800 de ani de la întemeierea localității creștine Bulci
13.08.2025, Timișoara (Catholica) - Pe teritoriul Diecezei de Timișoara se află mai multe localități a căror atestare documentară datează din secolul al XIV-lea, numele acestora regăsindu-se pe listele decimelor papale din anii 1333-1335, păstrate în Arhiva Apostolică Vaticană. Există însă și localități mai vechi, precum Bulci, un sat înființat pe malul Mureșului, discret, ascuns de ochii lumii, situat printre pădurile Dealurilor Lipovei.
„Cât de bogat poate fi trecutul unui sat astăzi izolat se poate vedea în cazul satului Bulci din județul Arad. Biserica abației din Bulci, consacrată Maicii Domnului și construită în stilul de tranziție de la romanic la gotic, datează din secolul al XII-lea și avea o lungime de aproximativ 80 de metri. Era una dintre cele mai mari biserici din Dieceză. Ruinele, care au fost cercetate de cunoscutul călugăr benedictin p. Floris Franz Romer OSB din Pannonhalma, au fost din păcate demolate în luna martie a anului 1871 și utilizate pentru construirea bisericii actuale. Importanța pe care o avea abația în trecut o evidențiază și de Acordul de la Bereg din 1233, care a acordat mănăstirii, drept beneficiu, cinci mii de blocuri de sare. Un volum copiat în epoca medievală – așa-numitul Livius Codex – care provine din biblioteca abației Bulci, se află astăzi în Biblioteca Națională din Viena.”
„O altă comoară a abației a fost clopotul descoperit în data de 30 aprilie 1807 în ruinele fostei biserici a mănăstirii din Bulci, turnat în anul 1468, în timpul abatelui Dominic și păstrat cu mare respect de Episcopul Alexander Bonnaz, până când, în 1870, l-a achiziționat de la parohia Bulci în schimbul a două clopote nou turnate pentru noua biserică. Mai întâi, l-a dus în turnul bisericii Seminarului Teologic din Timișoara, însă clopotul medieval, cu sunetul său caracteristic, nu s-a integrat în ansamblul acustic al clopotelor mai noi ale orașului astfel că, în anul 1873 a ajuns la Muzeul Național din Budapesta. Aici poate fi vizitat și astăzi cu ușurință, deoarece este expus într-una dintre săli” – a scris despre istoria acestei localități PS Martin Roos, Episcop emerit de Timișoara în primul volum al seriei intitulate: „Erbe und Auftrag – Die Alte Diözese Csanád”.
În cea de-a doua duminică a lunii august, 10 august, biserica romano-catolică din Bulci, construită în anul 1872 din zidurile fostei abații și consacrată în cinstea solemnității Adormirea Maicii Domnului, s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru zecile de credincioși care au dorit să participe la jubileul de 800 de ani de la prima atestare documentară a localității. Festivitatea i-a adunat pe mulți locuitori ai satului, dar și din localitățile învecinate, precum și rudele și prietenii acestora. Participanți au sosit și din străinătate, cum ar fi, de exemplu, din Elveția sau Statele Unite ale Americii. Programul jubileului, organizat la inițiativa și cu implicarea lui Cristian Giorgian Matiaș, primar al comunei Bata, de care aparține și satul Bulci, al Consiliului Local Bata, împreună cu parohia romano-catolică Bulci și pr. Andreas Reinholz, paroh de Radna și Bulci, a început cu o Sfântă Liturghie celebrată la ora 17.00 de E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan. Au concelebrat: pr. Andreas Reinholz, paroh de Radna și Bulci, pr. János Kapor, paroh de Chișineu-Criș și Satu Nou, pr. Ion Cădărean, paroh de Lipova și Neudorf. Au asistat și preoți ai Bisericii ortodoxe.
Legat de pasajul evanghelic al acestei duminici (Luca 12), în omilie, Episcopul diecezan a explicat: „«În timpul acela Isus le-a spus ucenicilor Săi: Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția! Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană.» Acesta este un cuvânt care se găsește numai la evanghelistul Luca, deoarece el a fost într-un mod deosebit sensibil la suferința poporului. Încurajarea lui Isus era aproape și de inima lui. Și este foarte frumos ceea ce spune Isus după aceea. De ce să nu te temi, turmă mică? Pentru că așa i-a plăcut Tatălui să vă dea vouă împărăția Sa. Oare aceasta ne este de ajuns? Poate cunoașteți viața Sfântului Filip Neri, care i-a ajutat mult pe săraci și pe copii. La un moment dat a fost chemat să fie creat Cardinal. Când a primit acea pălărie mare, cum purtau la acea vreme Cardinalii, el a aruncat-o în sus și a spus: «Mie nu îmi trebuie pălăria de Cardinal, mie îmi trebuie Raiul.» Pentru el, Împărăția lui Dumnezeu era de ajuns. Și a fost un om fericit.”
„800 de ani de când aici s-a întemeiat o localitate creștină” – a subliniat primarul Matiaș după binecuvântarea finală, adresând cuvinte de recunoștință Episcopului diecezan și preoților pentru prezență, tuturor celor care au sprijinit organizarea acestei festivități, și a acordat trei distincții onorifice persoanelor care, prin activitatea lor, au fost și sunt implicați zi de zi în comunitate: Elisabetei Micloș, cea mai în etate membră a acestei comunități (91 de ani), sosită de la Arad, lui Ladislau Heleport, organizatorul Bulci Fest, fost vice-primar și lui Andrei Buda, care are grijă de biserica romano-catolică în calitate de sacristan. Programul jubileului a continuat cu prelegerea intitulată „Bulci – 800 de ani de la atestarea documentară”, susținută de prof. dr. Dumitru Tomoni, director al Muzeului de Istorie și Etnografie Făget. În cadrul prezentării, Tomoni a vorbit atât despre trecutul localității, cât și despre datele demografice actuale și situația prezentă a satului.
Festivitatea s-a încheiat cu un program artistic. Piese clasice au fost interpretate de: doamna Andreea Bodroghi, organista bazilicii Maria Radna (care a asigurat și cadrul muzical al Sf. Liturghii), conf. univ. dr. Silviana Ana Cîrdu (pian), asist. univ. drd. Cosmina Silvia Sitzl (mezzosopran), Rhea Vanessa Panea (pian). Coordonator: prof. univ. dr. Veronica Laura Demenescu, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. La final, toți cei prezenți au fost invitați la o agapă. Bulci – 800 de ani pe malul Mureșului – cu acest motto al jubileul s-a scris o nouă pagină în istoria unei comunități care își păstrează cu demnitate rădăcinile. Jubileul însă a fost nu doar o sărbătoare a trecutului, ci și o mărturie vie a continuității, a credinței și a legăturii profunde dintre oameni și locul pe care îl numesc „acasă”. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)
