcerea de la Jubileul Bisericilor Orientale
20.05.2025, Lugoj (Catholica) - În perioada 12-14 mai 2025, s-a desfășurat la Roma Jubileul Bisericilor Orientale, al treisprezecelea eveniment din calendarul Anului Jubiliar 2025. Din partea Eparhiei de Lugoj au participat Preasfințitul Episcop Ioan, însoțit de Colegiul Consilierilor eparhiali. Momentul culminant al Jubileului l-a reprezentat audiența Papei Leon al XIV-lea, care i-a primit pe cei aproximativ 5.000 de participanți în Aula Paul al VI-lea din Vatican, miercuri, 14 mai 2025. Preafericitul Părinte i-a salutat pe reprezentanții Bisericilor Orientale, subliniind bogăția patrimoniului și contribuția Bisericilor de rit oriental. La întoarcere, EpiscopiaLugoj.ro a publicat un interviu cu Episcopul de Lugoj.
– Ce a însemnat participarea la acest jubileu pentru Eparhia noastră?
– A însemnat trăirea activă și vie a comuniunii cu Biserica Romei și cu urmașul Sfântului Apostol Petru, în acest caz cu Preafericitul Părinte Papa Leon al XIV-lea. Din când în când, mai ales cu ocazii particulare – cum este, în acest caz, Anul Jubiliar 2025 – este binevenit și necesar ca preoții și laicii să aibă contacte directe cu Biserica Romei. Unitatea Bisericii are nevoie să fie exercitată, ori aceasta are loc și în astfel de ocazii. Prin martirii și mărturisitorii Bisericii Greco-Catolice s-a plătit un preț foarte mare pentru această unitate voită de Isus – noi avem datoria și harul de a o întreține, de a o alimenta. A fost primul pelerinaj în acest an între cele planificate. Vor urma și altele, cu alte categorii de persoane și credincioși pentru diferite ocazii.
– În cadrul audienței jubiliare din Aula Paul al VI-lea ați avut ocazia să îl salutați personal pe Papa Leon al XIV-lea, aflat la începutul pontificatului său. Cum ați trăit această primă întâlnire și ce i-ați transmis?
– A fost o onoare, dar și o oportunitate această primă întâlnire cu Preafericitul Părinte Papa Leon la începutul pontificatului său. Am trăit o emoție pozitivă care încurajează și potențează propria misiune. Simți că nu ești singur – nu doar prin susținerea celorlalți confrați Episcopi și a structurilor Vaticanului, ci și prin prezența Păstorului Bisericii Universale, urmașul Sfântului Apostol Petru în scaun și în slujire. Când am știut că voi avea ocazia să îi vorbesc Papei Leon și că în această ocazie trebuie să fiu sintetic mi-am spus: Nu pot și nu vreau să îl încarc mai mult. Doresc două lucruri: să știe pe cine reprezint, că sunt din România și reprezint Eparhia Greco-Catolică de Lugoj și că îi mulțumesc pentru faptul de a fi acceptat să slujească Biserica – Mireasa lui Cristos. Eram acolo zeci de Episcopi pe care ne-a salutat personal și de aceea aș fi fost mulțumit să îi rămână atât: „Mulțumesc! Eparhia Greco-Catolică de Lugoj – România!”
– Cum ați trăit această participare împreună cu consilierii eparhiali?
– Isus însuși și-a ales un grup restrâns ca să „fie cu El.” (Marcu 3,14). Pelerinajul împreună cu preoții consilieri a avut mai multe valențe. Printre acestea au fost: dorința mea de a recompensa munca și suportul pe care consilierii mi-l oferă în misiunea mea, cunoașterea mai aprofundată între consilieri prin acest „a merge împreună” și implicit exercitarea comuniunii dintre noi. În pelerinaj te confrunți în mod imediat cu aceleași sacrificii: ale oboselii unui drum lung, cu provocările situațiilor neprevăzute, dar trăiești în mod imediat și, împreună cu ceilalți, bucuriile, surprizele și harul pe care pelerinajul îl oferă.
A fost prin urmare o ocazie propice de a ne cunoaște mai bine, de a ne ruga mult și a celebra împreună, fie bucuroși și entuziaști fie, uneori, obosiți. A fost și o bună ocazie de a dezbate cu toată libertatea diferite teme ale misiunii noastre în Eparhie. În aceste zile nu ne-am rupt de Eparhie, am dus-o cu noi și – cu ajutorul tehnologiei – am fost în continuu contact cu aceasta: am scris scrisori, am răspuns solicitărilor venite în acele zile prin mijloacele de comunicare WhatsApp și e-mail, am luat și transmis decizii.
– Ce gânduri doriți să transmiteți credincioșilor din Eparhia de Lugoj după această experiență trăită la Roma?
– I-am purtat în rugăciune, i-am reprezentat, dar am și beneficiat de susținerea financiară a câtorva dintre ei. Transmit gânduri de recunoștință. Sprijinul financiar al pelerinajului la care nu m-am gândit și prin urmare nu m-am așteptat – care a venit prin intermediul unuia dintre consilieri – a fost nu doar o surpriză plăcută dar o descoperire și o mare încurajare pentru misiunea mea. Mi-am spus: „Credincioșii aceștia chiar ne iubesc. Slujirea noastră, sacrificiile, dragostea noastră ajung la ei.”
Aș vrea să le transmit bucuriile trăite de noi. Valorile solide ale credinței pentru mine s-au manifestat în următoarele: 1) Marii sfinți ai Bisericii, începând cu apostolii lui Isus: Petru și Pavel sunt resurse de inspirație și har asemenea unor izvoare nesecate. În mod asemănător și alți mari sfinți ale căror locuri le-am vizitat: Sfântul Francisc, Anton de Padova, Sfânta Clara, Sfântul Ioan Paul al II-lea, chiar Servul lui Dumnezeu Carlo Acutis. 2) Credința a produs atât de multă artă creștină care se regăsește în Roma! Emoția bunului gust, armonia arhitecturii bisericilor, împodobirea lor, rezultat al credinței, al inspirației, al jertfei și generozității oamenilor m-a atins și de această dată. Și aici văd iubirea pentru Biserica – Mireasă a lui Cristos care este împodobită numai întrucât iubită. 3) Mulțimea pelerinilor de toate vârstele și din toate rasele pământului care au umplut Roma și în particular Bazilica San Pietro a fost un alt semn al credinței imposibil de ignorat. Rar am întâlnit atât de mulți pelerini și vizitatori în Bazilică. Și erau uimiți și fericiți.
Privitor la noul Pontif, Papa Leon, am perceput următoarele: I-am văzut emoțiile în fața noii misiuni onorante și maxim provocatoare. Am simțit că iubește Biserica, Mireasă a lui Isus, atât – cât de mare e muntele Everest, până la cer. L-am simțit desigur, ca pe un începător în noua misiune, dar nu lipsit de tot ce are nevoie, și care se întreabă: Cum pot să fac?! Cum pot să inund lumea cu Dumnezeu? Cum pot să „demolez stăvilarele răului care zăgăzuiesc”, pentru ca iubirea, bunătatea, mila, iertarea, pacea, adevărul, frumosul, armonia să se reverse peste lume?
