Ep. Robert Barron: Rugăciunea. O introducere
18.09.2025, Târgu Lăpuș (Catholica) - La Editura Galaxia Gutenberg a apărut recent cartea „Rugăciunea. O introducere”, semnată de Episcopul Robert Barron, cunoscut publicului român prin materialele video, dar și prin alte cărți apărute la aceeași editură. Noua lucrare a fost tradusă de Oana și Radu Capan, fiind cartonată, format 13×20, cele 138 de pagini reunind o mică colecție de texte pe această temă din scrierile și prelegerile Episcopului american al Diecezei Winona-Rochester.
„Deși m-am rugat cu siguranță în copilărie și am participat la Liturghie în fiecare duminică cu părinții mei”, scrie Episcopul Barron în prefață, „nu am devenit fascinat de rugăciune până când, în adolescență, nu am dat peste lucrările lui Thomas Merton, în special Muntele cu șapte trepte, Semințe ale contemplării și Semnul lui Iona. Aceste cărți minunate mi-au deschis mintea și inima către tradiția mistică ce se întinde de la autorii biblici, trecând prin Părinții Bisericii, până la figuri precum Bernard, Tereza de Avila, Meister Eckhart și mai ales Ioan al Crucii. Iar propria mărturie a lui Merton a făcut ca această tradiție să prindă viață pentru un tânăr dornic să își găsească modul propriu de a vorbi cu Dumnezeu. Un alt pas foarte important pe drumul meu de rugăciune a fost prima mea vizită în abația Sfântul Meinrad, cu doar câteva săptămâni înainte de hirotonirea mea ca preot. Deși auzisem înainte înregistrări cu cântări monastice, nu experimentasem niciodată sunetul și textura acelei forme străvechi de cântare. Nu voi uita niciodată momentul în care am intrat în biserica abației, puțin cam târziu pentru rugăciunea de dimineață, și am auzit cele șaptezeci de voci cântând armonios și cu dor după Dumnezeu.”
„Poate că cei mai mari învățători ai mei pe calea rugăciunii au fost oamenii pe care i-am slujit în cursul activității mele pastorale. De câte ori, ca preot, nu am auzit strigătul venit din inimă: «Părinte, rugați-vă pentru mine!» sau «Părinte, rugați-vă pentru mama mea, care tocmai a intrat în spital» sau «Părinte, rugați-vă pentru copiii mei; se simt cam pierduți». Aceste cereri urgente m-au învățat o lecție pe care Papa Ioan Paul al II-lea o știa foarte bine: în cele din urmă, orice rugăciune este o formă de cerere. De asemenea, m-au făcut să văd că rugăciunea autentică ne conectează întotdeauna cu ceilalți în iubire. Speranța mea pentru această cărticică este foarte simplă: să vă conducă pe drumul spre rugăciune; să vă învețe ceva despre rugăciune; și, cel mai important, să vă impulsioneze cu adevărat să vă rugați. Și să găsiți mângâiere mare, așa cum găsesc eu, în aceste cuvinte ale Sfântului Josemaría Escrivá: «Spui că nu știi cum să te rogi? Pune-te în prezența lui Dumnezeu și odată ce ai spus: ‘Doamne, nu știu cum să mă rog!’, fii sigur că ai început să faci aceasta.»”
