20 de ani de Acțiune Catolică din România – o seară de recunoștință, prietenie și speranță vie
24.10.2025, România (Catholica) - În seara zilei de 21 octombrie 2025 (ajunul sărbătorii liturgice a Sf. Ioan Paul II-lea, patron spiritual al ACRO), membrii și prietenii Acțiunii Catolice din România (ACRO) s-au reunit online pentru a celebra douăzeci de ani de la înființarea Federației. Evenimentul a fost moderat cu profesionalism de jurnalista Alexandra Măriuț, membră a Acțiunii Catolice din Dieceza de Iași. Deși ecranul a înlocuit sala de întâlnire, atmosfera serii aniversare a fost una de bucurie profundă și comuniune, între generații și între prieteni care au slujit, de-a lungul anilor, aceeași misiune: aceea de a fi laici dăruiți și curajoși în Biserică și în lume.
Părintele Cristian Langa, asistent spiritual general al Federației, a deschis întâlnirea cu o rugăciune învitând participanții să privească acest moment nu doar ca pe o aniversare, ci ca pe o ocazie de reînnoire a misiunii personale și comunitare: de a redescoperi sensul profund al slujirii prin Acțiunea Catolică. „Mulțumim pentru tot ceea ce a fost, dar mai ales pentru chemarea de a merge mai departe, cu bucurie, în slujirea Bisericii și a aproapelui”, a spus el, subliniind că fidelitatea nu se măsoară în ani, ci în perseverența de a transforma credința în gesturi concrete de iubire. Momentului de rugăciune i-a urmat reflecția oferită de lectura din discursul Papei Leon al XIV-lea către reprezentanții asociațiilor și mișcărilor ecleziale. „Dorința de a se asocia (…) are o caracteristică esențială: nimeni nu este creștin singur! Facem parte dintr-un popor, dintr-un trup pe care Domnul l-a întemeiat. (…) Viața creștină nu se trăiește în izolare, ca și cum ar fi o aventură intelectuală sau sentimentală, limitată la mintea și inima noastră. Ea se trăiește împreună cu alții, într-un grup, într-o comunitate, pentru că Hristos cel înviat se face prezent printre ucenicii adunați în numele Său”.
Prin cuvântul său, părintele Cristian a reamintit că aniversarea nu este o simplă comemorare a trecutului, ci un prilej de constientizare a valorii timpului, a prezentului, un moment în care fiecare este chemat să se întrebe: cum dau rod harului primit? Ce pot face pentru ca Biserica să rămână vie prin laici, prin familii, prin tineri? A încurajat la o reînnoire interioară, la redescoperirea entuziasmului începuturilor și la curajul de a privi viitorul cu ochii credinței.
În același spirit, Codruța Fernea, președinta Federației, a oferit o scurtă reflecție despre sensul jubileului de 20 de ani a Acțiunii Catolice în care a împletit recunoștința cu viziunea și speranța. A vorbit despre frumusețea drumului parcurs împreună și despre forța tăcută a colaborării dintre oameni diferiți, uniți de aceeași chemare. ”A privi înapoi cu recunoștință, a trăi prezentul cu pasiune și a înainta spre viitor cu speranță — acesta este modul nostru de a rămâne fideli chemării lui Cristos în viața de zi cu zi”, a spus ea, oferind o cheie de lectură spirituală pentru întreaga seară.
Cuvintele ei au devenit ecoul unei convingeri împărtășite de toți cei prezenți: că Acțiunea Catolică este mai mult decât o structură, este un mod de a trăi credința în lume, de a sluji cu discreție, de a construi punți și de a aduce lumină acolo unde este nevoie de speranță.
În continuare, Codruța a oferit participanților o retrospectiva a celor două decenii de Acțiune Catolică în România — pornind de la momentul fondator din 9 aprilie 2005, la Blaj. Ea a subliniat cum, în acea zi, reprezentanții diferitelor asociații laice au ales să facă un pas istoric: să se unească într-o federație comună, pentru ca vocea laicilor catolici din România să se facă auzită într-un singur spirit și o singură inimă. „Am lucrat mult la acea primă frază din statut – spre gloria lui Dumnezeu și binele aproapelui – ca să reflecte pe deplin spiritul nostru comun”, a povestit ea, evocând cu emoție atmosfera de la Blaj și efortul de a găsi un limbaj care să unească sensibilitățile celor două tradiții: greco-catolică și romano-catolică. A fost un exercițiu de ascultare reciprocă și de sinodalitate trăită înainte ca acest cuvânt să devină atât de prezent în viața Bisericii. Apoi a evocat apoi rădăcinile mai vechi ale Acțiunii Catolice în România — asociațiile ASTRU și AGRU, întemeiate în 1928 de episcopii martiri, care au înțeles încă de atunci că formarea laicilor este o prioritate pentru o Biserică vie și misionară. ”Ei au visat o Biserică în care fiecare credincios, indiferent de vârstă sau vocație, să-și asume responsabilitatea credinței sale și să devină mărturie vie în lume. Noi suntem moștenitorii acelui vis”, a spus ea.
După perioada comunistă, acest spirit a renăscut treptat, prin entuziasmul tinerilor, prin curajul asistenților spirituali și prin colaborarea tot mai strânsă între dieceze și eparhii. În anii ‘90, s-au refăcut punțile între generații și s-au reaprins dorințele de formare și slujire. Toate aceste inițiative, aparent mici, au pregătit momentul de unitate de la Blaj.
Prezentarea a trecut apoi prin momentele de vârf ale istoriei recente: campusurile formative și exercițiile spirituale, adunările generale și întâlnirile naționale unde s-au format lideri laici, proiectele de cooperare internațională și parteneriatele Erasmus care au deschis orizonturile tinerilor către experiențe europene de formare creștină. Fiecare fotografie și fiecare nume amintit au adus cu ele recunoștință și emoție.
„Privind în urmă, ne dăm seama că ACRO nu este doar o structură, ci o poveste vie – o rețea de prietenii, de rugăciune, de responsabilitate împărtășită”, a spus Codruța Fernea, mulțumind tuturor celor care, prin dăruirea lor, au țesut această istorie comună. În cuvintele ei s-a simțit aceeași convingere care a stat la temelia federației: credința trăită împreună transformă lumea.
În continuare, Oana Tuduce (președinte ACRO 2005 – 2013), a vorbit despre ceea ce a numit „rădăcinile nevăzute” ale Acțiunii Catolice din România — acei ani tăcuți, dar rodnici, de pregătire, prietenie și colaborare care au precedat momentul fondator din 2005. ”Ceea ce nu se vede este, de fapt, seva care hrănește întreaga plantă”, a spus Oana, amintind că înainte de a exista structuri, sigle și statute, a existat o lucrare a Spiritului Sfânt care a unit oameni, idei și destine. Ea a readus în memorie primii pași făcuți imediat după 1990, când Biserica din România ieșea din întunericul comunismului și începea să-și regăsească respirația prin viața laicilor. Un rol decisiv l-a avut atunci Forumul Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC) și grupul de laici italieni care, animați de dorința de a „cunoaște celălalt plămân al Bisericii”, au venit în România pentru a sprijini renașterea vieții asociative catolice. Între ei se afla și Maria Grazia Tibaldi, o prietenă de suflet a Acțiunii Catolice din România, care a înțeles încă de la început importanța dialogului dintre ritul latin și cel bizantin. Prin acele întâlniri, România a început să fie prezentă în rețeaua internațională a Acțiunii Catolice, redescoperindu-și propria identitate și vocație. Oana Tuduce a povestit cum, înainte de fondarea Federației, s-au succedat momente de formare, pelerinaje și campusuri care au apropiat comunitățile din Iași, Oradea, Blaj și alte dieceze. Printre acestea, a evocat cu umor și emoție campusul de la Valea Boiului, când tinerii participanți, adunați sub corturi, au scris o scrisoare către Conferința Episcopilor Catolici din România, cerându-le sprijinul pentru înființarea unei structuri comune. ”Ploua, documentul s-a udat, dar nu s-a pierdut”. Apoi a amintit Congresul internațional al FIAC de la Roma din 2004, urmat de întâlnirea istorică de la Loreto cu Sfântul Ioan Paul al II-lea, care i-a încurajat pe toți participanții să ”planteze Acțiunea Catolică acolo unde trăiesc”. Cuvintele Papei, spunea Oana, ”ne-au aprins inimile — simțeam că nu putem să ne întoarcem acasă și să nu facem nimic”. Acel impuls a devenit scânteia care, un an mai târziu, a dus la nașterea Federației la Blaj în 2005. Privind în urmă, Oana a recunoscut că tot ceea ce s-a construit după aceea — statutul, formarea, rețeaua națională — s-a așezat pe temelia prieteniei și a încrederii reciproce. „Spiritul Sfânt a făcut posibil să trăim adevărata experiență de apostolat. Am descoperit că ideea de a fi împreună era resursa cea mai importantă.” Mărturia sa a adus în conștiința participanților memoria vie a începuturilor și convingerea că, dincolo de forme, Acțiunea Catolică rămâne o familie născută din ascultare, rugăciune și dorința comună de a sluji Biserica.
A urmat apoi pr. Felix Roca, fost asistent spiritual național al Acțiunii Catolice din România (2005 – 2024), a adus un cuvânt de recunoștință și reflecție care a legat trecutul de prezent, istoria de misiunea vie de astăzi. Părintele Felix a vorbit despre răbdare, fidelitate și rodul ascultării în viața unei mișcări care crește organic, prin oameni și prin har. El a reamintit că, dincolo de structuri, adevărata forță a Acțiunii Catolice stă în formarea inimii și a conștiinței, în a ajuta fiecare persoană să descopere cum să trăiască Evanghelia în propria vocație. ”Acțiunea Catolică este o școală a vieții și a credinței – un loc unde învățăm să ascultăm, să colaborăm, să slujim. Nu este doar o organizație, ci o stare de spirit care ne apropie unii de alții și de Cristos”, a spus el. Părintele a vorbit și despre curajul continuității, acel curaj discret al celor care, an după an, duc mai departe proiecte, formează tineri, participă la adunări și susțin inițiative locale. ”Fiecare generație adaugă o piatră la această construcție. Ceea ce trăim astăzi nu este un final, ci o nouă etapă a drumului.” În cuvintele lui s-a simțit recunoștința pentru toți cei care au slujit în tăcere, fără aplauze, dar cu credință și fidelitate — acei „martori liniștiți” ai speranței care au dat stabilitate și profunzime Federației.
Din Italia, Maria Grazia Tibaldi, una dintre persoanele care au fost alături de Acțiunea Catolică din România încă din anii ‘90, a transmis un mesaj de prietenie, bucurie și apropiere spirituală. În intervenția sa, a reamintit cum, după căderea comunismului, un mic grup de laici italieni – formați în Acțiunea Catolică Italiană și implicați în Forumul Internațional al Acțiunii Catolice – au simțit nevoia de a se apropia de Bisericile din Europa de Est, pentru a cunoaște realitatea lor și a oferi sprijin fratern.
„Ne-am dorit să ascultăm, să învățăm, să mergem împreună. Nu am venit să aducem modele, ci să împărtășim viața”, a spus ea, evocând primele vizite făcute în România, întâlnirile cu episcopi, preoți și laici din Iași și Blaj, și legătura de prietenie care s-a născut atunci. A recunoscut că a fost impresionată de credința puternică și entuziasmul tinerilor români, care, deși fără experiență organizațională după decenii de tăcere, aveau o dorință sinceră de a construi ceva durabil.
Maria Grazia a subliniat că relația dintre Acțiunea Catolică din Italia și ACRO nu este una instituțională, ci una de fraternitate evanghelică, născută din comuniunea credinței ”Continuăm să mergem împreună, să formăm laici conștienți, disponibili, capabili de a transforma lumea prin iubire.” Cuvintele ei au fost primite cu emoție și au adus în această seară aniversară ecoul universal al Acțiunii Catolice, care unește laici din toate continentele într-o singură familie a Bisericii, cu același dor de a sluji și a mărturisi credința.
Întâlnirea aniversară s-a încheiat într-o atmosferă de comuniune, emoție și recunoștință. După cuvintele de reflecție și mărturiile împărtășite, participanții au fost invitați la un moment de rugăciune comună, condus de părintele Cristian Langa, care a așezat întreaga seară sub semnul mulțumirii și al punerii sub ocrotirea Maicii Sfinte, prin cuvintele rugăciunii scrise de Sf. Ioan Paul al II-lea către Maria, Maica Speranței. A fost o rugăciune simplă, dar profundă, în care fiecare a adus în fața Domnului propriul drum trăit în Acțiunea Catolică și dorința de a rămâne fidel chemării primite. În acest spirit, s-a reînnoit sentimentul apartenenței la o istorie comună care nu se măsoară în ani, ci în prietenii, în slujiri, în pași făcuți împreună. Cei prezenți au recunoscut că, dincolo de proiecte și activități, adevărata forță a Acțiunii Catolice stă în comuniunea dintre generații — între cei care au pus bazele Federației și cei care astăzi duc mai departe această misiune.
Mulțumirile adresate la final tuturor asistenților spirituali, președinților și membrilor care au contribuit la viața Federației au fost însoțite de un sentiment de speranță reînnoită, această aniversare marcând o nouă etapă a drumului: aceea de a continua cu aceeași dăruire, de a forma noi lideri laici și de a menține vie flacăra colaborării între eparhii, dieceze și între generațiile de tineri, adulți și copii.
