Comisia Teologică Internațională: Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor
28.06.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: „Isus Cristos, Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitor – A 1700-a aniversare a Conciliului Ecumenic din Niceea (325-2025)”, scrisă de Comisia Teologică Internațională și tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 130 p. și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 20 lei. Redăm din introducerea la document:
Pe 20 mai 2025, Biserica Catolică și ansamblul lumii creștine comemorează cu recunoștință și bucurie deschiderea Conciliului din Niceea din 325: Conciliul din Niceea este o piatră de hotar în istoria Bisericii. Aniversarea celebrării sale îi invită pe creștini să se unească în lauda și în aducerea de mulțumire Preasfintei Treimi și îndeosebi lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, „de o ființă cu Tatăl”, care ne-a revelat acest mister de iubire.
Acest Conciliu a rămas în conștiința creștină îndeosebi prin Simbolul care adună, definește și proclamă credința în mântuirea în Isus Cristos și în Dumnezeul Unul, Tată, Fiu și Duh Sfânt. Simbolul de la Niceea mărturisește vestea bună a mântuirii integrale a ființelor umane realizate de Dumnezeu în Isus Cristos. După 1700 de ani, este vorba de a celebra acest eveniment într-o doxologie, care să fie o laudă adusă gloriei lui Dumnezeu, din moment ce ea s-a manifestat în comoara inestimabilă a credinței exprimate de Simbol: frumusețea infinită a lui Dumnezeu Tatăl, care ne mântuiește, milostivirea imensă a lui Isus Cristos, Mântuitorul nostru, generozitatea răscumpărării care este oferită fiecărei persoane umane în Duhul Sfânt. …
Lumina revărsată de adunarea de la Niceea asupra revelației creștine permite să se descopere în ea o bogăție inepuizabilă, care continuă, prin secole și culturi, să găsească aprofundări și să se manifeste sub aspecte tot mai frumoase și mai noi. Aceste fațete diferite sunt scoase în evidență în special de recitirea rugătoare și teologică a Simbolului pe care o fac cea mai mare parte a tradițiilor creștine, fiecare pe baza unui raport diferit cu faptul că există un Simbol de credință. Este vorba și de ocazia, pentru toți și pentru fiecare, de a redescoperi sau/și de a descoperi bogăția sa și legătura de comuniune între toți creștinii pe care acest Simbol o poate constitui. „Cum să nu amintim importanța extraordinară a unei asemenea comemorări în slujba căutării unității depline a creștinilor?”, subliniază Papa Francisc.
Conciliul din Niceea a fost primul conciliu desemnat ca „ecumenic”, deoarece pentru prima dată episcopii din toată Oikoumenē au fost invitați. Așadar, deciziile sale trebuiau să aibă însemnătate ecumenică, adică universală: ele au fost receptate ca atare de credincioși și de tradiția creștină, în cursul unui proces lung și laborios. Miza la nivel ecleziologic este decisivă. Simbolul se înscrie în mișcarea de asumare progresivă din partea doctrinei creștine a limbii și a schemelor de gândire grecești, care au ajuns ele însele, ca să spunem așa, transfigurate, tocmai în virtutea venirii lor în contact cu Revelația. În afară de asta, Conciliul a pecetluit importanța mereu crescândă a sinoadelor și a modurilor de conducere sinodală în Biserica din primele secole, realizând o cotitură de primă măreție: în linia lui exousìa conferită apostolilor de Isus și de Duhul Sfânt (Lc 10,16; Fap 1,14; 2,1-4), evenimentul de la Niceea a deschis de fapt calea spre o nouă exprimare instituțională a autorității în Biserică, o autoritate de însemnătate universală, de acum încolo recunoscută conciliilor ecumenice, cu privire atât la doctrină, cât și la disciplină. Această cotitură decisivă în modul de a gândi și de a conduce în sânul comunității discipolilor Domnului Isus avea să scoată în evidență elemente esențiale ale misiunii Bisericii de a învăța și, prin urmare, ale naturii sale. …
Într-un prim capitol vom propune o lectură doxologică a Simbolului, pentru a scoate în evidență resursele sale soteriologice și prin urmare cristologice, trinitare și antropologice. Va fi ocazia pentru a sublinia însemnătatea sa și pentru a primi elan nou pe drumul spre unitatea creștinilor. Însă primirea bogăției Conciliului din Niceea după 1700 de ani ne face să percepem și modul în care Conciliul hrănește și conduce viața creștină zilnică: într-un al doilea capitol, de factură patristică, vom explora cum viața liturgică și viața de rugăciune au fost fecundate în Biserică după Conciliu. Niceea constituie o atare cotitură pentru istoria creștinismului, încât, în al treilea capitol, ne vom opri asupra modului în care Simbolul și evenimentul Conciliului dau mărturie despre același eveniment al lui Isus Cristos, a cărui intrare năvalnică în istorie oferă un acces nemaiauzit la Dumnezeu și introduce o transformare a gândirii umane, cu alte cuvinte, un eveniment de Înțelepciune. Simbolul și Conciliul mărturisesc și o noutate în modul în care Biserica lui Cristos se structurează și își îndeplinește misiunea: ele traduc ceea ce a fost un eveniment de Biserică. În sfârșit, în al patrulea capitol, vom analiza condițiile de credibilitate a credinței mărturisite la Niceea, într-o etapă de teologie fundamentală, care va scoate în evidență natura și identitatea Bisericii, deoarece ea este interpretă autentică a adevărului normativ al credinței, prin Magisteriu, și păzitoare a credincioșilor, în mod special a celor mai mici și a celor mai vulnerabili.
