Reculegere cu sora Maria Josefa la mănăstirea Preasfânta Treime de la Pârâul Rece
08.10.2025, București (Catholica) - În weekendul 3-5 octombrie 2025, credincioși din București, Bacău, Brașov și alte localități au răspuns chemării de a medita împreună la frumusețea vieții spirituale. În ciuda vremii mohorâte, zecile de pelerini nu s-au lăsat mult așteptați și împreună cu mai mulți membri ai Armatei Maicii Domnului s-au rugat Sfântul Rozariu urcând pe drumul forestier, pe care l-au încheiat la grota din curtea mănăstirii. Vineri fiind sărbătoarea trecerii la Domnul a Sf. Francisc, Sfânta Liturghie a avut o solemnitate specială, urmată apoi de Transitus, o tradiție franciscană prin care am comemorat mutarea la Cer a sufletului celui care l-a slujit cu un zel desăvârșit pe Domnul până în ultima clipă a vieții sale pământești. Fiind primele zile de vineri și sâmbătă ale lunii, mulți pelerini nu au ezitat să se pregătească temeinic pentru a primi cu vrednicie Sfintele Taine și a se consacra astfel Inimii Neprihănite a Mariei și Inimii Preasfinte a lui Isus.
Cele 3 meditații susținute de sora Josefa, membră a Ordo Virginum și a Carmelului Misionar Secular, au reușit să scoată participanții din rutina lor obișnuită, unde credința își face loc destul de greu astăzi printre multe probleme, griji și preocupări lumești. Tânăra soră în Cristos a ținut să ne reamintească faptul că Domnul ne cheamă pe fiecare la o viață de sfințenie și nu de compromis sau mediocritate, indiferent de îndatoririle avute. Sora Josefa a accentuat astfel faptul că Domnul ne cere să nu fim doar „căldicei” prin fapte bune și prezența la Liturghie, ci creștini autentici, lăsându-ne consumați în totalitate de focul iubirii Sale, care să ne purifice chiar și de păcatele veniale și să ne unească cu Cel care ne-a dat deja totul, deși ar fi fost suficientă doar o singură picătură din prea prețiosul Său Sânge.
Am înțeles mai bine faptul că Domnul vrea să ne ofere mult mai mult decât îi cerem de obicei și că îl rănim dacă ne complăcem într-o lâncezeală spirituală, din care nu putem primi numeroasele daruri pe care El așteaptă cu maximă ardoare să ni le ofere. Am meditat apoi la darurile păcii interioare și ale unei vieți contemplative, pe care trebuie doar să le cerem pentru a le primi și prin care Domnul poate lucra în voie deplină în inimile noastre, la fel cum face cu toți sfinții Săi, care primesc de la El adevărata libertate și multe alte mărgăritare spirituale neprețuite. Am mai meditat de asemenea la nevoia de a ne detașa complet de tot ceea ce avem, fiind dispuși să renunțăm la orice pentru Cel care își ține întotdeauna promisiunile și nu ne rămâne niciodată dator, pentru că fie ne înapoiază purificate lucrurile bune, fie le înlocuiește pe cele care de fapt nu sunt bune.
Am mai reținut și ideea că cea mai sănătoasă atitudine interioară pe care o putem avea pentru viața spirituală este cea a Sf. Francisc, care atunci când a realizat prin Domnul că nu îi slujea Lui, ci lumii, și-a pus cu hotărâre întrebarea „Eu ce trebuie să fac acum?” Așa cum știm, Domnul i-a arătat tot ce avea de făcut, iar el l-a ascultat ca nimeni altul. Și noi avem ocazia de a ne simplifica viețile pentru a păși cu hotărâre și încredere pe drumul sfințeniei, rezumându-ne mereu doar la ce avem de făcut în prezent, conștienți de faptul că nu suntem singuri și că El se va ocupa mult mai bine de toate celelalte, ca un Părinte mai bun și mai iubitor decât ar putea oricine să conceapă.
De aceea, rămâne mereu esențială și copilăria spirituală, pentru că Domnul ne-a cerut să ne smerim asemenea copiilor, apropiindu-ne de El senini și lăsând încrezători în seama Lui toate greutățile vieții de zi cu zi, așa cum ne îndeamnă prin minunata icoană a Milostivirii Divine. Iar formula cea mai simplă care rezumă această idee este V + v = S. (Voința Domnului + voința noastră = Sfințenie). Am primit de la sora Maria Josefa și îndemnul de a citi și medita zilnic Sfânta Scriptură măcar 20 de minute, pentru a înțelege mai bine voința Sa, împreună cu acele rugăciuni mentale continue ale inimii care ne ajută să ajungem la contemplarea prezenței Sale oriunde am fi și orice am avea de făcut.
Ridicându-ne din când în când privirea putem spune ceva personal, scurt și simplu, ca: „Doamne, îți mulțumesc că ești cu mine”. Astfel, lectura cărților sfinte și cererea cu încredere și o simplitate „copilărească” a harurilor pe care ni le-a pregătit sunt mereu pe placul Domnului, fiind și scutul cel mai puternic împotriva atacurilor celui rău. Entuziasmați de toate cele ascultate în timpul meditațiilor, duminică am sărbătorit-o pe Sf. Faustina, care asemenea Sf. Francisc a dovedit faptul ca simplitatea este cea mai bună cale pentru a-l urma cu adevărat pe Cristos, în pofida tentației naturii umane de a crede ca avem mereu nevoie de mai mult. De asemenea, pr. Giovanni ne-a arătat faptul ca Regula Sf. Francisc este și în prezent la fel de actuală ca acum 8 secole, cele 3 voturi ale fraților franciscani (sărăcia, castitatea și ascultarea) fiind remediul ideal pentru cele 3 capcane ale păcatului: lăcomia, desfrânarea și puterea.
Atât pr. Giovanni, cât și sora Josefa, au amintit exemplul viu al Sf. Ioan, apostolul iubit al Domnului, care se asemăna Lui atât la chip, cât și la inimă, și care atunci când unii discipoli s-au întors împotriva Lui auzind de Sfintele Taine, a rămas mereu de partea Sa, luându-i apărarea în fața lor chiar și înainte de a înțelege marile taine care le erau dezvăluite de către Domnul. Și tot așa cum Ioan a primit-o pe Maria ca Mamă a sa la cuvântul Domnului, și noi o putem lua acasă ca Mamă pentru a face drumul către Fiul ei mult mai ușor și mai plăcut. Adorația nu putea lipsi nici de la această deosebită reculegere despre frumusețea vieții spirituale, mai ales pentru că nu este o devoțiune opțională, ci prima poruncă a Decalogului. După ce sora Maria Josefa ne-a transpus cu totul în rugăciunea Sf. Ignațiu de Loyola, la finalul adorației pr. Giovanni ne-a oferit fiecăruia în parte binecuvântarea cu Preasfântul Sacrament.
Duminică, după Sfânta Liturghie și ultima meditație, au urmat ca de obicei împărtășirile de final, unde am putut asculta multe mărturii emoționante despre iubirea lui Dumnezeu și încrederea totală în El, înțelegând cu toții că orice probleme am avea, de la cele mai uzuale până la cele mai mari, El ne va ajuta să le putem duce pe toate și că nu ne lasă niciodată cu ele nerezolvate. Duminică, soarele a risipit norii negri, ceața și frigul, iar ploaia măruntă din zilele trecute a fost înlocuită de o vreme caldă și frumoasă, de care ne-am bucurat împreună la o felie de cozonac și un pahar de ceai sau cafea, mulțumim Domnului pentru experiență spirituală trăită în acest colț de rai și sperând să revenim curând pentru noi daruri spirituale. (Ovidiu Ciobîcă pentru ARCB.ro)
