Diplomația Vaticanului este pentru binele comun, nu pentru interese particulare
14.10.2025, Vatican (Catholica) - „A deveni aproapele” este sensul profund al diplomației în slujba binelui comun, și nu al intereselor particulare. Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar pentru relațiile cu statele și organizațiile internaționale, a subliniat că aceasta este perspectiva care călăuzește acțiunile Sfântului Scaun în relațiile sale cu statele, într-un discurs susținut luni, 13 octombrie, în cadrul conferinței „A deveni aproapele în speranță: mărturia religiilor și diplomația carității politice”.
Organizat de Asociația Pontificală „Carità Politica” („Caritatea politică”), evenimentul a avut loc la Palatul San Callisto, în apropierea Vaticanului. „Religiile și diplomația” este un organism creat în urmă cu treizeci de ani pentru a promova, coordona și consolida dialogul interreligios, în special prin colaborarea cu diverși ambasadori la Sfântul Scaun. Chiar și în cele mai „cristalizate” situații, diplomația papală refuză resemnarea și adoptă o dublă abordare – abordarea crizelor imediate și, în același timp, construirea unei viziuni pe termen lung care transcende „ciclurile electorale”, a explicat prelatul. Acesta nu este un lux, ci o necesitate strategică, care implică și riscuri. Menținerea relațiilor cu marea majoritate a țărilor lumii poate, de fapt, duce la percepția că Sfântul Scaun este „excesiv de acomodant față de regimurile autoritare”, dar prezența diplomatică rămâne „singura modalitate de a influența sisteme care altfel ar fi greu de atins”, a continuat el.
Potrivit Arhiepiscopului Gallagher, apropierea este esența diplomației. „Când Papa primește acreditările unui ambasador”, a spus el, „noi întruchipăm un principiu care depășește simplul protocol”. Diplomația Sfântului Scaun se bazează pe o „neutralitate activă”, a explicat secretarul pentru relații cu statele, ceea ce nu înseamnă indiferență, ci angajament față de stabilitatea umană și „binele comun”, dincolo de „interese particulare”, blocuri geopolitice și cadre ideologice – „care sunt din ce în ce mai greu de identificat astăzi”. Pilda evanghelică a Bunului Samaritean devine astfel un model de acțiune, deoarece înseamnă „asumarea unei responsabilități concrete și durabile față de omul rănit”, a subliniat Arhiepiscopul Gallagher. A menționat câteva exemple în care acest lucru s-a reflectat în diplomația papală, cum ar fi rolul pe care l-a jucat Sfântul Scaun în apropierea dintre Statele Unite și Cuba, procesul de pace din Columbia sau construirea cu răbdare a relațiilor cu Vietnamul și China. Fiecare intervenție a Sfântului Scaun are ca scop promovarea binelui comun și transformarea speranței într-un „act diplomatic concret”, a insistat el. Nu este vorba pur și simplu de un „optimism naiv”, ci de o acțiune bazată pe „evaluarea riscurilor”, care respinge „resemnarea” și presupunerea că nu există loc pentru dialog sau schimbare chiar și în cele mai „cristalizate” situații.
Autoritatea morală a Sfântului Scaun – care decurge din lipsa intereselor materiale – îi permite să reamintească importanța principiilor etice „chiar și atunci când acestea sunt incomode”, a subliniat Arhiepiscopul Gallagher. Ascultarea, însă, „nu este întotdeauna garantată”, deoarece apelurile pot rămâne neauzite, mai ales atunci când intră în conflict cu „interesele geopolitice imediate”. Deciziile diplomatice pot implica, de asemenea, „costuri morale ridicate”, a continuat el, adăugând că rareori este vorba de a alege între „binele absolut și răul absolut”. În acest sens, neutralitatea poate fi văzută ca un obstacol atunci când circumstanțele ar putea necesita „poziții mai ferme”, dar convingerea că menținerea canalelor deschise poate duce în cele din urmă la „intervenții mai eficiente decât condamnările publice” rămâne esențială, a spus Arhiepiscopul Gallagher.
Printre subiectele discutate, secretarul pentru relații cu statele a vorbit și despre migrație, spunând că această problemă trebuie abordată dintr-o „perspectivă integrală”, capabilă să analizeze cauzele profunde și să transforme situațiile de urgență în oportunități. În ceea ce privește conflictele armate și „al treilea război mondial purtat pe bucăți”, adesea menționat de Papa Francisc, Arhiepiscopul a cerut dezvoltarea unei „teologii a păcii” care să depășească simpla absență a războiului și să se concentreze pe construirea de relații juste între popoare. Secretarul pentru relații cu statele a subliniat că dialogul interreligios rămâne un domeniu cheie pentru diplomația pontificală, la fel ca promovarea multilateralismului – nu ca ideologie, ci convingere: „Provocările globale, de la pandemie la criza climatică, nu pot fi abordate singure”.
