Cardinalul You Heung-sik: Un preot fericit este cea mai bună vestire a evangheliei
25.06.2025, Vatican (Catholica) - „Preoți fericiți – «V-am numit prieteni» (In 15,15)”: aceasta este tema întâlnirii internaționale care va avea loc la Roma, în Auditoriumul Conciliazione, joi, 26 iunie 2025, după-amiază, cu ocazia Jubileului preoților și în prezența Papei Leon al XIV-lea. Cardinalul Lazzaro You Heung-sik, prefectul Dicasterului pentru Cler, organizator al întâlnirii, a declarat la mass-media vaticane că întâlnirea „se naște din dorința profundă de a readuce în centru bucuria și frumusețea vieții și a slujirii preoțești. Nu este vorba numai de un moment formativ, ci de o adevărată experiență eclezială, sinodală și fraternă.”
„Vrem să reiterăm că preoții fericiți sunt cea mai bună vestire a Evangheliei, pentru că mărturisesc cu propria viață frumusețea urmării lui Cristos. Prietenia cu Isus, indicată în versetul evanghelic care dă titlul întâlnirii, este cheia pentru a redescoperi sensul profund al vocației și a trăi slujirea cu recunoștință și elan. «Preoți fericiți» nu este un slogan, ci o invitație de a trăi slujirea cu plinătate, recunoștință și pasiune evanghelică. Din prietenia cu Cristos și, în același timp, din comuniunea fraternă a preoților cu Episcopul, între ei și cu credincioșii, se naște adevărata bucurie a preotului, cea care atinge inimile și regenerează speranța poporului lui Dumnezeu.”
– Vor fi prezenți martori din diferite țări ale lumii. Putem oferi o prezentare generală cu privire la participare?
– Suntem cu adevărat plini de bucurie pentru răspunsul pe care l-am primit. Vom avea peste 1.700 de participanți, veniți de pe toate continentele. În mod special, înregistrăm o prezență puternică din America Latină, din Africa și din Asia, dar și din Europa și din America de Nord. Acest lucru ne amintește că Biserica este cu adevărat catolică, adică universală, și că preoții, în pofida diferențelor culturale și pastorale, împărtășesc aceleași provocări, aceleași bucurii și aceeași chemare de a fi semn de speranță pentru poporul lui Dumnezeu. Va fi cu adevărat o experiență eclezială de fraternitate, în care preoții împărtășesc aceeași dorință de fidelitate și reînnoire.
– Una dintre caracteristicile întâlnirii va fi prezentarea „bunelor practici” în pastorația vocațională și formarea inițială. Ce exemple concrete vor fi împărtășite?
– Vom vorbi despre experiențe care deja dau roade în diferite țări. De exemplu, atenția la o formare umană integrală care privește la toate dimensiunile persoanei și în special și la cea afectivă, un stil participativ în seminarii care vizează coresponsabilitatea candidaților pentru formarea lor, experiențe pastorale și de misiune care sunt un teren de testare a chemării, nu în ultimul rând o pregătire a formatorilor care îi califică să își îndeplinească misiunea cu competență. În schimb, în pastorația vocațională este esențial să se pornească de la ascultare: tinerii vor să fie ascultați chiar înainte de a fi orientați. Apoi sunt de mare ajutor forme creative de conviețuire și de angajare. În acest sens, mărturii din Mexic, din Italia, din Argentina și din Irlanda vor oferi idei concrete care pot fi replicate și în alte contexte.
– Cel mai așteptat moment va fi cu siguranță prezența Papei Leon al XIV-lea. Ce așteptați de la această întâlnire și ce se va împărtăși cu Papa?
– Va fi un moment de har. Preoții vor putea asculta glasul succesorului lui Petru care îi încurajează, îi susține și împărtășește cu ei speranța unei Biserici mai evanghelice. Pontiful cunoaște contextul întâlnirii, care își propune atât de mult să împărtășească bune practici și este foarte bucuros de aceasta. Cunoaște bine provocările care apasă asupra preoților astăzi și în aceste săptămâni a spus de mai multe ori cât de mult dorește să meargă împreună cu ei. Ne va oferi gândirea sa și mărturia sa, în libertate și în adevăr, în lumina Duhului Sfânt.
– Se vorbește adesea despre criză vocațională, mai ales în Occident. Totuși, tinerii arată o dorință autentică de sens. Care este situația vocațiilor în Biserică astăzi?
– Este adevărat: cifrele din unele țări ne vorbesc despre o scădere. Dar nu putem reduce totul la statistici. Realitatea este mai profundă. În mulți tineri – chiar și în contexte secularizate – se percepe o mare sete de autenticitate, de o viață dăruită. Când întâlnesc preoți credibili, fericiți, coerenți, inima se deschide. Tinerii îi urmează pe cei care arată cu viața lor că a-l sluji pe Cristos și a-l mărturisi altora este cel mai frumos lucru care se poate face. Adevărata problemă nu este lipsa de „chemări”, ci calitatea mărturiei noastre. De acolo totul poate reporni.
– Această întâlnire se înscrie în contextul „jubileelor” speciale ale seminariștilor, preoților și Episcopilor. Care sunt astăzi dorințele, așteptările, speranțele preoților, „pelerini ai speranței” în acest An Sfânt?
– Preoții caută căi pentru ca viața lor să se poată reînnoi constant și să aducă roade chiar și în circumstanțe dificile. Intuiesc că este important să se întoarcă mereu din nou la izvoarele vocației lor, să regăsească bucuria primului „da”. Simt exigența unei formări care să îi ajute să exercite slujirea lor într-o societate profund schimbată. Au nevoie de sprijin în momentele de încercare, doresc să experimenteze relații fraterne. Și mai presus de toate, cer să nu fie lăsați singuri. Jubileul este o ocazie de har, o mare oportunitate pentru a privi înainte cu încredere: preoții, împreună cu diaconii și cu Episcopii, în fiecare colț al lumii, sunt cu adevărat „pelerini ai speranței”, pentru că în fiecare zi, în tăcere și în fidelitate continuă să îl ducă pe Cristos persoanelor. Misiunea noastră ca Biserică este să avem grijă de ei, cu recunoștință și iubire fraternă.
– O ultimă reflecție asupra datei de astăzi în care Biserica din Coreea celebrează „Ziua Națională de Rugăciune pentru Reconciliere”, instituită de Episcopi în 1965 pentru a comemora 25 iunie 1950, zi în care a început războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud. Care sunt speranțele Dvs în această privință?
– 25 iunie 1950 este o dată care a marcat profund istoria poporului coreean. În acea zi a început un război care a provocat suferințe imense, despărțiri de familii și răni care încă nu s-au vindecat complet. În Liturghia pe care am celebrat-o în această dimineață, am înălțat o intenție specială de rugăciune pentru reunificarea Peninsulei. Și pentru că, în conflictul dintre Nordul și Sudul țării, mi-am pierdut tatăl. Astăzi, amintindu-ne de acel eveniment tragic, nu vrem să ne limităm la o simplă comemorare istorică. În schimb, dorim să ne amintim de durerea trăită de poporul nostru, dar și de demnitatea și de speranța care au dăinuit în mijlocul atâtor întunecimi.
În această zi, credincioșii catolici din Coreea se unesc în rugăciune pentru victimele războiului și, cu inimă sinceră, îi cer lui Dumnezeu ca generațiile viitoare să poată trăi într-o Coreea fără conflicte. Războiul a lăsat cicatrici adânci atât în Nord, cât și în Sud, și nici astăzi Peninsula noastră nu a ajuns la o pace deplină și durabilă. Deși se înregistrează unele semnale: noua conducere a Sudului a întrerupt transmiterea de mesaje de ostilitate față de Nord, mesaje care erau transmise prin difuzoare de-a lungul graniței dintre cele două țări. Speranța este ca și marii actori internaționali să își îndrepte privirea către reunificarea peninsulei. Ca Biserică Catolică din Coreea, credem cu tărie, urmând învățătura Sfântului Părinte, că drumul dialogului, al reconcilierii și al vindecării trebuie să continue fără oprire. Suntem chemați nu numai să ne rugăm, ci și să construim o cultură de pace și de solidaritate împreună cu frații noștri și surorile noastre, în mijlocul tuturor popoarelor și națiunilor. Pacea lui Dumnezeu nu este simplă absență a războiului, ci este rodul dreptății, fraternității și vieții împărtășite în logica evangheliei. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
